(probabil) cel mai anti-business minister

Am mai zis deja despre inițiative pur și simplu rău intenționate de la Ministerul Sănătății. Așa s-a întâmplat că de la acest minister am reînceput să scriu aici. Grație acestui Minister mi-a cam ajuns cuțitul la os și am redeschis blogul, de fapt. Poate dacă nu erau atâtea absurdități, tăceam.

Am mai zis (și mai repet, ca să fie clar) că de la schimbarea partidului din fruntea Ministerului nu s-a prea schimbat nimic în comportamentul birocraților din cadrul Ministerului. Repede s-au reorientat.

Îndrăznesc să afirm că acesta este, probabil, cel mai anti-business minister. E o observație empirică – vedem inițiativele ce ies de acolo, modul în care interesele businessului sunt luate în calcul. E trist când un minister crede că ”clientul” lui e doar medicul-șef al spitalului. Nici intereselor medicului de rând, nici pacientului, nici businessului nu prea îi slujește bine. Despre altă inițiativă prostească ridicolă, și anume controlul treziei, a scris și Vasile Tofan. Și inițiative din astea apar mai nu o dată la câteva luni din acest Minister. De obicei pe sub masă, în lipsă de transparență, cu încălcări de procedură și consultări formale, astfel încât toți își pun mâinile în cap când e cam târziu.

Acum, despre o nouă aberație. Recent a fost dat în avizare și postat pe situl ministerului un proiect care are intenția de a nu permite CNAM să finanțeze spitalele private. Adică, din contul poliței omul să meargă doar la spital public. Aici scris mai detaliat și mai tehnic. Mai jos mai pe înțelesul tuturor. Acest proiect contravine mai multor norme legale în vigoare și Ministerul Justiției trebuie să îl respingă. De asemenea, această abordare este una care lezează libera concurență, discriminând în funcție de proprietate, deci Consiliul Concurenței ar trebui să îl blocheze. Ministerul Economiei nu poate avea o opinie buna despre așa idei. Dar asta dacă ne bazăm pe buna credință.

Se dau urmatoarele (scenariul de mai jos nu e neapărat practica, e așa cum trebuie să fie după legi și norme scrise în Moldova):

1. Tu platesti impozite.

2. Parte din ele se duc in asigurări medicale. Ca să te poți trata atunci când te îmbolnăvești. Pentru că nu toți ne îmbolnăvim fix în același timp dar fiecare din noi ajunge odată și odată, plătim lunar o parte din venit și ne tratăm atunci când avem nevoie. Mai mult, plătim o parte din acești bani și pentru câțiva funcționari care să gestioneze aceste bugete și procese. Și avem și o instituție care să ne servească interesele – Compania Națională de Asigurări în Medicină. Dar, de fapt, sunt banii noștri. Pentru că sunt banii noștri, acești funcționari ar trebui să acționeze în interesul nostru. Noi suntem clienții lor. Asta e logica.

3. Când te îmbolnăvești, mergi la spital și CNAM plătește un pachet de bază de servicii medicale oricărei persoane ce are asigurare. Din păcate, bani pentru toate bolile nu sunt (nici la noi, nici în alte părți, diferă doar volumul acestui ”pachet de bază”). Însă un pachet de bază pentru orice cetățean este disponibil.

4. Spitalele care tratează pacienții de la bolile acoperite de asigurarea medicală obligatorie primesc finanțare din banii achitați de oameni (de la CNAM). Pacientul, într-un sistem bine pus la punct, nici nu simte cum se mișcă banii în timp ce se lecuieste, tot pe banii lui.

5. Banii CNAM, deci, nu sunt caritate, nu sunt un act de eroism al Guvernului, nu sunt croiți din alte capitole de cheltuieli pentru ca omul să se poată trata. Sunt tot banii oamenilor. Pana aici clar, nu?

6. Bon. Mai departe. Avem economia de piață blagoslovită tocmai în Constitutie, iar inițiativa privată si investițiile – încurajate (mai mult cu vorba, desigur) de toti cei care au birou cu masă pentru ședinte, șofer și mașină de serviciu și apar des la televizor.

7. Urmare a punctului 6 ai, deci, spitale private. O concurență sănătoasă pentru sectorul preponderent public de ocrotire a sănătății în Moldova. Demonstrat că în cel mai socialist sistem un procent de medicina privată e bine pentru calitatea per ansamblu a sistemului public de ocrotire a sănătății. De aia atât ministerul, cât și CNAM ar trebui să fie cointeresați ca medicina privată să se simtă confortabil în Moldova – pentru că așa stabilim standarde de calitate și mai determinăm instituțiile publice să își crească pe cât e posibil calitatea serviciilor. Da, e posibil chiar și în condițiile prezente de finanțare să avem calitate ceva mai bună a serviciilor publice de ocrotire a sănătății.

8. Pentru că e om liber și pentru că oricum plătește din buzunarul său, pacientul decide la ce spital merge. Mai mult ca atât, dacă am avea o transparență deplină în sector, fiecare cetățean ar vedea unde se duc cei mai mulți oameni cu boala pe care o are el. Unde merg mai mulți, acolo sunt șanse că și medicii sunt mai buni în exact boala lui. Să zicem că există un spital anume care anul trecut a avut 70% din pacienți bolnavi de boala X (restul 30 fiind dispersați prin celelalte câteva zeci de spitale din țară). Eu nici nu m-aș gândi la ce spital anume să merg. Iată puterea informației. Pentru că vrea ca oamenii să primească servicii de calitate, atât Ministerul, cât și CNAM ar trebui să fie cointeresați în așa chestii și nu în eliminarea celor mai buni jucători de pe piață, recompensându-i pe codași (inițiativa dată anume așa putem să o înțelegem).

9. Cât costă tot asta? Ca să nu ne creăm impresia că ”of-of-of, se distruge sistemul public de ocrotire a sănătății”, merită de menționat că din totalul de peste 4 miliarde lei ai CNAM, doar vreo 60 milioane merg la privați, restul banilor merg oricum la spitalele publice. Deci vrem să păpăm chiar și aceste 60 de milioane de lei.

10. E adevărat că în privat, din aceste 60 milioane lei e mai greu să rupi otkatul. Cât e acolo? Plus-minus 10% din sumă? 6 milioane, să zicem? Să fie atât de simplu? Poate vreunui funcționar nu-i ajung acele 4 miliarde pentru otkaturi și a ajuns și la aceste 60 de milioane? Pentru că Moldova.

Așa ceva pur și simplu nu poți face într-o economie de piață unde vrei concurență. Poate, urmând practic aceiași logică, peste câteva luni Ministerul Transporturilor va băga o reglementare unde să ne spună ce servicii de taxi putem utiliza? Sau să ne oblige cineva printr-o Hotărâre de Guvern să trecem toți de la Orange la Moldcell (sau invers)? Sau poate Unite, că tot e de stat (eu tare sper că nu dau idei aici)? Sau la ce bancă să primim salariul? A, stai. Că nici acum nu noi decidem la ce bancă să primim salariul. Ei, despre asta altă dată :).

Da, e criză. Veniturile în buget sunt în scădere. E doar logic ca unele bugete să fie reduse, inclusiv contractarea ca volum a bugetului CNAM. Ceea ce este incorect este că aceasta reducere în contracte a CNAM se vrea făcută doar din contul instituțiilor private, fiindcă CNAM trebuie să fie interesat în calitatea maximă a produsului achizitionat, acționând în cele mai bune interese ale consumatorului. CNAM nu trebuie să fie interesată de forma de proprietate a prestatorului de servicii medicale. Și dacă lumea preferă să meargă la un spital privat, înseamnă că libera concurență și-a spus cuvântul. Pacientul decide, CNAM plătește.

Din păcate, din aceste 10 puncte de mai sus, statul se uită doar la primul și la ultimul. Și decide, pe banii tăi, unde tu, pacient, te duci să te lecuiești. Și nu îl interesează că, poate din aceiași bani, fără a cheltui un ban în plus, tu te-ai putea lecui mai bine în altă parte. Pentru că suntem turmă care poate fi mânată oriunde îi vine în cap unui funcționar acolo. Este pur și simplu încă un exemplu când un grup de funcționari elaborează ”politici” în detrimentul evident al interesului cetățeanului. Și e încă un exemplu punctual în baza căruia trebuie de acționat doar prin eliminarea din sistem a unei persoane (sau mai multe) care, fie din incompetență, fie din rea-voință și coruptibilitate, acționează împotriva intereselor oamenilor. Iată așa distrugem Moldova, cărămidă cu cărămidă. Lucruri oribile se întâmplă zi de zi, mai pe scurt. Pe mine doar mă interesează de ce există oameni care fac asta din banul contribuabilului. Și aș fi curios câte mii de ore de muncă a diferitor funcționari vor fi cheltuite până această idee este aruncată la gunoi pentru totdeauna.