O postare, ideea căreia a apărut urmare a câtorva discuții din ultimele zile la subiectul alegerilor și ce ne mai așteaptă.
Ultimul timp suntem martori la niște ”complimente” aruncate reciproc din partea ambelor tabere din opoziție (PAS și DA) prin intermediul presei sau rețelelor de socializare. Iar scenariul ”candidat unic” e cam…sub semnul întrebării. Cel puțin, ei ambii tac. Deaceea, mai jos câteva motive din care candidatul unic este unica opțiune. Eu, de exemplu, tare nu aș vrea toate aceste mesaje publice să fie un preambul la anunțul că ”totuși vom candida ambii, dar ne vom susține reciproc în turul doi”. Sper să nu îndrăznească. Văd în asta cel mai mare risc al acestor alegeri. De ce candidat unic?
- Pentru că au promis. Pentru că atât Maia Sandu, cât și Andrei Năstase ne-au promis că din ei doi va fi identificat un candidat unic. În cazul în care vor candida ambii, vor intra ambii în această campanie cu o promisiune deja încălcată. Și ne vor face alte promisiuni. Și motive și scuze și justificări de ce ”așa s-a primit” n-ar trebui să ne intereseze. Totdeauna există motive și justificări. Auzim suficiente din astea de la actualii.
- Pentru că fără un candidat unic, probabil, îl facem președinte pe Dodon. Când Andrei Năstase și Maia Sandu divizează voturile opoziției plus-minus în jumate (să zicem, câte 11%), va fi mult mai ușor să fure 4% de voturi în favoarea unui candidat din prezenta coaliție pentru a-l trece în turul doi. Acest scenariu devine imposibil în cazul unui singur candidat din opoziție ce ar acumula peste 20%. Furtul va fi mult prea evident. Și în turul doi candidatul unic îl distruge pe Dodon – sunt sigur. Și noi îl vom ajuta. Dodon nu va rezista presiunilor timp de două luni. El deja șchiopătează. Există multe întrebări de care este nevoit să fugă, dar nu va putea fugi prea mult. Această campanie, într-un fel sau altul, este și sfârșitul politicianului Dodon. Pentru că Dodon este un fricos, un mincinos și un corupt.
- Pentru că, dacă vor candida ambii, îl vor face pe Plahotniuc să se tăvălească de râs. El deja chicotește, apropos. Și mie nu-mi place când ceva îl face să râdă. De obicei asta nimic bine nu înseamnă pentru oameni ca mine.
- Pentru că o alianță adevărată, bazată pe scop comun, nu pe agendă proprie, înseamnă să fii gata să faci un pas în urmă, să cedezi, de dragul scopului comun. Cine să cedeze? Cel ce are mai puține șanse. Aici o să-l contrazic, cu tot respectul, pe domnul Țăranu.
În toată lumea sondajele (obiective, nu cele cumpărate de politicieni pentru a-și hrăni egoul – alea nu-s sondaje, sunt povești) sunt cel mai aproape indicator al preferințelor oamenilor. Cum altfel afli ce crede lumea despre un lucru sau altul, despre un om sau altul, într-o perioadă X? Dacă sunt făcute calitativ, nu cu scopul de a manipula, ele sunt indispensabile politicienilor în procesul de luare a deciziilor (aici, zic de politicieni ce se întreabă ce mai crede lumea, din care sper să facă parte ăștia doi). Și dacă zici că ”decizia cine să rămână în cursă nu poate fi luată în baza sondajelor sociologice” (citat Anatol Țăranu), riști să faci încă un pas și să spui că ignori preferințele oamenilor și tu știi mai bine. Sondajele nu sunt perfecte, dar o alternativă mai bună nu prea știu pentru a identifica pe cel, ce are pur și simplu șanse mai bune.Este posibil de identificat o formulă mai sofisticată pentru a determina persoana cu cele mai mari șanse. Nu vorbesc aici doar de un singur rating de x% acolo. Sunt întrebări deschise, sunt a doua alegere etc. Sunt specialiști care pot să ajute, sunt sigur.Aici notez că nu știu cine din cei doi e clasat mai sus în sondaje (din câte știu, ele nu sunt gata).
- Pentru că, dacă vom pierde aceste alegeri din cauza că nu am avut un candidat unic, nu vom mai avea dreptul să-l învinuim pe Plahotniuc, ci tot pe ai noștri care nu s-au putut înțelege. Rânza? Am mai văzut din astea. Ne-am săturat de astea. Dacă tot vorbesc despre o clasă politică nouă, să se comporte diferit.
- Pentru că, dacă s-ar gândi la interesul comun și la răul cel mare ce trebuie înlăturat, decizia ar fi luată mult mai simplu. Pentru că nu Plahotniuc e puternic, noi suntem împrăștiați.
- Pentru că aceste două partide sunt, cel mai probabil, viitorii parteneri de alianță, după ce câștigăm parlamentarele din 2018 (lucru ce devine mai improbabil dacă pierdem prezidențialele). Ar trebui să se învețe să discute și să se înțeleagă. Neînaintând un candidat unic, ne arată că nu se pot înțelege. Alianțe din astea am mai văzut.
- Pentru că, după cum zicea Einstein, ”Prostia înseamnă să faci același lucru și să aștepți rezultate diferite”. Greble similare am văzut de prin 2009 până prin 2013, în perioada ”Moldova – istoria de succes”. Cum s-a terminat tot asta vedem bine. Ar fi păcat să le permitem să facă aceeași greșeală.
Sper să nu supăr pe nimeni din oamenii pe care îi respect cu această postare. Ca și tot de pe acest blog, astea sunt opiniile și viziunile mele. Personal o să ajut pe oricine va fi candidatul unic al opoziției și cred că asta va trebui să facem cu toții. Eu pur și simplu nu vreau să îmbătrânesc într-o țară guvernată de bandiți, dar nici să plec nu am de gând. Așa că, ar face bine să se înțeleagă, pentru că asta-mi crește șansele să obțin o mică speranță în viitorul acestei țări. Punct.