Am fost categoric contra acestui sistem mixt și sunt convins că el este unul infect pentru democrație, în special într-o țară putred de coruptă ca Moldova, unde rolul banilor se vrea decisiv, iar structurile statului luptă cu opoziția, în cel mai activ mod. Dar avem sistem mixt. Astea sunt regulile la moment. Luptăm pe un câmp de luptă unde este avantajat oponentul, nu noi. Oponentul trebuie învins pe propriul câmp de luptă. E greu, dar nu este imposibil. Mai jos câteva lucruri pe care le putem face fiecare din noi pentru a ajuta schimbarea. Sunt adeptul micilor eforturi ce vin din partea multor oameni. Dacă fiecare din noi ar aduce câte o pietricică la sediul PD, ei ar avea nevoie de buldozer ca să curețe ograda. În asta constă forța noastră.
Nu sunt adeptul tranzițiilor violente de putere. Sunt adeptul tranzițiilor de putere exclusiv democratice, prin alegeri. Până în 2016 Moldova, de când există ca și țară, a avut un record absolut de a asigura tranziția puterii exclusiv prin alegeri. Chiar și în 2009, tot prin alegeri Voronin a fost dat jos. În 2016, Partidul Democrat a luat prima dată puterea ocolind alegerile. În esență, a fost prima tranziție a puterii fără alegeri. De atunci, nu avem democrație, dar multor din noi le-a luat alți doi ani jumate ca să o înțeleagă.
Mă îngrijoarează oamenii buni ce bagă opinii de genul „nimic nu se va schimba până nu vor fi violențe”. Feriți-vă de așa opinii și de oameni care le promovează. Sistemul știe foarte bine cum să răspundă violențelor. Așa câștigă ei, nu noi. Unor idei pur și simplu nu le permiți accesul în capul tău.
În același timp, sunt convins că, pentru a avea o schimbare în această țară, acest guvern trebuie dat jos, fără a permite socialiștilor să le ia locul (asta e scenariul de care ei se pregătesc, într-un fel sau altul). Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Schimbare înseamnă ca acei ce acum ne conduc și pun semnături pe acte oficiale, să ajungă la pușcărie. Simplu. O merită din plin. Pentru că au furat. Pentru că au distrus vieți. Pentru că au crime în spatele lor.
Pe multe bloguri ați citit sau veți citi în următoarele luni cât de avantajați sunt cei din PD-PSRM-PPEM. Avem mulți experți ce analizează și constată în loc să ofere soluții. Eu m-am săturat de constatări. Am încercat să gândesc mai constructiv pentru a vedea circumstanțele ce ne avantajează (într-o anumită măsură) și ce putem face. Mai jos câteva lucruri care, în opinia mea, trebuie exploatate pentru ca să învingem în aceste alegeri:
- Partea proporțională a parlamentului. Trebuie să ținem minte că ei ne-au furat jumate de vot, nu întreg votul. Jumate din parlament este încă pe liste, pe sistemul proporțional. Mai avem jumate de vot ce merge pe proporțional. Dacă, să zicem, blocul ACUM ar lua 40% din voturile alegătorilor, ei oricum ar primi 20 de mandate (plus, să zicem, două-trei ce vor fi redistribuite). După alegeri putem țipa că ne-au furat votul, pentru că ce este furat acum, va fi văzut și demonstrat doar după numărarea buletinelor. Acum votul trebuie maximizat. Trebuie să dăm din coate.
- Mobilizarea. În continuare a punctului 1. Mobilizarea este mai importantă decât oricând. Toți care au capacitate de a mobiliza lume trebuie să o facă. Nu vei mobiliza sute, poate chiar nici zeci. Dar vei mobiliza un om, sau doi. Partea pe liste poate fi maximizată printr-o prezență masivă. Partea pe circumscripții este mult mai volatilă, chiar. Acolo, cu adevărat fiecare vot poate fi decisiv. De aceea, mobilizarea pe circumscripții poate fi sfârșitul acestei guvernări. Noi suntem capabili să ne mobilizăm atunci când înțelegem că votul este crucial, de aceea curând vor apare influenceri ce vor încuraja absenteismul. Vor țipa că nu vor ieși la alegeri pentru că toți îs proști. Ignorați-i și contraziceți-i. Nici o țară nu a fost construită prin boicotarea alegerilor. Cu cât mai mare va fi prezența la urme, cu atât mai neputincioși vor fi cei de la guvernare. De aceea, curând vom vedea tot felul de rebeli ce încurajează absenteismul și boicotarea alegerilor. Ceva îmi zice că, la o prezență de 70%, îi dăm jos. Da, ei trebuie dați jos.
- Faceți voluntariat. Discutați cu oamenii. În continuarea gândului de mai sus, pentru a mobiliza lumea, trebuie să te mobilizezi tu. Nu doar în ziua alegerilor, ci și în lunile dinaintea lor. Faceți ceva voluntariat pentru tabăra opoziției. Door-to-doorul este o armă puternică atunci când contracandidatul tău se teme să iasă în lume fără bodyguarzi. Adresați-vă și întrebați cu ce puteți ajuta opoziția. Ca și în orice dictatură, opoziția este slabă și puțină. În mare parte, pentru că structurile statului ajută oligarhul în lupta contra opoziției. Este posibil, în unele circumscripții opoziția să piardă alegerile nu doar din cauza că au avut un candidat mai slab, ci pur și simplu pentru că nu au avut suficienți oameni pentru a lucra cu alegătorii acolo, pe loc. Acest fapt poate fi prevenit prin mobilizare și organizare din timp. Pentru asta trebuie timp.
- Voluntariat online. E simplu și poate fi făcut de oriunde, oricând. Dacă sunteți departe, puteți face voluntariat și online. Cu orice. Documentați-vă. Înarmați-vă cu argumente. Scrieți, vorbiți, discutați, transmiteți mesajul. Faceți share-uri la ce trebuie dat share. Nu permiteți știrilor false să infecteze spațiul public. Raportați coruperea alegătorilor. Ajutați la colectarea cât mai multor fapte concrete. Discutați cu oameni și încercați să-i convingeți să vină la vot. Door-to-doorul poate fi făcut și online. Dacă ai 500 de prieteni, ai putea să îi iei de la un capăt, în privat, să îi mobilizezi, să îi convingi să iasă la vot. Spune-le că nu lucrezi pentru partid, ci e un efort al tău, personal. Bifează câți din ei ți-au promis-o și continuă să lucrezi cu cei ce nu-s convinși. Așa, zece oameni motivați asigură cel puțin o mie de voturi în plus. Este, cel puțin, o idee. Dacă nu îți place ideea asta, pur și simplu gândește-te ce ai putea face. După asta fă-o.
- Persoane notorii. Sistemul pe circumscripții este cunoscut că favorizează rolul banilor în politică. Dar banii au o putere, totuși, limitată. Ceea ce mai favorizează sistemul pe circumscripți este accesul persoanelor notorii în parlament. Poți să fii ales datorită sacilor de orez, sau datorită faptului că te știu toți de om foarte bun. De exemplu: între Constantin Țuțu (imagine proastă, dar finanțare enormă) și Nicolae Botgros (bani puțini, dar imagine acceptată de om bun), eu chiar nu știu cine ar câștiga într-o circumscripție. Probabil al doilea. Puterea banului este limitată.
- Donații. Da, notorietatea poate fi contrapusă banului. Totuși, când ai un om bun, dar și puțini bani, câștigi cu siguranță. De aceea, donați, oricât puteți, pentru tabăra opoziției. Fiecare sută de lei este importantă și înseamnă 50 de flyere în plus. Dacă nu sunteți în țară, transmiteți celor de pe loc să doneze din numele vostru. Rolul banului în alegeri trebuie să fie minim, dar nici nu poți câștiga alegeri cu zero finanțare.
- Diaspora. Asta e cea mai discutată acțiune. Diaspora trebuie să vină să voteze acasă. Aici votul lor va avea o greutate mult mai mare. Rezultatul votului pe circumscripții este unul foarte volatil. Vor fi candidați ce vor fi aleși cu 2-3 mii de voturi, sau mai puțin. În așa condiții, cu adevărat, fiecare vot va fi de o importanță enormă. Poți face o diferență mare cu un singur vot. Veniți acasă și votați. Și veniți cu câteva zile înainte, cu o listă de oameni pe care îi veți mobiliza. Aveți două luni la dispoziție să faceți lista. În februarie biletele sunt ieftine. Dacă nu puteți veni acasă, oricum votați, de unde sunteți. Ajutați cel puțin la jumătatea de parlament pe liste, plus asigurați suport deputatului pe circumscripția de peste hotare.
- Răspândiți speranță, nu deznădejde. Răspândirea pesimismului și a deznădejdii e specialitatea bloggerilor de holding. Ei fac asta, pentru că un om ce nu crede în schimbare nu se va ridica niciodată să o ceară sau să lupte pentru ea. Dar sunt și de partea bună oameni ce alunecă spre acest discurs plin de disperare și mă doare să îi ascult. Sunt așa oameni care, dintr-o parte luptă cu sistemul, iar din alta, povestesc cât de puternic e sistemul și cum el câștigă. Cum „ei oricum o să facă cum vor și nimeni nu o să îi oprească”. Acești oameni nu înțeleg că fac rău infectând în continuare societatea cu frică și deznădejde. Eu refuz să am așa discuții. Găsiți în voi acea credință, care vă spune că este posibil. Nu e vorba de curaj, e vorba despre credință. Credința vă va scuti și de frică și de deznădejde. Atunci când crezi că faci ceea ce trebuie de făcut și că vei reuși, atunci începi a câștiga. Au căzut mult mai strașnici și mult mai puternici. Ăsta o să se topească la fel cum se topește untul pe tigaie.
- Uitați diferențele. Nici măcar în privat, nici măcar între prieteni, nu-i vorbiți de rău pe cei, alături de care încercați să obțineți o schimbare. Orice dictatură se ține pe faptul că cei din opoziție sunt divizați și nu se plac între ei. Diferențele sunt exploatate de opresor, pentru a-i ține ocupați luptând între ei. Când ei luptă între ei, ei nu se unesc împotriva dictatorului. De aceea, lăsați diferențele la o parte și concentrați-vă pe interesul comun de a vedea o schimbare. Încă patru ani de așa stabilitate vor fi fatali pentru democrația acestei țări. Fie îi dăm jos, fie emigrăm. Iar eu nu vreau să emigrez. Vreau să-i emigrez pe ei.
- Pregătiți-vă de proteste pașnice. Ele vor avea loc. Nu după, ci chiar înaintea alegerilor. Într-o democrație trebuie să fii gata să protestezi oricând. Protestul este dreptul nostru, iar drepturile ne pot fi luate cel mai simplu atunci, când nu ne folosim de ele. Nimic ilegal în a manifesta pașnic nu există. Asta e marea minciună pe care o plantează securiștii noștri. Că ar fi o crimă, sau o rușine să protestezi. Este bine să protestezi. Este chiar o obligație. Dacă nu protestez eu, va trebui să protesteze copilul meu peste vreo 20 de ani cerând lucrul pe care l-aș putea cere eu acum pentru el.
Astea sunt doar câteva idei. Dar e mai mult un început de conversație. Dacă mai aveți ceva, sugerați și adaog. Eu cred că, în situația în care suntem, nimeni nu poate face efortul mare, decisiv, dar fiecare putem face măcar CEVA. Cât de puțin. Fiecare din ungherul său să se gândească ce poate face, chiar dacă asta înseamnă un impact minuscul. Să se gândească, după asta să o facă.