Secretul fiscal ascunde corupție. Revizuim conceptul.

ONGuri și jurnaliști de investigație, ani la rând încearcă să zgârie suprafața unor scheme. De exemplu, să soliciți informație despre câte impozite au plătit întreprinderi de stat. Răspuns – secret fiscal. De ce e secret? Așa e legea. E un caz real, de câțiva ani în urmă.

E tare bine că legea nu e Biblie. Se poate și de o rescris.

În spatele secretului fiscal se ascunde corupție. De la evaziune fiscală la crimă organizată și spălare de bani. Conceptul secretului fiscal este supus unei revizuiri în ultimul deceniu. Doar Moldova a evitat această conversație și prin coincidență a devenit un hub de spălare de bani în aceeași perioadă. În țările dezvoltate, transparența fiscală nu e o chestie „de viitor”, ci o chestie de prezent. E demult timpul și noi să facem acest pas.

CPR a lansat inițiativa asta aici. Am mai revizuit-o și reformulat-o și vreau să o înregistrez. Vedeți mai jos textul pe care vreau să-l propun. În special nota de argumentare. Dar e doar un început de conversație.

Înainte să o înregistrez, o propun aici și invit comentarii pe text pentru a avea un draft inițial cât mai bun. Propunerile pe text le puteți comenta public pe pagina mea de facebook sau transmite la [email protected] până pe data de 9 iunie.

Vedeți mai jos textul legii și nota de argumentare.


LEGE pentru promovarea transparenței fiscale

Art. I – COD nr. 1163-XIII  din  24.04.1997 Codul Fiscal al Republicii Moldova, Republicat în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.1546-XIII din 25.02.1998 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.26-27, art.176, se modifică după cum urmează:

Articolul 129, pct.19), se propune a fi completat cu sintagma „și cuantumul contribuțiilor fiscale”, având următoarea redacție:

Secret fiscal – orice informaţie de care dispun organele cu atribuţii de administrare fiscală, inclusiv informaţia despre contribuabil ce constituie secret comercial, cu excepţia informaţiei despre încălcarea legislaţiei fiscale și cuantumul contribuțiilor fiscale”.

Legea nr. 982 din 11.05.2000 privind accesul la informație (Publicat : 28-07-2000 în Monitorul Oficial Nr. 88-90 art. 664), se modifică după cum urmează:

Art. 1 alin. (2). lit b) se propune a fi completat cu sintagma „cu excepția informației despre cuantumul contribuțiilor fiscale”, având următoarea redacție:

„prezentarea obligatorie a informaţiilor prevăzute de lege de către persoane private autorităţilor publice, instituţiilor publice, cu excepția informației despre cuantumul contribuțiilor fiscale”.

Art. 1 alin. (2). lit d) se propune a fi completat cu sintagma: „cu excepția informației despre cuantumul contribuțiilor fiscale”, având următoarea redacție: „furnizarea informaţiilor referitoare la propria activitate de către persoane fizice şi juridice private, partide şi formaţiuni social-politice, fundaţii, asociaţii obşteşti, cu excepția informației despre cuantumul contribuțiilor fiscale”.

NOTA INFORMATIVĂ

la proiectul de lege pentru promovarea transparenței fiscale

Scopul prezentului proiect este prevenirea corupției, combaterea evaziunii fiscale și sporirea transparenței și accesului la informație.

De aproape un deceniu, conceptul „secretului fiscal” este supus unei revizuiri în favoarea transparenței. Deși transparența fiscală este o discuție de mai mult timp, publicarea Panama Papers, Paradise Papers și LuxLeaks  a servit drept un imbold și un argument serios pentru avansarea unor norme ce ar asigura transparența fiscală. 

Comunitatea internațională a înțeles că în spatele secretului fiscal se ascund în cel mai bun caz evaziune fiscală, iar în cel mai rău – venituri din activități ilegale provenite din crimă organizată. Republica Moldova evită această conversație. În țara noastră, în contrast cu tendințele din lumea țărilor democratice, se face tot mai mult abuz de secretizarea anumitor tipuri de informații, invocându-se pretexte, precum securitatea națională și secretul de stat, secretul comercial, secretul fiscal sau protecția datelor cu caracter personal. Deseori instituțiile sunt văzute acționând abuziv în detrimentul transparenței, nu în favoarea ei. 

Lipsa transparenței instituțiilor publice este cel mai bun facilitator al corupției – principala problemă cu care se confruntă cetățenii, presa și societatea civilă din Republica Moldova. 

În țările dezvoltate, transparența fiscală nu e o chestie „de viitor”, ci o chestie de prezent. Moldova trebuie să se alinieze acestor abordări. Tot mai multe țări fac mișcarea spre o mai mare transparență fiscală, pentru a asigura o conformare mai bună și a combate corupția, evaziunea fiscală, veniturile ilicite și crima organizată. 

În prezent, autoritățile fiscale nu divulgă informații despre cuantumul contribuțiilor agenților economici și nici a persoanelor fizice, invocând prevederile art. 129, pct 19). Acest lucru reprezintă o secretizare inutilă, nejustificată și învechită, fără oferirea unor argumente întemeiate, or informațiile cu privire la cuantumul contribuțiilor fiscale nu pot periclita activitatea unui sau altui subiect de drept. 

Principalele prevederi și elemente noi ale proiectului de lege. Prezentul proiect de lege, bazându-se pe exemplul altor state care implementează instrumente de transparență fiscală, propune ca informația despre impozitele achitate de persoanele fizice sau juridice să nu mai fie considerată secret fiscal. Este o măsură menită, în cele din urmă, să prevină corupția endemică din societate, inclusiv evaziunea fiscală și veniturile ilicite. Acestea sunt efectele grave care se ascund după conceptul secretului fiscal. 

Viziunea prezentului proiect de lege este că informația despre impozitele achitate este informație de interes public și trebuie tratată ca atare. 

Republica Moldova este unul din cele mai corupte state din Europa, conform Transparency International. De asemenea, țara noastră se află printre țările cu cel mai înalt grad de evaziune fiscală. În ultimul deceniu, ponderea evaziunii fiscale în PIB, practic, s-a dublat. Evaziunea variază, în funcție de estimări, de la 20% din PIB (1.6 mlrd USD) la 30% din PIB sau mai mult de 2 mlrd USD, generând pierderi uriașe pentru buget. Evaziunea adâncește deficitul bugetar al R. Moldova și crește dependența țării de surse externe de finanțare. Acumulările reduse în buget creează și alte probleme: statul nu mai este în stare să crească investițiile în infrastructură (drumuri, spitale, școli), nu poate majora salariile bugetarilor și nici să majoreze plățile sociale pentru unele categorii mai vulnerabile de cetățeni. Estimările Băncii Mondiale în ceea ce privește veniturile fiscale (fără contribuțiile sociale) ale RM raportate la PIB (un instrument util pentru a măsura cât de bine o țară colectează taxele), indică o pondere mult mai mică, comparativ cu acum un deceniu. Dacă în 2007 acest indicator era de  20.6% (maximum înregistrat), în 2017 acest indicator a coborât la 17.44%. Totodată, indicatorul dat este mai redus, raportat la alte state.

Cele mai frecvente practici de evaziune fiscală se desfășoară prin evitarea plăților impozitelor, lucru care sporește inclusiv concurența neloială în economie: declarațiile fiscale ce nu corespund cifrelor reale de afaceri, contabilitatea dublă, ascunderea profiturilor, etc.

În țări, precum Norvegia, Suedia, Islanda sau Finlanda, s-a renunțat, parțial sau total, la noțiunea de secret fiscal. Aceste țări publică informații cu privire la contribuțiile fiscale ale fiecărui cetățean sau companie. Accesul public la informația legată de impozitele achitate de companii este permisă, spre exemplu, în Japonia, Suedia, Finlanda și Norvegia. 

Proiectul dat nu are intenția de a replica practicile de mai sus în totalitate, totuși va elimina barierele nejustificate din calea accesului la această informație. 

O administrare fiscală eficientă se bazează în primul rând pe conformare benevolă a fiecărui contribuabil, iar o metodă eficientă și ieftină pentru stat de a promova conformarea benevolă este transparența și accesul la informație – măsuri aproape deloc valorificate în Moldova. Doar sancțiunile nu sunt destul de eficiente pentru a asigura o administrare fiscală bună. Nici controalele organelor fiscale nu diminuează efectele acestui fenomen, mai mult, pe alocuri generează efecte diametral opuse celor dorite – mita și corupția, spre exemplu. 

Transparența impozitelor nu va afecta în nici un fel secretele comerciale, de producere, informațiile cu privire la portofoliul de clienți sau parteneri, detaliile despre furnizori, exportatori, etc. Dimpotrivă, va contribui la un mediu de afaceri mai transparent și mai dinamic, după modelul altor țări. 

Desecretizarea acestor informații va contribui la responsabilizarea contribuabililor. Simpla existență a acestor prevederi legale va încuraja contribuabilul să plătească taxele conștient și responsabil. Respectarea acestor obligații va putea fi verificată nu doar de către instituțiile statului (așa cum are loc la moment în Republica Moldova), dar și de alte persoane interesate: reprezentanți ai societății civile, mass-media, potențiali concurenți sau parteneri de afaceri etc. Contribuabilii de bună credință vor avea pârghii legale să vegheze asupra activității concurenților susceptibili de concurență neloială și desfășurarea unor activități comerciale lipsite de onestitate și transparență. Fapt ce ar putea contribui la reducerea evaziunii fiscale și la consolidarea unor relații responsabile între autoritățile statului și contribuabili.

Argumentarea economico-financiară. Proiectul dat nu presupune cheltuieli suplimentare de nici un fel, dimpotrivă, acesta poate duce la economisirea resurselor bugetare și cu certitudine va spori veniturile la buget. 

Impactul proiectului de lege. Transparența impozitelor are multe beneficii, cele mai importante fiind descurajarea evaziunii și ameliorarea conformării fiscale. Dat fiind că oricine poate observa discrepanța dintre venit și cheltuieli, plătitorii de taxe pot fi reticenți să raporteze un venit mai mic decât cel real. 

Statele care practică de ani buni transparența impozitelor sunt în topul clasamentelor mondiale privind independența justiției, libertatea presei, mediul de afaceri, nivelul de bunăstare al populației și sunt cunoscute pentru un nivel scăzut al evaziunii fiscale și o pondere mai mare a impozitelor raportate la PIB, dar și un nivel foarte scăzut al corupției. 

Ținând cont de efectele nocive ale evaziunii fiscale asupra dezvoltării economiei Republicii Moldova și evidențierea legăturii strânse între propagarea acestui fenomen și lipsa transparenței datelor fiscale, se impune modificarea abordării cu privirea la oferirea unor provizii legale adecvate și eficiente pentru sporirea responsabilității contribuabililor.  


Aștept orice comentarii și sugestii. Nu uitați să distrubuiți.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.


Drepturile Întreprinderilor Micro, Mici și Mijlocii

Imaginați-vă dacă am avea un stat care ar avea un singur scop – ca tu să reușești. Am trăi cu totul altfel în această țară.

În Moldova nu doar cu drepturile omului e o problemă, ci și cu drepturile antreprenorilor. Prezumția nevinovăției – absentă. Statul te tratează ca pe un criminal din start. Reguli care se bat cap în cap – câte vrei. Acces la informație – zero. Corupție – cât duce trenul. Riscul cel mai mare pe care ți-l asumi ca antreprenor – să te pui în poară cu inspectorul. Egalitate în fața legii – nu există. Cu cât mai mic ești, cu atât mai vulnerabil. Luptă cineva pentru drepturile tale în acest stat? Cam nu.

Nu așa arată o economie liberă și deschisă. Statul trebuie să recunoască un adevăr simplu. Întreprinderile, în special întreprinderile Micro, Mici și Mijlocii, au și ele drepturi și aceste drepturi sunt încălcate sistemic de stat.

Pentru început, problema trebuie recunoscută. O să înregistrăm un proiect de declarație în parlament și cred că o să fie susținut de alte partide. Noi ne putem bate pe multe subiecte, dar pe unele putem să avem o înțelegere comună.

Textul inițial al Declarației este mai jos. Documentul se bazează în mare parte pe un apel lansat anul trecut de Alianța Întreprinderilor Mici și Mijlocii din Moldova , care promovează această inițiativă timp de un an. Dar textul de mai jos este un început de conversație. Înainte să-l înregistrăm, tradițional, vrem să-l consultăm în prealabil. Dăm o săptămână ca să puteți propune idei și sugestii pe text.

În baza acestei declarații antreprenorii vor putea constata că li se încalcă un drept sau altul. Odată votată, declarația dată va oferi un instrument în plus grupurilor de advocacy și asociațiilor care protejează drepturile antreprenorilor, pentru a cere executivului un tratament mai corect. Așa arătăm antreprenorilor că acest stat este pro-business.

Pe 1 iunie vrem să înregistrăm proiectul avansat. Până atunci, vă rog citiți textul de mai jos și veniți cu propuneri de îmbunătățire. Fie în comentarii, fie la email: [email protected]


Declarația drepturilor Întreprinderilor Micro, Mici și Mijlocii.

Parlamentul Republicii Moldova, în calitate de organism legislativ suprem al poporului și unică autoritate legislativă a țării, potrivit art. 6 al Constituției Republicii Moldova, confirmat în această funcție în rezultatul alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019, adoptă prezenta Declarație a drepturilor Întreprinderilor Micro, Mici și Mijlocii (IMMM). 

Dezvoltarea antreprenoriatului este cel mai bun de a edifica o economie dinamică, inovatoare, diversificată, rezistentă la șocuri; o economie liberă și deschisă. Republica Moldova oferă prea puține oportunități reale pentru a promova o cultură a antreprenoriatului, iar statul în continuare acționează ca o forță care intimidează și descurajează inițiativa privată. 

Barierele administrative, birocrația și regulile neclare, lipsa accesului la informație, interpretarea arbitrară a legislației, tratamentul diferențiat, printre altele, îi face pe antreprenori vulnerabili la acte de corupție și extorcare de mită din partea demnitarilor și funcționarilor. Actualul sistem, bazat pe pedeapsă, doar încurajează și consolidează corupția endemică. 

Companiile micro, mici și mijlocii sunt cele mai vulnerabile în fața abuzurilor statului, iar drepturile lor – cel mai ușor de a fi încălcate sau abuzate de reprezentanții statului. 

Întreprinderile Micro, Mici și Mijlocii constituie 99% din numărul întreprinderilor înregistrate în țara noastră, dar au beneficiat de-a lungul anilor de prea puțină atenție din partea statului. Acestea au un potențial enorm de a crea locuri de muncă și de a genera creștere. Statul poate ajuta acestui proces în primul rând recunoscându-le și respectându-le drepturile și asumându-și o sarcină clară – ca toți antreprenorii să reușească. 

Ținând cont de faptul că IMMM sunt motorul unei economii dinamice și realizând că multe companii din Republica Moldova fie nu știu cum să-și apere drepturile, fie se tem să o facă, Parlamentul Republicii Moldova recunoaște prezenta ”Declarație a drepturilor Întreprinderilor Micro, Mici și Mijlocii” pentru a defini într-un mod clar drepturile IMMM  în raport cu instituțiile statului.

Prin munca și contribuțiile lor, antreprenorii își aduc o contribuție de neînlocuit la edificarea unui stat democratic. Acest lucru trebuie conștientizat, recunoscut și apreciat. Prin prezenta declarație, Parlamentul Republicii Moldova recunoaște următoarele drepturi ale tuturor antreprenorilor: 

Titlul 1. La acces la informație

Art 1. La proceduri de autorizare și control clare și transparente, comunicate expres cu cerințe și recomandări clare și cu menționarea separată a bunelor practici. Etapele acestor controale și autorizări trebuie să fie prezentate antreprenorilor într-o formă simplă de către inspectori și funcționari competenți, fiind, totodată, disponibile și online.

Art 2. Să primească, la solicitare, informația necesară de la instituțiile statului despre aceste reguli și proceduri, în timp util și într-o formă simplă.

Art 3. Să solicite și să primească informația corectă, actualizată, prezentată uniform în limbile română și rusă într-o formă clară și într-un format simplu de utilizat la computer.

Art 4. La reglementări și clarificări disponibile public, care setează precedente pozitive și sunt aplicate uniform de autoritățile statului ca răspuns la solicitările antreprenorului.

Titlul 2. Plata impozitelor

Art 1. Să plătească impozite în conformitate cu legislația Republicii Moldova și să beneficieze de servicii publice de calitate, oferite de funcționari profesioniști și cu o atitudine corectă față de reprezentanții mediului de afaceri.

Art 2. Să activeze într-un regim fiscal și într-un mediu ce încurajează dezvoltarea și concurența loială.

Titlul 3. Reglementări clare

Art 1. Să opereze într-un cadru de reglementare care îi protejează de corupție și concurența neloială, care să asigure implementarea universală a reglementărilor și să prevină tratamentul preferențial.

Art 2. Să fie scutiți de autorizări și controale ce se dublează, dar și de alte conflicte ce rezultă din situația în care diferite autorități elaborează izolat reglementări identice sau similare celor deja existente.

Titlul 4. Recurs

Art 1. Să se plângă, anonim sau public, pe conduita oricărui funcționar, autorități de control, sau alt exponent al autorităților locale sau centrale.

Art 2. Să solicite revizuirea unui control sau autorizări de către un alt funcționar într-un timp util și conform unor criterii clare și transparente.

Art 3. Să conteste o încălcare pretinsă sau o penalizare prin aplicarea unui mecanism clar definit și în timp util.

Art 4. Să solicite compensare financiară în cazul în care contestația este admisă sau funcționarul este demonstrat incompetent sau corupt.

Titlul 5. Tratament corect și profesionist

Art 1. Să aibă parte de un tratament politicos și profesionist din partea tuturor reprezentanților statului. Dreptul de a interacționa cu inspectori politicoși, competenți și profesioniști, cu un aspect exterior ca atare, rolul cărora este de a ajuta sectorul privat.

Art 2. Să fie subiecții unor controale cât mai discrete, eficiente, ce ar crea un disconfort minim pentru companie, conduse de inspectori competenți, care aplică regulile uniform, fără tratament, verificări și penalități preferențiale sau arbitrare.

Titlul 6: Dreptul creditorului și debitorului

Art 1. Să fie protejat de un set minim de drepturi ale creditorilor și debitorilor elaborate, și implementate pentru a proteja antreprenorii de la creditări falimentare și abuzuri din partea instituțiilor financiare neoneste.

Titlul 7: Asociere

Art 1. Să se asocieze, împreună cu alți mici antreprenori, în jurul problemelor de interes comun și să facă apeluri colective adresate autorităților, solicitând rezolvarea acestora. Să inițieze acțiuni comune sau activități de advocacy.

Titlul 8: Avocatul businessului

Art 1. Să protesteze împotriva încălcării acestor drepturi și să sesizeze autoritatea centrală competentă în domeniu, responsabilitatea căreia va fi să investigheze și să acționeze în interesul antreprenorilor. Această autoritate va funcționa ca un ”avocat al businessului”, cu atribuții și capacități de a investiga asemenea plângeri în orice sector relevant.

Instituțiile de la orice nivel, care interacționează cu mediul de afaceri, vor depune toate eforturile ca aceste drepturi să fie respectate și promovate în spiritul unei competiții loiale și a bunei guvernări pe care le reprezintă.

Guvernul Republicii Moldova va promova reformele necesare, va elabora legi noi și va implementa legislația existentă pentru a proteja, menține și avansa drepturile din prezenta Declarație. 


Distribuiți asta unui antreprenor. Aștept comentarii pe textul de mai sus până pe data de 1 iunie. Email: [email protected]

PS: și dacă tot sunteți aici, citiți și asta. Haideți să încercăm să susținem producătorii autohtoni. Eu am ajuns să numesc asta „mici acte de patriotism”. Producătorii locali crează locuri de muncă și plătesc impozite la stat.

„E ok să greșești”: avertizări în locul amenzilor.

Avem un nou proiect de lege pentru a determina statul să dea mai puține amenzi și mai multe avertismente antreprenorilor. Statul nostru tratează antreprenorii de parcă ei ar fi criminali. Una din bâtele principale – amenzile abuzive. Pentru o greșeală minoră, neintenționată, uneori ești pus să plătești mii de lei. Așa, orice antreprenor poate fi ruinat și scos din afaceri eliberând loc altora. Tot amenințând cu amenzi funcționarii pot estorca mită din antreprenori. Statul trebuie să-și schimbe atitudinea.

Moldova nu e o economie cu adevărat liberă. Oamenii de afaceri au o problemă. Un stat corupt, imprevizibil, care are reguli neclare, contradictorii și multe. E greu să lucrezi cinstit, iar dacă un inspector își pune scop să te ruineze prin amenzi, găsește cum. Deaceea viteji sunt puțini. E un stimulent bolnav care încurajează oamenii de afaceri să țină capul în jos și să prefere să dea mită pentru a evita probleme și controale. Câteva amenzi usturătoare pot îngropa orice afacere.

Intenția declarată a oricărui guvern pe care mi-l amintesc este de a se transforma dintr-un oponent al mediului de afaceri într-un partener care îndrumă și consultă, oferă informații. În realitate, statul prin inspectorii săi este principalul obstacol din calea unei afaceri mici și mijlocii. E prea ușor să storci mită.

Prezumția nevinovăției e o chestie constituțională. Ea mai este cum e în cazul cetățenilor. În cazul antreprenorilor ea pur și simplu nu există în realitate. Statul tratează businessul ca și cum acesta ar fi criminal și businessul trebuie să demonstreze că nu este așa. Statul aplică amenzi aleatorii, nejustificate, după care antreprenorul trebuie să meargă prin diferite instanțe să demonstreze că s-a comis o greșeală.

Aceste probleme sunt un impediment din calea mediului de afaceri oricând. Dar ele sunt îndeosebi de periculoase pe timp de criză, când întreaga țară depinde de cât de repede se vor dezvolta antreprenorii să poată angaja oameni și plăti impozite cinstit. Intrăm într-o criză, care încă nu știm cât de tare ne va lovi.

Alternativă există. Și ea funcționează în țări cu economii libere. Trebuie să promovăm practica avertizărilor. Scopul statului nu trebuie să fie acumularea de venituri din amenzi, ci respectarea reglementărilor. De aceea, împreună cu prietenii de la CPR Moldova am lucrat asupra unui proiect care să defavorizeze amenzile și să oblige inspectorii să aplice mai multe avertizări. Ceea ce se întâmplă acum, cu amenzi brutale impuse celor care încearcă să-și construiască o afacere în Moldova, trebuie să dispară.

Esența proiectului este simplă. Permitem ca statul să aplice avertizări atât la încălcări fiscale nesemnificative, cât și la încălcări semnificative. Pentru încălcările nesemnificative, amenda poate fi aplicată doar începând cu a treia încălcare în decursul unui an. E un început de conversație.

Statul vrea să se transforme într-un partener al mediului de afaceri. Să înceapă printr-o atitudine de partener. Prin adoptarea pe larg a unei culturi a avertizărilor în loc de amenzi, statul ar spune antreprenorilor că este ok să greșești, toți greșim, dar e important să mergem înainte și să ne corectăm greșelile. Și că nici o greșeală întâmplătoare, comisă din lipsă de experiență, nu te va costa afacerea.

Desigur, există răufăcători în economie, oameni cu intenții pe de-a dreptul malefice. Ei trebuie identificați și penalizați dur. La moment, însă, sunt amendați toți cei mulți, nu și spălătorii profesioniști de bani și evazioniștii de rang înalt. Poate ei scapă anume pentru că statul e ocupat cu eliberat amenzi, în loc de analize și investigații mai sofisticate? Zic și eu.

Mai sus e ce cred eu la subiect. Dar vedeți însăși proiectul de lege:

Tradițional, înainte să înregistrăm proiectul oficial, aștept poate cineva mai are ceva sugestii de îmbunătățire. Peste 2 zile, vrem să înregistrăm proiectul. Până atunci, dacă aveți propuneri putem să mai ajustăm proiectul, împreună. Lăsați-vă comentariul sub postare, sau trimiteți la [email protected] Și transmiteți vreunui antreprenor.

PS: și pentru că am ajuns să discutăm despre economie, citiți și asta. Haideți să încercăm să susținem producătorii autohtoni. Eu am ajuns să numesc asta „mici acte de patriotism”. Producătorii locali crează locuri de muncă și plătesc impozite la stat. În această criză, acestea sunt două lucruri care se topesc văzând cu ochii.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

PARCURSUL PROIECTULUI:

Cum s-a negociat creditul rusesc?

Nu știm. Nimeni nu știe nici cum s-a negociat, nici cine a negociat, nici dacă a negociat. Și asta este o problemă. Poate din acest motiv și conținutul acordului este unul cu grave riscuri. Nu așa se guvernează transparent și democratic.

Negocierea unui acord de finanțare are multe etape și produce multe documente, inclusiv publice. În cazul împrumutului rusesc, primul document care a fost publicat a fost însăși acordul semnat. Asta nu e bine.

Săptămâna trecută, chiar înainte de votarea împrumutului în parlament, am făcut această solicitare:

Între timp, am solicitat de la Guvernul Republicii Moldova toată corespondența la subiectul împrumutului rusesc. Tot…

Gepostet von Dumitru Alaiba am Mittwoch, 22. April 2020

Am cerut guvernului toate documentele produse în procesul de pregătire a împrumutului din Rusia de Guvern și de ministerele implicate. În baza acestei informații o să producem un raport pentru cetățeni. Nu avem nevoie de comisii de anchetă votate de parlament și de rapoarte de anchetă neapărat votate de deputați. Ei oricum nu le citesc.

Avem nevoie de toate documentele: procese verbale, demersuri, ordine, note informative, avize.

Cred că este important cetățenii să știe ce a comunicat Ambasadorul Neguță la Chișinău, ce demersuri a făcut Ministerul Finanțelor, care miniștri și ce ordine sau indicații au dat la acest subiect, ce note informative au circulat, avize și analize s-au produs, cine le-a semnat, câte runde de negocieri au fost, care a fost documentul inițial și cum acesta a evoluat după fiecare negociere. Ce comunicare oficială a fost cu partea rusă. Cine a negociat de ambele părți. Ce comunicare a fost între instituții, inclusiv cu Președinția. Să vedem chiar și câtă informație a fost produsă. Dacă sunt 2 hârțoage în cruce, concluzia se va impune de la sine – nimeni nu a negociat nimic. Dacă avem un dosar de kilograme, atunci o să avem răspunsuri detaliate la multe întrebări.

Această informație va fi sistematizată într-un raport și va fi propusă publicului pentru informare.

Sunt întrebări la care oamenii merită să știe răspunsul. Acest credit a fost învăluit în mister și secret. Doar asta trebuie să ne facă suspicioși. Ce au avut de ascuns? Dacă nu au intenții rele, de ce atunci atâta secrete?

Am urmărit acest împrumut din ziua 1. Am făcut multiple demersuri la care am primit răspunsuri pur formale, lucru care m-a făcut și mai suspicios.

Modul în care a evoluat toată istoria asta, în special în parlament, m-a îngrijorat foarte mult și mă împinge la unele concluzii. Am fost martori la un exemplu practic cât de ușor cei de la guvernare sunt gata să vândă țara pe ani înainte, fără a se gândi nici măcar puțin la consecințele votului lor. Nimic. Deloc.

Vedeți articole anterioare la acest subiect: 23 aprilie,  21 aprilie 20 aprilie,  14 februarie 202021 ianuarie 202013 decembrie 201922 noiembrie 2019).

Așa sau altfel, e bine că acum, în sfârșit, vorbim despre el, că timp de jumate de an mă simțeam cam singur :).

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

Împrumutul rusesc – de la prietenii lui Dodon pentru prietenii lui Dodon

Poziția PAS aici: Condițiile împrumutului rusesc negociat de Igor Dodon sunt mai proaste decât condițiile acordate de ruși altor țări.

Acum, încă câteva gânduri de la mine despre acest Acord.

Se planifică un furt ziua în amiaza mare, sub văzul tuturor și Dodon are de gând să îl ducă la bun sfârșit. Când furau miliardul, măcar au avut bunul simț să se ascundă ca noi să aflăm după furt. De data asta noi știm că ei fură înainte ca ei să fure. Dacă PD a sperat vreodată să-și reabiliteze imaginea, aici au șansa. Parlamentul trebuie să respingă acest acord de împrumut și PD poate oferi voturile necesare să se facă un bine țării.

Eu cred că acum Igor Dodon achită factura Moscovei pentru serviciile prestate, doar că nu din banii lui, ci din banii pe care țara asta încă nu i-a muncit. Cum am mai zis, Plahotniuc a furat un miliard, Dodon vrea să împrumute jumate de miliard ca să aibă ce fura. Opinia mea și a noastră nu e motivată în geopolitică. Vorbim de două probleme: securitatea țării și fezabilitatea economică.

Pe rând, în câte un scurt alineat, ca să nu vă plictisesc:

Împrumutul rușilor nu e avantajos. Ne costă 2%. De la FMI luăm, în esență, la 0%. De la UE putem accesa granturi – bani pe care nu trebuie să-i întoarcem. De ce ne împrumutăm de la ruși dacă putem lua granturi de la americani și europeni?

Împrumutul e legat de alte credite. Conform 7.2, dacă Moldova (un stat corupt, unde totul e posibil) își dă „acordul”, împrumuturile unor companii din băncile rusești , aceste datorii cad pe spatele statului. Schema posibilă: fratele lui Dodon obține un credit de 200 milioane, nu-i întoarce, iar Moldova își dă „acordul”. Acești bani se adaugă la suma împrumutului. Deja datorăm 400 milioane. Sau Moldova-Gaz are niște datorii. Statul își dă „acordul”. Devenim datori tot noi, cu tot cu procente. Și până în toamnă ajungem la încă un miliard, sau mai mult. Ce anume poate fi considerat „acord” – nu e explicat.

Textul acordului vrea să favorizeze explicit companiile rusești (art 3.3). Dar ne spun că asta pentru investiții și creștere economică. Pentru ca banii să alimenteze creșterea economică a Moldovei, ei trebuie să fie cheltuiți aici, să rămână aici și să circule aici. Un împrumut suveran, pentru finanțarea deficitului bugetar nu poate avea așa clauze.

Valuta împrumutului. Art 8.2. Valuta de bază este Euro, dar textul oferă spațiu de discreție pentru ca documente din etapele ulterioare să treacă pe Ruble. Asta este extrem de neconvenabil pentru noi, iar acele 2% se transformă în 7-8% anual. Mai scump decât creditul pe care îl ia un om de rând de la bancă comercială.

Favoritism. Ministerul Finanțelor, conform art 9.1, are sarcina (nici măcar dreptul, ci sarcina) să desemneze o bancă spre care să vină banii. Împrumutul nici măcar nu trece prin conturile statului, așa cum e de obicei. FMI sau UE în nici un caz nu va transfera banii pe contul unei bănci private. Care bancă va fi oare? Poate aceeași bancă care a spălat 22 miliarde Dolari din Rusia? Sau poate Dodon deja să dea direct contul său de card, ca să nu se mai chinuie? Iar noi să plătim?

Soluționarea disputelor – art 11. Când două state care au semnat un acord, ajung la vreo divergență, există mecanism internațional de soluționare a disputelor – un arbitraj într-o țară terță, adică nici pe teritoriul uneia din țări. Clubul de la Paris. Pentru arbitraje comerciale, Londra, Stockholmul, Singapore. De obicei, în acorduri se stipulează din start unde merg părțile dacă nu se înțeleg. Riscul din acest acord este că el nu că tace, el stipulează expres că toate divergențele și disputele se vor soluționa prin „consultări și negocieri” dintre părți. Adică nici la judecată nu poți merge, că e contrar prevederilor acordului.

Acest împrumut este unul care va aduce daune economice pe termen lung.

Dar astea sunt doar problemele ce țin de aspectul economic. Și mai periculoase sunt aspectele politice și de securitate.

Rusia nu este un partener de încredere. Să nu uităm că Rusia este un stat imprevizibil pentru Moldova. Nu putem avea încredere că o decizie de azi va rămâne valabilă peste doi ani. Ba dau drumul la vin, ba nu. Ba opresc fructele, ba le acceptă. Deși produsele noastre nu își schimbă calitatea de la an la an. Din 2005, Rusia a impus 6 embargouri, ne-au tăiat gazul de 2 ori în ultimii 20 de ani, au sponsorizat separatismul timp de 30 de ani. Am scris aici despre asta.

Rusia exportă corupție. Din Rusia au fost spălate 22 miliarde de Dolari care au trecut prin conturile unei bănci comerciale din Moldova. Avem dreptul să presupunem că acest împrumut este următorul export. E o înțelegere între două state extrem de corupte – Moldova și Rusia. Ce va ieși din asta cred că putem intui.

Împrumut mascat sub „urgență”. Acest împrumut a apărut peste noapte. La 2 zile de la investirea lui Chicu el deja era aprobat de Moscova. Asta înseamnă că Dodon a avut sarcina clară să livreze asta pentru stăpânul de la Moscova. Întreg procesul a fost petrecut în mare secret. Nu au publicat absolut nimic, lucru care este, în esență, ilegal. A venit pandemia și le-a dat un argument în plus. A devenit brusc „împrumut de urgență”. Acest împrumut nu vine să ajute economia sau populația. E o sarcină dată lui Dodon să ajute Rusiei să obțină o pârghie de influență în plus asupra Moldovei.

Alternative există. Există alternative mai viabile și mai ieftine. Mai puțin periculoase. Mai curate. Noi putem accesa granturi, nu credite atât de scumpe. Pentru asta trebuie să facem reforme. Dodon nu vrea reforme, iar guvernul său nu a făcut demersurile necesare pentru a debloca asistența din UE.

Concluzii:

Din punct de vedere economic, acest împrumut este cea mai dezavantajoasă finanțare pe care o accesăm în perioada actuală, când ratele dobânzii sunt zero sau chiar negative.

Nu este prudent să ajungi să fii dator unui stat autoritar, unde nu există lege. La apăsarea unui buton datoria poate fi imediat utilizată ca arma politică. Știți voi… cum se utilizează embargourile sau prețul la gaz. Nu riști astfel atunci când te împrumuți de la regimuri democratice, previzibile, care funcționează în baza legilor și acordurilor, nu în baza indicațiilor. De aceea Dodo și Chicu își pot permite să insulte zilnic UE fără să se teamă de consecințe tipice partenerilor din est.

Dodon e patriot, doar că nu patriot al țării sale. Dodon prejudiciază interesele de termen lung ale țării pe care și-a dat jurământul să o slujească și să o protejeze. Mai mult, face asta în plină criză pandemică. Dodon va dispare, dar dauna creată de el va rămâne.

În Moldova lucrurile se schimbă foarte repede. Am demonstrat-o anul trecut. Sper că măcar cineva din SIS, cu acces la informație, ține evidența acestor lucruri, pentru că o să vină timpul și o să discutăm despre fiecare abuz și ilegalitate comisă de Dodon, în special pe timp de pandemie. Îi va ieși pe ochi.

Este monstruos că ei se ocupă uite cu asta în loc să gestioneze pandemia. Asta pentru ei acum e prioritate. Să mai deschidă o poartă pentru corupția din Rusia. În timp ce medicii luptă să salveze vieți, ei se ocupă cu scheme. Lor le este în cot de sacrificiul vostru, dragi medici.

Soluția există. Deși nu prea cred în minuni, totuși soluție există. Acordul de împrumut trebuie respins de Parlament și asta este, din punct de vedere matematic, posibil. Partidul Democrat oferă voturile necesare pentru ca Dodon să se simtă confortabil. Partidul Democrat spune că s-a curățat de elemente corupte și că este un partid pro-european. Dacă PD este, cu adevărat, un partid pro-european, atunci să respingă acest împrumut.

Despre împrumutul rusesc am mai scris ieri aici, pe 22 noiembrie 2019, pe 13 decembrie 2019, pe 21 ianuarie 2020, pe 14 februarie 2020.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

30 de ani de „ajutor prietenesc” al Rusiei

Această postare este preambul la opinia mea despre conținutul acordului pentru împrumutul rusesc. Am urmărit fiecare pas al acestui subiect și am mai scris pe 22 noiembrie 2019, pe 13 decembrie 2019, pe 21 ianuarie 2020, pe 14 februarie 2020.

Spune-mi cine-ți este prietenul și-ți voi spune cine ești. Rusia este o guvernare cleptocrată, un model de autoritarianism din secolul 21, o țară care exportă minciună, corupție, dictatură și instabilitate. Rusia nu ne este prietenă. 

Am mai multe argumente, dar o să dau doar trei.

I. Embargouri care au falimentat sute de afaceri și au distrus ramuri întregi. 

De-a lungul anilor, Rusia a impus embargou după embargou. Nu au fost unul sau două. Au fost multe. De fiecare dată când voința poporului nostru nu coincidea cu voința Moscovei, Moscova pedepsea direct oamenii pentru acțiunile guvernanților. 

Embargouri au fost multe. Periodic, accesul mărfurilor noastre era închis, pentru a fi redeschis, și din nou închis. Câteva din ele: 

2005-2006embargou comercial din partea Rusiei asupra industriei alimentare moldovenești, în special afectată producția de legume și fructe. Redeschis în 2007

2006-2007 – embargou la vinuri și coniacuri, și cel mai renumit. A fost cel mai dureros și a devastat vinificația noastră pe ani buni înainte. Durerea a fost și mai mare pentru că embargoul s-a pliat pe seceta devastatoare din 2008. După asta industria și-a revenit, mai puternică decât era. Mulți au preferat alte piețe și au făcut o alegere corectă.

În acea perioadă, Dodon era ministru al economiei și lansa monopoluri Metalferos, privatiza Hotelul „Codru”, etc. Întrebați-l ce a făcut atunci ca să salveze economia. 

2011 – embargou la fructe, legume, vin și coniac. Probabil supărați pentru că au fost umiliți în decembrie 2010, când PD l-a tras pe sfoară pe Narîșkin în ultimul moment, rușii au lovit direct în antreprenori și în locuri de muncă. 

În acest articol despre implicarea lui Dodon în promovarea unor companii, pe sub radar. Ce primea pentru așa servicii – să răspundă el. 

Septembrie 2013 – Rusia instituie următorul embargou la vinuri și produse alcoolice tari (chiar dacă acestea continuau să fie premiate cu medalii de aur în Moscova). 

Moldova se pregătea să parafeze Acordul de Asociere la summitul de la Vilnius din noiembrie 2013. Dodon pe atunci petrecea mai mult timp la Moscova decât la Chișinău. Aceste simple coincidențe. 

21 iulie 2014 – Rusia instituie un embargou la fructele moldovenești (din cauza că acestea ar avea insecte dăunătoare) și la conserve (pentru pretinse încălcări a “cerințelor legislative ruse pentru protecția consumatorilor”). Merele, prunele și piersicii pierd piața de desfacere. Sute de agricultori suferă. În 2012, Rusia cumpăra 90,6 din fructele moldovenești. În 2013, spre Rusia au mers 43% din produsele agroalimentare (o cifră de afaceri de aproape 1 miliard USD).  Tot în acea perioadă sunt interdicții la produse de mobilier, textile, produse chimice. 

Moldova semna Acordul de Asociere pe 27 iunie 2014. Ne-am ales cu această capodoperă de la Viorel Mardare. Să luăm o pauză din lectură și să ni-l amintim.

…mergem mai departe.

1 noiembrie 2014 – o altă interdicție la import a produselor din carne.

Cam de atunci, rușii au luat o tactică diferită – strategia listelor. Accesul era permis, dar nu pentru toți. În baza listelor preagreate. Dacă ești în listă – ai acces. Dacă nu – nu. Ca la discotecă privată. Iar Dodon a început a face liste și a trimite la Moscova. Asta e diferența. La Bruxelles trimiți liste de reforme implementate, iar la Moscova – liste de companii cărora le este permis accesul. Pierde producătorul nostru și pierde consumatorul rus. Nu câștigă cam nimeni.

Aceste embargouri au distrus economii și afaceri concrete. Numărul antreprenorilor care au falimentant din cauza deciziei politice a lui Putin se ridică la sute, poate mii. În acest timp, embargoul alimenta corupția

Comportamentul Rusiei cel mai bine ilustrează riscul căruia te supui atunci când depinzi economic de o dictatură cum este Rusia. De fiecare dată când noi încercam să ne urmăm interesele naționale, Rusia lovea dur, direct în oameni. O decizie politică are efecte imediate pe plan economic, la apăsarea unui simplu buton. Democrațiile sunt mai previzibile. De aceea Dodon își poate permite să insulte UE în fiecare zi, fără să se teamă de sancțiuni economice, embargouri. Pentru că UE pur și simplu nu funcționează așa. Anume de aceea este înțelept din partea noastră să ne legăm de regimuri democratice, să depindem cât mai puțin de sisteme autoritare. E vorba chiar de suveranitate, de securitate națională, la urmea urmei.

Concluzie: În timp ce Rusia ne pedepsea brutal exportatorii, lovituri de la care unii nu s-au mai recuperat, exportatorii se reorientau spre alte piețe. Rezultat – în 2018 spre Rusia exportam 8%. În 2018 în UE exportam aproape 70% (în 2020 probabil va fi aproape de 80). În 2004 exportam 35% spre Rusia și 40% spre UE, conform BNS.

Acest grafic spune două lucruri: 

Linia albastră (UE) sugerează că noi am făcut corect alegând drumul spre UE. Mărfurile noastre au tot mai mare acces, iar Acordul de Asociere a jucat un rol imens.

Linia roșie arată cum acțiunile Rusiei pur și simplu au îndepărtat Moldova din punct de vedere economic. 

Aici mă opresc cu primul argument. Următoarele două vor fi mai scurte.

II. Livrarea de gaze naturale.

O altă armă pe care Rusia a aplicat-o asupra economiei a fost prețul la gaze.

Azi plătim pe gaze 170 USD, pe când pe bursele în UE prețul este 85-90. Dar în trecut a fost și mai rău. Plăteam triplu, cvadruplu.

În paralel cu embargourile comerciale, aproape totdeauna am avut probleme în negocierile prețurilor la gaze. În 2006-2008 Gazpromul a revizuit, radical, prețul. Asta a durut țara întreagă. Scumpirea prețului la gaze naturale lovește direct în cetățeni și antreprenori. Și cu cât mai săraci sunt, cu atât mai mare este durerea. Nu știe asta Rusia? Desigur știe.

Am avut câteva blocaje în negocieri, perturbări de livrări în plină iarnă. Prin coincidență, atunci când Rusiei nu-i plăcea o decizie sau alta.

În 2000 și în 2009 moldovenilor le-a fost închis gazul. Am înghețat cu toții. Mulțumim.

III. Incitarea separatismului.

Această postare nu era completă fără să menționez modul în care Rusia a incitat separatismul în decursul acestor trei decenii de la independență. Rusia oferă suport și susținere, inclusiv financiară, regimului separatist din Transnistria. Periodic, Rusia a incitat spiritele în Gagauzia. Referendumuri de independență și din astea. Dodon – idiotul util care a acționat contrar intereselor și integrității propriei țări.

O să mă opresc aici, pentru că argumentul cred că este clar.

Concluzii:

Rusia nu are nevoie de prietenia noastră. Rusia are nevoie de pârghii prin care să continue să ne controleze. Pentru că pârghiile actuale se cam epuizează:

Pârghia economică s-a consumat. Nu ne mai doare. Maximum ce putem pierde e 8% din exporturi.

Pârghia energetică – la fel. Interconectarea cu UE este aproape inevitabilă.

Transnistria – ne-am obișnuit cumva și cu asta.

Cam… nu prea au cu ce ne ține. Și uite aici sensul acestui împrumut, oferit în condiții periculoase. Acest împrumut rusesc este contrar intereselor și securității naționale – în primul rând. În al doilea rând, este neavantajos din punct de vedere economic. Sunt bani mai ieftini. Dacă Dodon nu poate să-i acceseze, să elibereze locul, o să-i accesăm noi.

Și nu, dragii noștri, nu este „rusofobie” oarbă și irațională. Sunt argumente clare. Trebuie să ne întrebăm dacă Rusia este prietenul care Dodon ne spune că este. Și eu spun că nu, Rusia nu ne este prietenul pretins. Nu așa fac prietenii.

De fiecare dată când Moldova încearcă să-și urmeze interesul național, Rusia lovește populația. NU guvernarea. Direct populația. Rusia timp de 30 de ani a avut un comportament subversiv vizavi țara noastră. Au suferit toți, indiferent de limba vorbită. Ruși, moldoveni, gagauzi, au pierdut locuri de muncă, au plătit mai scump facturi pentru pentru gazele naturale, electricitate (care se produce tot din gaze) și au suportat scumpiri în lanț.

Poporul rus merită o guvernare democratică, care nu fură și care guvernează în interesul cetățeanului. În situația actuală, eu nu cred că Rusia, în modul în care este guvernată acum, ne este o țară prietenă. 

De-a lungul anilor Rusia s-a comportat cu Moldova asemeni unui alcoolic care își bate soția. Iar Moldova a avut atitudinea soției abuzate care, sărmana, nu are curajul sau demnitatea să își caute de viața ei, să-și ia soarta în mâini. Asemeni acelei soții, la următorul abuz al Rusiei, miniștri, prim-miniștri, președinți moldoveni au bătut drumul la Moscova să se roage, să se închine, să-și exprime speranțe, în loc să-și caute de viața proprie și de țara proprie. Așa am pierdut 30 de ani. 

Să nu fiu înțeles greșit. Cea mai mare parte din eșecul Moldovei e din cauza hoților de pe loc. Dar Rusia nu a fost văzută să ajute democrației sau bunăstării cetățenilor.

Iar Dodon… Dodon poate e patriot, dar cu siguranță nu e patriot al Moldovei.

Urmează o altă postare despre însăși acordului de împrumut. Sper să nu repet ce au zis alții.

PS: Jurnaliștii scriu primele drafturi ale istoriei. Acest articol nu ar fi fost posibil fără să-mi împrospătez memoria din arhivele (unele vechi de aproape 20 de ani) ale Info-Prim Neo, moldova.org, anticoruptie.md, Pro-TV, Logos Press, Rise Moldova.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

Despre modificarea „duty-free”, încă o dată.

Să nu uităm că miliardul a fost furat sub pretextul „salvării sistemului bancar”. Amnistia fiscală 2 ani în urmă a fost mascată sub „liberalizarea capitalului și stimulare fiscală”. Schema PPP „Arena Chișinău” a fost pentru „promovarea sportului”. Și altele. Iar asumarea răspunderii are intenția declarată de a ajuta antreprenorii și cetățenii pe timp de pandemie.

Eu, totuși, o să insist. Dodon și guvernul justifică această modificare (vezi mai sus) prin „intenția de a ajuta producătorii autohtoni – să vrea evita accizarea dublă a producătorilor autohtoni care vând în regim duty free”. Intenție nobilă. Cum să fii contra?

Noi nu am atacat intenția declarată a acestei modificări. Noi am semnalat un potențial „efect secundar” al acestei modificări. Îngrijorarea noastră este că această modificare poate deschide porțile contrabandei. Această îngrijorare nu a fost nicicum adresată.

Societății nu i s-au dat asigurări că legislația exclude următoarea schemă:

Pas 1: Pe teritoriul vamal al Moldovei (asta înseamnă fără transnistria) se importă un produs accizabil (alcool, țigări). Importatorul achită accizele la import, cum scrie legea.

Pas 2: Marfa este scoasă de pe teritoriul vamal al Moldovei, în transnistria iar suma accizelor este restituită, conform articolului 124 modificat.

Pas 3: Aceeași marfă este reintrodusă în Moldova în mod clandestin, ilegal, din transnistria, fără achitarea taxelor și accizelor, sub formă de contrabandă.

Pas 4: A doua noapte, contrabanda, de ce nu, ia drumul spre Uniunea Europeană.

După modificarea propusă de guvern în asumarea răspunderii, riscul unei așa scheme simple de contrabandă este, după mine, real. Iar guvernul deviază spre alt subiect – spre intenția de a ajuta producătorul autohton. Noi discutăm două subiecte diferite. Noi nu asta am întrebat. Noi am întrebat cum această modificare nu va facilita contrabanda.

Pentru a ajuta producătorul autohton ȘI să excludem contrabanda, această modificare propusă trebuie să fie promovată împreună cu alte măsuri. Altfel legislația va fi permisivă la schema de mai sus. Iar dacă această măsură este una controversată și din cauza ei suferă celelalte, înseamnă că ea nu trebuie inclusă în pachetul de măsuri pentru starea de urgență. Înseamnă că trebuie să discutăm suplimentar.

Trebuie insistăm să ni se dea explicațiile la îngrijorările pe care le-am ridicat, nu să-i lăsăm să devieze unde le este comod. Schemele, delapidările, furturile, nu sunt scrise, negru pe alb, în legi. Și prea des schemele aveau intenția declarată de a ajuta antreprenorii și cetățenii. Niciodată nu au scris „intenția acestei legi este de a promova contrabanda”. Schemele sunt scrise printre rânduri.

Citește și: Scheme pe timp de ciumă.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

Constructiv: de unde bani să gestionăm pandemia?

Să furi e criminal pe orice timpuri. Să furi de la cei mai săraci oameni din Europa este mizerabil. Să furi de la cei mai săraci oameni din Europa pe timp de pandemie este monstruos. 

Să fie clar. Guvernul Dodon nu e vinovat de apariția pandemiei. Dar ei poartă întreaga responsabilitate pentru gestionarea acestei crize și aici sunt multe obiecții.Ei sunt responsabili de cât de dură va fi lovitura pe care o vom simți. 

Guvernarea trebuie să-și răspundă la două întrebări: 

1. În stare de urgență, ar trebui să ne mobilizăm ca pe timp de război? 

Și, dacă da, atunci

2. acționează ei ca pe timp de război? 

Pe timp de război nu economisești pe măsuri de protejare a populației și de echipare a celor care luptă. Toate resursele sunt direcționate încolo, pe „front”. Pentru că nu are sens să pierzi lupta pentru că ai economisit. Și eu sincer am impresia că guvernanții nu s-au pătruns de suficientă responsabilitate. Asta e periculos și asta ne va costa vieți. 

Ca să salvăm oameni, trebuie să cheltuim. Avem două capitole principale de cheltuieli:

  1. Salarii lucrătorilor medicali. Aici trebuie să oferim un venit decent tuturor medicilor. Nu doar celor care s-au infectat, dar și celor care merg dimineața la muncă cu riscul de a se infecta. Și aceste salarii să nu fie reduse după criză. Oamenii care salvează zilnic vieți, gem de durere în zilele astea. Ei merită un trai decent.
  2. Consumabile și echipamente. Pe asta este criminal să economisești, mai ales să furi din asta

De unde găsim bani? Haideți să vedem câteva idei mai jos:

I. Suspendăm licitații.

Periodic apar tot felul de licitații, care mai de care. Havuzuri, softuri, construcții, traininguri și consultanțe. Ele tot vor apare atâta timp cât sistarea lor va fi responsabilitatea individuală a fiecărui șef de instituție. Pe timp de criză avem nevoie de un filtru nou aici.

Comisia pentru situații Excepționale trebuie să dea instrucțiune tuturor autorităților să sisteze toate licitațiile. Urgența și importanța fiecărei licitații trebuie să fie argumentată suplimentar Ministerului Finanțelor. În baza argumentelor oferite, Ministerul Finanțelor va decide dacă o licitație mai este sau nu prioritară pe timp de criză. Autoritățile trebuie să motiveze suplimentar urgența cheltuielilor. Dacă nu pot argumenta, licitația se anulează, iar banii sunt direcționați pentru gestionarea crizei. Licitațiile cu adevărat importante vor fi reținute cu câteva zile, dar avem șansa să economisim milioane, sau chiar sute de milioane – bani pe care îi putem folosi pentru salarii medicilor. 

Astfel mutăm responsabilitatea de pe directorul fiecărei instituții care își încearcă norocul să-și ducă vreo schemă până la capăt în pofida pandemiei, pe Ministerul Finanțelor. Și cred că e corect pe timp de criză. Și cred că de la această decizie, multe licitații vor dispare de la sine și nici nu vor căuta aprobarea Ministerului. Poftim câteva exemple vânate despre ce se achiziționează într-o veselie în Moldova pe timp de criză. 


Specialiști IT sunt pe aici? Ce e aia asistență pentru software și mentenanță?
Consultanță software?
O fi important…cine știe.
Fasada poate așteaptă? Zic și eu.
80 mii pe hârtie igienică? Cât costă o mască?
Ce-o mai fi și asta exact?
Nu cred că nu e necesar. Dar chiar vă pare urgent și important?
De aici precis se poate de economisit.
2.6 milioane lei. Irigare pentru parcul Catedralei. Urgent și important?
Mi se pare că putem aștepta și aici.
Încă un exemplu unde aș vrea să vedem mai multă informație.
Formare profesională a șomerilor.
Și din nou – formare profesională.
Și dacă copiii stau acasă, ce fel de licitație se face? Nu cumva merită de revizuit și analizat suplimentar?
De obicei pe construcții se fac miș-mașuri. N-ar strica de mai intrat în detalii pe fiecare din ele.
Un milion pe Regimentul Rachete Antiaeriene. Chiar avem nevoie?
Consultanță informatică pentru CNAS. Asta ce o fi. Nu e soft, nu e tehnică, nu e nici măcar training și formare. Asistență și consultanță informatică. Așa un termen.

Mai sus sunt peste 100 milioane lei (selectate în ultima perioadă, deci unele date pot fi învechite) care trebuie analizate suplimentar și, am certitudinea, o parte din ele trebuiesc anulate, altele reduse, altele probabil să meargă înainte. Să te lași pe seama fiecărui director să analizeze suplimentar nu este fezabil. Ministerul Finanțelor trebuie să preia această responsabilitate. Asta a fost propunerea I. Mergem mai departe.

II. Calitatea și eficiența achizițiilor publice.

Un proces calitativ al achizițiilor publice înseamnă utilizarea eficientă a banilor cetățeanului. Acum asta e mai important ca niciodată pentru că economisind bani și redirecționând acolo unde doare, chiar salvăm vieți. Aici văd două componente:

  • Transparența procesului de achiziții (atât achizițiile de urgență, cât și celelalte). Transparența și accesul la informație au fost practic distruse Chiar în prima dispoziție a Comisiei pentru Situații Excepționale. Ele trebuie restabilite urgent. Acum, mai mult ca niciodată, presa de investigație nu trebuie să aibă nici o barieră în a urmări fiecare decizie financiară. Așa economisim. Aici am tot adresat propuneri, dar am impresia că vorbești cu pereții. 
  • Imparțialitatea procesului de achiziții. Aici vorbim în primul rând de Soluționarea Contestațiilor. Un început sănătos ar fi revocarea lui Zagorodnîi care nu îndeplinește criteriile legale de a fi în funcție, dar supraveghează zeci de milioane de lei în achiziții. Și aici am făcut un demers oficial două săptămâni în urmă. Și aici au ignorat. În stare de urgență se fac revocări și numiri irelevante, care nu țin de stare de urgență, într-o veselie. Revocarea lui Zagorodnîi chiar este o acțiune ce ține de starea de urgență. Ei sunt obligați să acționeze pentru a proteja legea. Ei au fost informați oficial. Ei se fac că plouă.

De la achiziții mai calitative, vom avea economii. Economiile trebuiesc direcționate imediat spre acoperirea cheltuielilor pentru gestionarea crizei.

Să furi e criminal oricând. Să furi de la cei mai săraci oameni din Europa este mizerabil. Să furi de la cei mai săraci oameni din Europa pe timp de pandemie este monstruos. 

III. Moratoriu pe plata chiriilor.

Există multe instituții care își permit să stea în chirie prin oficii private, chiar dacă statul dispune de oficii (poate mai puțin luxoase și mai puțin centrale). De exemplu, Consiliul Concurenței plătește 5 milioane anul acesta pentru un oficiu privat care aparține unui fost demnitar. Este un subiect la care discutăm deja de 4 luni. Am propus o reducere a bugetului instituției și să se mute la stat, dar majoritatea parlamentară a respins propunerea. Am fi putut economisi 5 milioane lei în acest an doar din acest capitol de cheltuieli. https://www.facebook.com/dumitru.alaiba/photos/a.601680736937140/900554607049750/?type=3&theater

Doar din această economie toți medicii din Moldova ar fi primit cam 500 lei suplimentar. Avem 12 mii de medici. Poftim costul corupției. Măcar cineva știe câte alte asemenea chirii avem în Moldova?  

Aceste plăți trebuie stopate, pentru moment. Poate e un punct de vedere controversat, dar așa mi se pare corect. Mai ales că oficiile nici nu se prea folosesc, cât pe timp de criză o bună parte din funcționari stau acasă. Pentru că suntem un stat corupt, îndrăznesc să presupun că oamenii care dau statului spațiu în chirie, nu sunt prea străini decidenților, desigur. Tradițional sunt buni prieten cu orice guvernare. Am mari dubii că o să lovim masiv în cei pe care ar trebui să-i protejăm – antreprenorii mici și mijlocii. Cei care au de suferit de la această decizie, în mare parte, vor fi cei care s-au ocupat cu trafic de influență.

Am făcut multe propuneri. Și mai avem propuneri. Propunerile, inclusiv criticile noastre, au un scop clar – să corectăm deciziile proaste, să ajungem la cea mai bună decizie pentru binele cetățeanului. Dar am impresia că nu există deschidere. Există tăcere. Tăcerea lor înseamnă că pur și simplu nu se vrea. Pentru că idei și propuneri sunt. Iar când propunerile se acceptă, mai apar altele, și altele, și altele noi.

Cumva ironic, dar chiar vrem ca ei, care sunt la guvernare, să reușească. Pentru că de asta depinde viața și sănătatea oamenilor noștri, inclusiv a celor dragi nouă. Dar viziunile și deciziile lor uneori chiar ne îngrijorează. Ideile de mai sus sunt atât de elementare, încât însăși faptul că avem o dezbatere/neînțelegere la aceste subiecte trebuie să fie îngrijorător. Să ajungem să discutăm despre necesitatea transparenței? A achizițiilor corecte?

Solidari cu antreprenorii locali

De fiecare dată când faci cumpărături, poți face mici acte de eroism, în liniște. Pentru că îți pasă. Cumpără cât mai multe produse locale, cel puțin în perioada asta.

Încă nu avem cifrele, dar e clar – economia noastră trece printr-o turbulență periculoasă din cauza pandemiei. Efectele vor fi drastice. Este clar. Unele sectoare au de suferit. Pe unii îi putem ajuta, cât de cât, cu fiecare leu pe care îl cheltuim.

Acum, mai mult ca niciodată, este cazul să susținem producătorii locali. În special pe cei mici, care nu au rezerve financiare, nu au acces la piețe de desfacere, dar au credite, datorii și produse care se alterează. Producătorii locali sunt cei care plătesc taxe aici, ei sunt cei care crează locuri de muncă în economia asta, ei sunt cei care crează creștere și tot ei sunt cei care suportă pierderi imense zilele astea. Tot de la ei statul se așteaptă la cât de cât ceva impozite, pentru a menține finanțele publice în ordine.

Fiecare din noi am putea ajuta.

Haideți să facem un mic efort și să le dăm lor banii. Haideți să renunțăm la pofte de produse de import, pe cât se poate. Chiar dacă, poate, nu totdeauna avem cel mai calitativ produs moldovenesc. Chiar dacă, poate, uneori e cu 50 de bani mai scump. Dați-vă banii producătorilor locali, cel puțin pentru moment. Așa vă ajutați tot pe voi, fără să vă dați seama, poate. E în interesul nostru, al tuturor, ca economia să supraviețuiască și să suporte cât mai puține pierderi.

Cu un mic efort de la fiecare, ușurăm lovitura pe care antreprenorii locali deja o simt și ajutăm economia să continue să lucreze în aceste perioade grele. E vorba de atitudine și de solidaritate.

Asta nu vine să anuleze măsurile care trebuiesc luate de stat pentru a compensa pierderile. Mai mult să le completeze. Gândiți-vă la omul care muncește și vă spune mulțumesc.

Doar câteva gânduri de care vă rog să țineți cont data viitoare când faceți cumpărături. Prețuiți fiecare leu pe care îl dați și luați aminte cui i-l dați.

Și haideți să mai depunem un efort de sensibilizare. Dați și un share ca aceste gânduri să ajungă la cât mai multă lume.

PS: în continuare sunt contra măsurilor protecționiste, întreprinse brutal. Nici măcar acum nu cred că asta e soluția. Așa gândește economistul din mine. Sau cel puțin ceea ce a mai rămas din el :).

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

În așteptarea creditului promis

Premierul Chicu a binevoit să dea detalii despre creditul rusesc (două propoziții). O următoare declarație, nici un document publicat. Trei luni. Ministrul Finanțelor s-a expus săptămâna trecută la subiectul împrumutului din Rusia, în mărime de jumate de miliard de dolari, după care și președintele Comisiei Economie, Buget și Finanțe. Procesul de negociere a acestui împrumut este unul netransparent și trebuie să ne îngrijoreze. Iar când la așa un subiect nu este transparență, eu am dreptul să concluzionez – Dodon dă țara rușilor. Pe furiș.

Sunt aproape trei luni de când s-a lansat discuția, dar nimic nu este pus pe hârtie. Doar remarce publice. Și asigurări că „totul va fi bine”.

Știți cum se procedează în mod normal? Mai jos vedeți câțiva pași pe care îi văd absolut necesari pentru a asigura transparența în contractarea împrumuturilor externe. Sunt etapele naturale prin care în mod normal trec împrumuturile pe care le contractăm. Pot să confirm cazul a mai multor împrumuturi de la BERD/BEI din experiență proprie.

Pasul 1. Părțile ajung la o înțelegere, de principiu. Se înțeleg nu despre contractarea împrumutului. Se înțeleg să intre în negocieri. Asta a fost cam trei luni în urmă la întâlnirea dintre Medvedev și Chicu.

Pasul 2. Se elaborează textul unui Memorandum de Înțelegere unde sunt enunțate principiile de bază ale cooperării, inclusiv condițiile de bază (suma împrumutului, rata dobânzii, termenul, valuta, caracterul concesional și necondiționat al împrumutului). Se pune pe hârtie, într-un document.

Pasul 3. Acest Memorandum de Înțelegere este publicat, ca societatea să ia cunoștință, să analizeze. Acest Memorandum de Înțelegere nu este obligatoriu și, de regulă, are termen de expirare. Dacă părțile nu ajung la un numitor comun până la o dată anumită (să zicem, un an), Memorandumul nu mai e valabil și devine automat nul.

Pasul 4. Cele două părți semnează Memorandumul de Înțelegere, prin care declară că o parte va pune la dispoziție, iar cealaltă va primi un împrumut. Documentul nu obligă părțile la nimic. Este o înțelegere să înceapă negocierile.

Pasul 5. Se formează echipele de negociatori. Echipele de negociatori se întâlnesc de câte ori trebuie, discută condițiile detaliat și elaborează un draft de Acord de Finanțare.

Pasul 6. Pentru ca societatea să știe ce se întâmplă, după fiecare rundă de negocieri, ar fi bine șeful echipei de negociatori să informeze societatea prin intermediul presei, să mai spună cum s-au mișcat și ce urmează să mai negocieze. În trecut Prim miniștrii erau bucuroși să mai facă o conferință de presă să mai vorbească despre drumuri sau despre împrumuturi pentru antreprenori, chiar dacă știau bine că banii vor veni poate peste un an.

Pasul 7. După ce au agreat toate condițiile, dar și textul unui Acord de Finanțare, în baza căruia va fi oferit împrumutul, documentul este publicat și, eventual, supus dezbaterilor publice, dacă interesul societății este mare.

Pasul 8. Urmează procedura de ratificare de ambele state a Acordului de Finanțare. Guvernul aprobă documentul și îl propune parlamentului să-l ratifice.

Pasul 9. După asta urmează semnarea Acordului de Finanțare.

Pasul 10. După ratificare și semnare, banii sunt în sfârșit gata să fie debursați, iar autoritățile pot demara valorificarea lor. În cazul proiectelor de infrastructură, asta înseamnă că abia atunci sunt lansate licitațiile.

În paralel cu acestea, se fac studii de fezabilitate, se elaborează evaluări de impact asupra mediului pentru fiecare proiect de infrastructură. Pentru că nici un donator nu vrea să fie văzut finanțând proiecte ce dăunează grav mediului și distrug comunitățile locale. Și un donator responsabil vrea să vadă că banii pe care îi alocă vor alimenta creștere economică și vor ajuta oamenilor, motiv din care vor să evalueze fezabilitatea economică a proiectelor. Nu poți să investești câteva sute de milioane acolo unde „crezi tu” că trebuie.

Așa un guvern transparent accesează împrumuturile pentru infrastructură. De obicei, cu BERD, BEI, numele cărora este pomenit de Dodon ca să creeze analogie, un proces din ăsta poate dura cam doi ani. Un guvern începe și altul termină. Uneori trei guverne lucrează la un proiect. Unul îl inițiază, altul îl negociază și semnează și altul îl valorifică. Pentru că așa ne putem asigura că nu se fură și că nu plătim trei prețuri, cheltuind în grabă.

Să aduci jumate de miliard de dolari în țară e greu și durează mult. Și trebuie să fie greu și să dureze, pentru că altfel generăm corupție și luăm decizii proaste. Asta e important, pentru că acești bani vor fi întorși de cetățean. Chiar dacă vor fi cheltuiți defectuos, ei oricum vor trebui întorși. E împrumut. De aia se produce multă hârtie în proces. Ca totul să rămână scris, la fiecare pas.

Se pare că încă suntem la pasul 1 de mai sus, pentru că nimic nu s-a semnat și nu s-a publicat. Din câte ni s-a dat de înțeles, nu există semnat nimic, nici un demers oficial nu a fost făcut. Sunt „discuții”. Așteptăm cu nerăbdare publicarea Memorandumului. Să trecem la pasul doi, să avem ce discuta.

Mă îngrijorează și mă enervează faptul că în țara noastră nu se guvernează transparent. Atunci când așa informație este dosită, se vrea, sunt convins, o următoare delapidare, schemă, furt. Am solicitat informație de multiple ori. Fie informația este dosită de la deputați, cu încălcare a legii, fie chiar nu este nimic scris. Și spre binele celor ce ne răspund la solicitări, sper să fie a doua.

Dacă se vrea ca lucrările să înceapă deja în martie, cum a spus Dodon, statul va fi, inevitabil, prejudiciat cu sume mari de bani. E o lege nescrisă a lucrărilor de infrastructură, dacă vreți. „Mai repede” înseamnă mai ineficient, la calitate mai proastă și mai costisitor pentru cetățean. Vedeți traseul-dolgostroi Chișinău-Ungheni? Așa s-ar putea să fie toată țara. Nu șantier. Ruină. Desigur, pentru a pompa niște bani în buzunarul propriu e o acoperire suficientă. Nu și pentru a construi de fapt infrastructură. Avem deja indicii că sunt caiete de sarcini făcute necalitativ și niște licitații petrecute defectuos.

Am spus-o mai simplu. Teamă îmi este că Plahotniuc a furat un miliard din BNM, iar Dodon vrea să împrumute jumate de miliard să aibă ce fura.
Oricine își va pune semnătura pe aceste documente, va trebui să răspundă odată și odată. Anul trecut am văzut cu toții că lucrurile în Moldova se pot schimba foarte rapid. Și la următoarea schimbare va fi o următoare comisie de anchetă. Și vor fi nume. Și vor fi cariere terminate – în cel mai bun caz.

Nu poți să bați palma pe jumate de miliard și să dosești informația până când e prea târziu ca societatea să reacționeze.

Nu ai dreptul să bagi propria țară în datorii cu atâta legeritate și iresponsabilitate fără măcar să te gândești că s-ar putea să răspunzi în fața cetățenilor. Ai să răspunzi, mai devreme sau mai târziu. De la executor la președinte. Pentru că ai știut ce se întâmplă, dar ai tăcut.

Cum a spus și Domnul Oazu Nantoi ieri în discursul său – Trădarea de Patrie termen de prescripție nu are!

La acest subiect am mai scris. Probabil am comunicat public la acest subiect mai mult decât întreg guvernul. Asta nu ca să mă laud, ci ca să exemplific câtă puțină transparență este la acest subiect:

21 ianuarie 2020: Ce condiții ar avea împrumutul din Rusia? Răspunsul guvernului.

13 decembrie 2019: Ce condiții va avea împrumutul din Rusia?

25 noiembrie 2019: Вопросы по поводу займa из России

22 noiembrie 2019: Întrebări despre împrumutul din Rusia.