În 2008-2009 lucram în Viena, Austria. Eram la una din întâlniri, prin toamna lui 2008, organizată de Camera de Comerţ Austriacă. Ideea – simplă. Pe de o parte, reprezentanţi ai Camerei din diferite ambasade austriece din Balcani şi Europa de Est, pe de alta – businessul austriac interesat în a se extinde. Primii vorbeau, alţii ascultau şi întrebau. Fără presă, cei ce tot anul sunt diplomaţi şi îşi aleg cuvintele, o ziceau pe de-a dreptul, aşa cum le place celor din business să audă. Cel din Belgrad a zis, cel din Sofia a zis, cel din Sarajevo a zis. Probleme – peste tot. Au zis punctual la ce să se aştepte potenţialul investitor, ce să facă, cine e cel ce decide într-o ţară sau alta şi cât de puternic îi este cuvântul, la cine să se adreseze, inclusiv pentru rezolvarea problemelor. Pentru că niciuna din ţările din zona asta nu sunt 100% curate şi ei ştiu asta! Businessul nu caută ţări imaculate, pentru că ele nu există, mai ales pe aici. Dacă banii sunt sângele oricărei economii, atunci Viena, lucru ştiut, e inima Balcanilor, care pompează banii, făcându-i să circule în ambele sensuri.
A ajuns rândul Moldovei. La fel de direct ca şi restul, omul responsabil a zis ce trebuia să zică. A zis despre preşedintele de atunci şi oamenii din jurul lui. A dat nume pe care le ştim cu toţii tot mai bine. A zis despre nesiguranţa businessului. A zis despre frecventele atacuri raider şi despre faptul că periodic investitori străini îşi vând afacerea şi abandonează ţara – în cel mai bun caz. În cel mai rău caz – afacerea le este preluată. A zis despre procurori şi judecători. A zis ceea ce ştim cu toţii. A concluzionat cu sfatul sincer: „Nu mergeţi încolo. Nu acum. Vă riscaţi banii şi afacerile. Orice nu ar face, acolo procurorii, judecătorii nu merg la închisoare.”. Asta era anul 2008, repet. “Don’t go there”.
Asemenea discuţii pe intern, cu cărţile deschise, sunt sigur, există nu doar în Austria. Ele există peste tot.
E toamnă din nou în Moldova (sorry, nu m-am abţinut să folosesc fraza asta). Aceleaşi atacuri raider. Aceleaşi probleme în justiţie. Pe alocuri, aceiaşi oameni implicaţi. Preşedinte nu avem. Probabil zilele astea va avea loc aceeaşi întâlnire în Viena. Probabil antreprenorilor austrieci le va fi dat acelaşi sfat. Austriacul din ambasadă nu este de vină şi nu face asta cu rea-intenţie. El este patriotul ţării sale. Lucrul lui nu este să aducă investiţii în Moldova. Lucrul lui este să lucreze în interesul businessului din ţara sa – să-l protejeze. Inclusiv prin a-i sfătui pe şefii marilor companii să nu facă un pas greşit. Pe el businessmanii austrieci îl ascultă de 1000 ori mai atent decât pe un demnitar moldovean.
Doar câteva exemple, ce-mi sunt la îndemână. La un studiu mai amplu, se pot identifica zeci de asemenea exemple.
– Banca Raiffeisen este prezentă în toate ţările din Balcani şi Europa de Est. Proces început vreo 18 ani în urmă. Ca să vezi, Raiffeisen există până şi în Belarus. Moldova este unica ţară unde Raiffeisen – banca – nu există.
– Bank Austria, Erste Bank – bănci enorme ce ţin Balcanii la degetul mic, au reţele prin Europa de Vest, rulajul cărora aş suspecta că e comparabil cu PIB-ul Moldovei. De ele nu s-a auzit în Moldova.
– Vienna Insurance Group – sunt enormi. Acţionari în diverse companii de asigurări din zonă. Nu şi în Moldova.
– Strabag, companie de construcţii – au construit toată Europa Centrală, foarte activi în Balcani şi în Est. Oferă mii de locuri de muncă pe an. Poduri, infrastructură, drumuri, clădiri cu diverse destinaţii. Până acum au ocolit diplomatic Moldova. Şi nu sunt unicii – mai este şi Porr, din aceeaşi industrie, de exemplu.
Interesant, câte broşuri o să mai tipărim, câte standuri o să decorăm, câte business-forumuri o să organizăm, câte powerpointuri o să facem, până o să tragem linie să vedem că doar aşa nu merge?
Unicul semnal bun pe care l-am putea transmite este să se ducă până la urmă întreg dosarul cu atacurile raider, până la punctul în care doi, trei, cinci judecători nimeresc în închisoare şi arhitectul întregii scheme este ştiut tuturor, chiar dacă dovezi împotriva lui, probabil, nu vor fi niciodată, din păcate. Să nu credeţi că asemenea atacuri nu au avut loc în alte ţări. Ba da. Chiar şi Polonia, Cehia. De Slovacia nici nu zic – au avut nişte ani ’90 în special de furtunoşi. Au rezolvat. Au băgat judecători şi procurori la dubă. A fost un semnal pentru ceilalţi din breaslă. S-au liniştit şi se simt comod în Volkswagen Passat, nu au nevoie neapărat de Lexus sau Prado.
Asemenea atacuri vor mai avea loc şi se vor încununa cu succes până când cei din justiţie vor şti că pentru complicitate sub orice formă eşti sancţionat. Chiar şi cu câţiva ani de închisoare. Conştiinţa lor este unicul lucru ce menţine sistemul în echilibru şi când ea e murdară, sistemul este în haos, cum este acum. Dacă e să ne exprimăm în termeni mai practici, câştigă cel ce plăteşte. Eu ştiu asta. Voi ştiţi asta.