Ce au în comun preoţii cu judecătorii?
Lexusul, burta şi hainele.
Paradoxal, însă, în preoţi lumea are cea mai mare încredere, iar în judecători – cea mai mică. Există şi preoţi, şi judecători fără Lexus şi fără burtă. Doar că sunt mai invizibili.
Am mai fost cu toţii în asemenea stare. Când, ştiind că dreptatea e de partea ta, doar speri ca aceasta să fie şi recunoscută de cel împuternicit să o facă. Eşti realist şi te aştepţi la ce e mai rău, dar speri până în ultimul moment că pur şi simplu n-au să îndrăznească. Au îndrăznit din nou. Credeam că, cel puţin de ochii lumii au să facă un scor de 3 la 2. Nu. N-au nicio treabă. 4 la 1. Cine nu votează, nu-i în dole.
O tusofkă de patru judecători ce-şi permit să se certe, să înjure cu „mama dracului” în sala de judecată, în faţa camerelor de luat vederi, decide dacă avem sau nu avem nevoie de o instituţie sau alta. În fond, discuţia din şedinţa de ieri s-a axat anume pe întrebarea „avem sau nu avem nevoie de instanţe specializate?”, nu pe cât este de constituţională lichidarea acestora. O mare diferenţă de abordare. Prima o decide Parlamentul, a doua – Judecata de Apoi, adică Curtea Constituţională. Ieri Curtea Constituţională a devenit cea mai anticonstituţională instituţie, care a călcat în picioare Parlamentul, Guvernul, dând semnalul că, de va fi nevoie, va călca pe oricine altcineva. Pentru că deciziile lor sunt irevocabile şi nu se contestă.
Felicitări lui Colenco – şi-a păstrat jobul. Pe blogul lui Eugeniu Luchianiuc, îl vedem cu exact un minut înaintea pronunţării „sentinţei” (nici nu mi se întoarce limba să-i zic aşa). E o bucurie sinceră dar multaşteptată. De parcă ar fi câştigat Oscarul, doar că ştia de ceva timp că este câştigătorul. E o simplă nerăbdare, nu şi mare surpriză.
Felicitări lui Sergiu Sîrbu. Acum e gospodar, poate să se şi însoare. Era şi el emoţionat ieri – îi cam tremura glasul. În doar o zi Sîrbu şi Reşetnicov ne-au reamintit adevăratele reflexe şi interese ale comuniştilor. Le-am cam uitat în ultimii doi ani şi ceva, cât timp sunt în opoziţie. Să revină la guvernare în halul ăsta? Nu, merci. Ieri, de fapt, comuniştii au dat un semnal clar la toţi judecătorii, procurorii corupţi, tot felul de raideri, şi alţi „mari combinatori”, că aceştia au un aliat fidel în Parlament. De aceea PCRM nu ar trebui să aibă probleme cu sponsorii în eventuala campanie electorală de care se pregătesc insistent.
Felicitări celor patru judecători de la Curtea Constituţională – copkilaşii sau nepoţeii pot să meargă la o şcoală privată bună în orice punct al planetei. Şi lor le tremura glasul de emoţii. Ştiau ei ce fac, dar cu toată ruşinea, au trecut peste remuşcări…
Felicitări lui alde Platon.
Totul are un preţ. Disconfortul moral pe care îl simţi din cauza unei fapte rele comise, este relativ uşor de compensat. Nu ştiu cât de des merg aceşti oameni la biserică, dar, probabil, din partea fiecăruia se coace o donaţie bunicică pentru vreo biserică, vreo mănăstire, sau vreun orfelinat. Aşa, să-şi mai spele păcatele. Ei cred că la bojica merg aceleaşi metode. Doar că dumnezeu nu ia mită.
Problema este că aceşti oameni nu înţeleg un lucru simplu. Timpurile s-au schimbat şi se schimbă incontinuu. Ieri ei nu au făcut nimic extraordinar, din punctul lor de vedere. Au făcut ceea ce se făcea 20 ani la rând şi nimeni nu ridica mare praf din cauza asta. Ei trăiesc în trecut crezând că asta va continua. Schimbarea (nu schimbarea lui Chirtoacă, cea adevărată), dacă e să ne uităm la ţările din regiune, nu a fost oprită nicăieri. Cursul reformelor nu a fost schimbat nici în cea mai înapoiată ţară. Toate statele din zonă sunt mai libere, mai democratice, mai deschise decât 20 sau 10 ani în urmă. Reformele în această parte a lumii au fost şi sunt promovate în continuare. Maximum ce pot face ei – să le frâneze şi noi să plătim pentru timpul pierdut. Din cauza lor o să fim pe la coadă, cum suntem acum. Aşa vor rămâne în istorie. Nu trăim, totuşi, în America Latină aşa că direcţia nu se va schimba.
A devenit şi o chestie de principiu. Efrim va băga încă odată legea asta în Parlament. Parlamentul va mai vota-o odată, doar că de data asta cu intrare în vigoare într-o lună, de exemplu. Şi am terminat discuţia. E doar începutul – reforma justiţiei va călca coada multora, va aduce multe asemenea sesizări în Curtea Constituţională. Mult mai multe.