Pentru că prefer să mă țin de cuvând, cu plăcere vin cu promisele clarificări despre salariile din Secretariatul Consiliului Economic. O să mă refer la cazul meu.
- E interesant să văd cum de câteva săptămâni câțiva ”lideri de opinie” încearcă să facă cine știe ce subiect din veniturile mele – ”poate o lua foc”. Le-am tot ignorat o perioadă. Știri din astea au mai fost, de prin alte proiecte. În același timp, am dubii că aceiași oameni care se dau cu părerea, ar trece o preselecție la joburi pe care le-am luat eu în țări în care eram singur și strain, nemaivorbind să primească o ofertă de muncă după un interviu final. Nu o să rabd cum mi se uită cineva peste umăr.
- Salariile noastre sunt bune. Ca și la alte proiecte. Nu avem salarii de funcționari pentru că nu suntem funcționari. Asta ne dă libertatea să nu depindem prea tare de sistem și să irităm la maxim unii ”factori de decizie”. Am dubii că există prea mulți oameni în Moldova care o să-mi ofere un job după acesta. Nu am ținut și nu o să urmez filosofia moldovenească de ”a lăsa loc de bună ziua”. Odată ce le vezi fața adevărată, intențiile și acțiunile, unii oameni trebuie marcați ca malefici – oficial, declarat și ireversibil.
- În sectorul public, cred că mi-am făcut partea mea – am stat cu salariu de funcționar vreo trei ani de zile. Și la un moment dat mi-am zis ”las să vină și alții”, eu o să încerc să ajut altfel.
- Cum am zis, eram sigur că subiectul finanțării noastre o să apară odată și odată. Nu poți enerva ba pe unul ba pe altul și să nu apară nimic. Acești oameni doar nu știu altfel decât să murdărească tot ce deranjează. De aceea în toată comunicarea noastră de până acum am tins să arătăm cum economisim bani bugetului pe de o parte și antreprenorilor pe de alta. Din finanțarea de 300 de mii de euro am economisit vreo sută de mii (arătați-mi un alt proiect de milioane de euro asistență care face economii). Pe de altă parte, reformele sub care am semnat noi, așa microscopice cum sunt, economisesc zeci de milioane de lei anual. Bani care, în loc să fie economisiți, ar putea fi furați. Asta deranjează, probabil.
- Da, în acești doi ani, am consumat 200 de mii de euro. Reformele pe care le-am făcut doar în 2014, le vedeți aici. Mi-e rușine să le numesc reforme, într-atât de mici sunt, dar asta e. Alții nici atâta nu au făcut. Ministere plătite cu milioane din bani publici. În curând o să avem și raportul pe 2015. Mă mândresc cu lucrul nostru și mă sufoc când mă gândesc că am fi putut face de cinci ori mai mult dacă nu erau atât de mulți oameni rău intenționați în sistem. Exact, pur și simplu rău intenționați. Plătiți din banii oamenilor să lucreze împotriva interesului oamenilor. Asta e principala mea concluzie din acești doi ani.
- Aș primi de vreo trei ori mai mult să fi căutat o stabilitate în carieră și să rămas prin Europa. Am decis să revin în 2009 și nu regret. Nu consider că am făcut mare faptă eroică, nici mari medalii sau aprecieri nu am cerut niciodată și nici nu m-am considerat superior cu ceva pentru acest fapt – cei ce au lucrat alături de mine pot să confirme.
- În prima jumate a carierei mele, din 2004 până în 2009, am plătit în UE mult mai mulți bani sub formă de impozite decât am primit în ultimii doi ani în poziția mea prezentă din banii contribuabilului european. Nu a trebuit să beneficiez nici măcar o dată de sistemul lor de ocrotire a sănătății, nu am avut copii care să meargă la școli gratuit, etc. Personal văd salariul meu prezent drept un fel de cash-back – impozitele pe care le-am plătit în UE îmi vin înapoi. Nu am ”cerșit” salarii, cum se exprimă unii despre situația dată. Mă irită unii consultanți care stau pe salarii europene bine merci fără a încerca să facă mai mult decât fac, tratând banii pe care îi primesc drept banii nimănui, nefiind conștienți de faptul că un tânăr ca mine câțiva ani în urmă plătește cam același impozit lunar cât primește un consultant în Moldova.
- Interesant e că aceiași oameni care încearcă să ne piște pe subiectul ”finanțării cerșite din bani europeni cu salarii grase”, sunt ok să primească ei singuri salarii în plic fără să își pună multe întrebări. Salariile în plic sunt bani furați, băieți și fete. Iar când primești bani în plic de la vreun partid (orice partid), ești și mai aproape de sursă. Voi sunteți ok cu asta? Nu vreți să vă gândiți din ce bani vă plătește stăpânul, înainte să vă uitați în portmoneele altora?
- În ultimul aproape un an am reușit să enervăm multă lume. De la birocrați care, în convingerea mea, au ajuns prea sus pentru nivelul de competență și profesionalism pe care îl au, politicieni, miniștri, oricine ne punea impedimente, abordarea mea a fost cel puțin să spun lucrurilor pe nume. Dacă ambii știm că unul din noi e intenționat să blocheze un lucru bun și necesar oamenilor, de ce să ne prefacem că nu o știm, stand la aceeași masă? Am fost direct și asta a deranjat când pe unul, când pe altul. Și nici pe aproape toate cazurile în care vreo inițiativă de a noastră a deranjat când pe unul, când pe altul, sunt publice.
- Asemenea microscandaluri despre salarii din proiecte au mai fost – îmi amintesc pe cel de la Centrul de e-Guvernare. E interesant. Oameni care fură bani de la propriul popor scurg prin canalele lor grețoase informație despre salariile legale și curate altor oameni care mai încearcă să facă și ei câte ceva, cel puțin acolo unde li se permite. Băieți, cum e să te simți în calitate de conductă prin care trece rahatul?
- Ah sau poate, odată cu schimbările din configurația guvernului și pronosticurile despre viitorii Prim miniștri, băieții au văzut un loc călduț și se pregătesc să îl ocupe, dar pentru asta cineva trebuie să fie dat la o parte? Nu vă deranjați, chiar. Nu o să mă țin de un job cu orice preț. Niciodată nu m-am ținut. E doar un job. O să decid eu dacă am încredere și vreau să lucrez cu următorul Prim-ministru. Dacă nu, atunci locul se va elibera de la sine. Și o să vă urez succese la preselecție și interviuri.
- Bravo, băieți, tătuca Marx ar fi mândru de voi. Repet – uitați-vă întâi în portmoneul stăpânului vostru, deja după aia în al altora.
Iar acum mai aproape de subiect:
Salariul meu nu l-am ascuns și o să îl spun oricui mă întreabă așa cum se întreabă – direct, față în față. Asta e diferența dintre a întreba din sinceră curiozitate și a întreba cu tagguri sarcastice și postări publice cu scopul de a face un scandal acolo. Fii sănătos, Dumitru.
Și poftim și ceva lectură de la Lucian Mindruță la cam același subiect.