Din discursul de azi a Procurorului General, nu putem trage nicio altă concluzie decât faptul că Procurorul General e al Partidului Democrat. Dar şi asta deja o ştiam demult. Procurorul General a venit în Parlament drept urmare a solicitării Prim Ministrului de a-l demite.
Dacă „raportul” său a fost conceput drept un discurs de apărare, justificare de ce Procurorul merită să-şi continue serviciului, de ce el îşi face bine treaba, acesta a eşuat.
Motivele din care Prim-Ministrul şi 2/3 din Parlament solicită demisia Procurorului nu au fost nici pe aproape combătute. Nici măcar atinse. Au fost ignorate. În schimb, cel ce i-a scris „raportul” a decis să devieze discuţia în altă parte. Apolitic cum se pretinde, Procurorul a avut un discurs mai politic decât cel al Primului Ministru.
A atacat selectiv instituţiile. Nu că în cele ce le-a menţionat e curat, nu. Dar până şi „Tinerii Democraţi”/LSD trebuie să vadă lipsa de obiectivitate în cazul dat. N-o să mă refer la contraexemple. Sunt multe. Să te baţi pe exemple e cel mai futil lucru posibil în asemenea cazuri. Deja toţi le ştim.
A repetat, în schimb, de vreo 15 ori sintagma „în limitele competenţei şi legii”. Şi că „e Procurorul General al Republicii Moldova” de încă nu ştiu câte ori, de parcă singur nu credea în asta.
Mergem câteva săptămâni înapoi. Principalul motiv din care i s-a cerut demisia era inacţiunea (fie din incompetenţă, fie din complicitate) în cazul MAIB. Mai jos un extras din discursul Primului Ministru:
„Voi vorbi acum despre modul în care a acţionat Procuratura Generală. Principalele lucruri pe care le reproşez acestei instituţii sunt lipsa de iniţiativă şi reacţiile foarte lente în ceea ce priveşte deciziile luate în cadrul Comitetului Naţional de Stabilitate Financiară.
Privesc acum în urmă şi constat că au trecut două luni şi jumătate de la apariţia acestui caz şi suntem în situaţia în care ştim cu toţii în mare parte ce s-a întâmplat, se cunosc şi numele unor suspecţi, iar aceştia nici măcar nu au fost audiaţi de către procurori. Iar ce v-am spus până acum ar fi suficient ca şi concluzie în ceea ce priveşte modul deficitar în care a activat Procuratura în acest caz, dar vă mai dau câteva exemple.
§ În urma şedinţei Comitetului de Stabilitate Financiară din 30 iulie, Procuratura urma să intenteze un dosar penal şi să blocheze transmiterea mai departe a acţiunilor MAIB. Din cauza reacţiilor întârziate, s-a pornit dosarul penal doar pe 4,3% din acţiuni, astfel că nu s-a reuşit blocarea celorlalte 23%.
§ De asemenea, Procuratura Generală urma să verifice de urgenţă dacă sunt indicii ale unor infracţiuni şi să iniţieze procedura de urmărire penală a judecătorilor implicaţi în atac. Aceasta s-a produs abia după ce cazul a devenit public şi, mai degrabă, ca urmare a presiunii publice care s-a făcut. Şi eu nu sunt dispus să mai ascult argumente de genul acelora că nu sunt probe, probele nu vin singure la anchetatori, ele trebuie căutate, dar pentru asta trebuie să vrei să le cauţi şi să ai capacitatea să le găseşti. E uşor să spui că nu ai probe şi să pui dosarul într-un sertar, alături de dosarul 7 aprilie şi altele care zac probabil în aşteptarea prescrierii faptelor.
§ Un alt aspect pe care doresc să-l semnalez este că Procuratura Generală urma să elibereze copii după actele în baza cărora Global a obţinut 23% dintre acţiuni, pentru ca victimele să atace în instanţa de judecată acest furt. La fel ca şi în cazul CNPF, Procuratura nu a manifestat deschiderea necesară, din motive absolut neclare.
§ Faptul că unul din avocaţii atacatorilor se plimbă pe ruta Kiev-Chişinău fără ca cineva să-l fi audiat măcar este, de asemenea, cel puţin suspect. Această persoană şi-a pus semnătura pe acte suspecte a fi false, în baza cărora s-a efectuat frauda. În acest timp, Procuratura aşteaptă ca reprezentanţi ai instituţiilor statului, implicate în gestionarea acestui caz, să meargă la audieri şi să le facă treaba, să le pună pe tavă probe şi poate să le aducă vinovaţii de mânuţă.
§ Un alt semn de întrebare este legat de celelalte cazuri de preluare frauduloasă a unor acţiuni, care parcă sunt ignorate intenţionat de Procuratura Generală. Invocarea motivului că ceilalţi păgubiţi nu s-au adresat oficial, este unul neserios. Mai multe instituţii, printre care şi Procuratura Generală, au primit un memoriu în acest sens din partea păgubiţilor. Şi chiar dacă nu exista acest memoriu, norma legală oferă Procuraturii Generale suficiente posibilităţi de a se autosesiza într-un caz de o asemenea gravitate.
Concluzia în ceea ce priveşte activitatea Procuraturii Generale este că am avut de a face cu o reacţie lentă şi ezitantă din partea conducerii instituţiei, de parcă era în aşteptarea unei indicaţii ce să facă şi cum să facă. Iar faptul că după atâta timp singura acţiune notabilă a Procuraturii, în ceea ce priveşte anchetarea vinovaţilor, este cererea de ridicare a imunităţii judecătorului de la Căuşeni, mi se pare de neacceptat. Chiar şi această acţiune, s-a făcut mai degrabă la presiunea opiniei publice şi după sesizarea transmisă de ministrul Justiţiei.
Un alt exemplu, care nu are legătură cu atacul la acţiunile băncilor, dar e relevant pentru modul în care acţionează conducerea Procuraturii, este solicitarea adresată Ministerului Afacerilor Interne de către Procuratura Generală, în care se cere transmiterea de la MAI la Procuratura a mai multor dosare cu subiect economic, inclusiv privind activitatea de la Metalferos. Atenţie, este vorba de un dosar care nu era încă finalizat, care era în lucru. Mă întreb şi acum ce interes avea Procuratura Generală să solicite cu insistenţă acest dosar în fază de acumulare de probe, lucru care ar fi însemnat practic întreruperea cercetărilor. Cine avea nevoie de datele operative din acest dosar? De fapt, pentru cine lucrează acum Procuratura?! Este o întrebare la care urmează să dăm răspuns.
În Constituţia Republici Moldova, articolul 124, scrie foarte clar: „Procuratura reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor”. Aşadar, Procuratura trebuie să lucreze pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova, nu pentru UN singur cetăţean, chiar dacă procurorul general a fost numit de un partid politic. Numirea politică nu trebuie să fie un paravan pentru acesta, în spatele căruia să se ascundă şi să execute indicaţiile cuiva.
Închei concluziile referitoare la Procuratura Generală cu o precizare importantă. Atunci când vorbesc de activitatea defectuoasă a Procuraturii, mă refer strict la conducerea acestei instituţii, nu la procurorii de rând, care majoritatea îşi fac datoria aşa cum pot în cadrul care li se oferă şi sunt sigur că şi-o fac cu profesionalism şi dăruire.”
Acestea sunt acuzaţii serioase. Punctuale şi argumentate. Cu teză, suport şi concluzie. Răspunsul procurorului a fost unul diluat în statistici şi speculaţii din ziare. (Sincer? Să citezi articole din ziare în faţa Parlamentului Republicii Moldova, în calitatea ta de Procuror General?)
Referindu-se la cazul dat, Procurorul a zis doar că situaţia MAIB a fost soluţionată pozitiv. Şi a mers mai departe la contrabandă, evaziune fiscală şi spălare de bani.
Eu, spre exemplu, nu văd nicio rezolvare a cazului decât faptul că acţiunile nu au fost preluate până la capăt. Nu am văzut nimeni să fie condamnat, sau cel puţin găsiţi vinovaţi. Sau măcar interogaţi suspecţii. În afară de un judecător căruia i s-a retras imunitatea (pe când implicaţi erau vreo…5, dacă nu greşesc). Nici măcar asta nu a fost la iniţiativa Procuraturii. Acum e treaba Procuraturii să ducă acest caz până la sfârşit ceea ce am dubii că se va întâmpla sub conducerea prezentă. Investigarea şi rezolvarea celorlalte cazuri de la alte bănci a fost în general trecută cu vederea în discursul Procurorului.
În cazul dat, nu văd niciun motiv din care Procurorul să nu fie demis. Pentru că Procurorul nu a relevat niciun motiv din care el ar trebui, încă, să rămână în funcţie. Este într-atât de simplu.
Iar în locul deputaţilor PLDM, nu că ignoram acest raport, ci în general, ieşeam din sală în timpul întrebărilor. Vorba preşedintelui interimar: „B*eadi!”