De fiecare dată când o schemă e în pericol de a fi distrusă, un reprezentant al guvernării iese și justifică inacțiunea speriindu-ne cu posibile litigii de multe milioane. Și niciodată nimeni nu are aceeași frică despre condamnările la CEDO. Și abuzurile contra propriilor cetățeni continuă pe bandă rulantă. De ce oare?
Cetățenia prin investiții trebuie abrogată. Iată de ce.
Era 2011. Era atacul raider asupra Moldova Agroindbank (MAIB), dacă cineva își mai aduce aminte. Era Dorin Drăguțanu, guvernatorul BNM, care era rezervat în acțiuni. Ezita să aplice tot instrumentariul legal de care dispunea, pentru a proteja acționarii legitimi ai MAIB. De ce? Pentru că „statul s-ar putea să fie atacat în judecată”.
Era 2013. S-a concesionat Aeroportul Internațional Chișinău pentru o perioadă de 25 de ani. Aeroportul a fost pur și simplu furat. De atunci, statul nu face mai nimic pentru a-și recăpăta proprietatea, iar aeroportul trece dintre-o mână în alta. De ce? De frica să nu fie „atacat în judecată, conform condițiilor contractuale”.
Era 2018. Proiectul Arena Chișinău, în timp de o lună, a devenit prioritate națională, pentru care Ministrul Finanțelor Octavian Armașu a găsit și bani în buget (200 milioane lei). De atunci, statul nu face mai nimic pentru a-și proteja interesele, pentru că în contractul semnat s-a obligat la prea multe și există risc să piardă în judecată.
Sunt o tonă de asemenea exemple în care statul e clar prejudiciat în baza unui contract abuziv iar autoritățile, pentru a nu face nimic, spun că s-ar putea să pierdem în judecată.
E 2020. Zilele astea discutăm aprins abrogarea cetățeniei prin investiții. Au mai rămas zile numărate și trebuie să abrogăm urgent cetățenia prin investiții. Dodon și Chicu ezită. De ce? Pentru că „există risc ca statul să se trezească cu litigii și arbitraje”.
Eu cred că sub aceste scuze și sub această clară inacțiune se ascunde intenția adevărată de a continua scheme și de a nu deranja scheme din trecut. Uneori, dacă știi că ești nedreptățit, faci ce trebuie. Și dacă partea cealaltă crede că i s-au încălcat drepturile, merge la judecată. Și în judecată discutați. Și vreau să văd cum un offshore, sau un consorțiu cu parteneri dubioși, sau o firmă deschisă peste noapte, câștigă un arbitraj internațional unde noi putem proba clar că atât reprezentanții statului, cât și reprezentanții companiei au știut bine că se pune pe roate o schemă și ambii au mers la această înțelegere cu bună știință. Când te bagi să faci afaceri cu un stat corupt ca Republica Moldova, este în interesul tău ca toate procedurile să fie respectate. Altfel de expui unui risc de termen lung. Și este decizia ta.
Atunci, când crezi că ai dreptate, trebuie să mergi înainte. Dacă intențiile-ți sunt sincere, desigur.
Iar dacă vă temeți de judecată, dragi guvernanți, poate decideți să vă temeți de condamnările la CEDO în litigii contra propriilor cetățeni. Moldova le pierde pe bandă rulantă. Aici nu ezitați să încălcați drepturi și să comiteți abuzuri. Aici nu vă gândiți că s-ar putea să pierdeți în judecată. Nimeni niciodată nu se leagă la mâini și la picioare pentru a nu comite un abuz din frica de a nu pierde la CEDO. De ce oare? Poate pentru că nu este nici o schemă la mijloc.