fbpx

Despre protestul meu permanent

– Vă știu de pe undeva. Pe la proteste nu umblați?

– Umblu, desigur.

– Atunci ne vedem în piață.

taximetrist.

*********
– Dumitru, salut! Sunteți bravo.
pur și simplu un băutor de bere la o terasă, pe lângă care treceam cu bicicleta.
 *********
– Tare bună postarea ceea pe blog. Am citit-o de trei ori. Fix în frunte.
chelner.
*********

Nu sunt prea multe cazuri din astea. Nu vreau să zic că suntem mega populari, dar situații din astea apar din când în când. Iar când apar, nici nu prea știu cum să mă comport. Sunt cumva plăcute, totuși.

Eu ce vreau să zic? Realitatea nu e ca facebookul. E fix invers, uneori.

De exemplu, pe facebook, trollii se simt curajoși să te atace și înjure, din anonimitatea lor, pe când oamenii decenți nu neapărat au să spună un cuvânt bun atunci când sunt de acord cu tine. Asta este facebookul.
În realitate e uneori invers. Îi observ pe unii trolerași pe care parcă îi mai știu la față cum, dacă se nimeresc pe același trotuar cu mine, trec cu coada între picioare și cu ochii în telefon. De ce, măi bubulică, nu mi-ai zice în față ceea ce înșiri cu zel online? Iar oamenii buni în realitate sunt mai curajoși să spună un cuvânt de susținere și încurajare.

E bine să ieșim în realitate, deci. În special în locuri unde știm că suntem toți, până la urmă, de ai noștri. Chiar dacă nu ne știm, vrem cam același lucru. Un așa loc este protestul de mâine din centrul Chișinăului.

Eu protestez permanent. Deja de aproape trei ani.

Protestez online. Protestez prin ceea ce scriu pe blog, pe facebook, pe twitter. Asta este forma mea de protest. Permanent. E dreptul meu.

Protestez la lucru. Însăși jobul pe care ni l-am creat noi la CPR Moldova este felul nostru de a protesta împotriva la multele lucruri deloc nu OK. Protestăm lucrând. În fiecare zi. Din toate cu ce ne-am putea ocupa, alegem să ne ocupăm cu asta. Așa credem noi că ajutăm țara cel mai bine. E dreptul nostru.

Protestez în timpul liber. Protestez sfidându-le reflexele bolnave de a construi o dictatură în țara mea și pur și simplu simțindu-mă liber. Protestez fiind fericit și împlinit într-o țară, construită să ne facă mizerabili și disperați. E viața mea.

Dar uneori ai nevoie să știi că nu ești singur. De aceea, uneori este bine să ieși la un protest masiv, să te energizezi, să te convingi că nu ești singurul care crede că țara asta nu merge într-o direcție ok. E sănătos să știu că nu sunt unicul care crede asta. Printre oameni te energizezi și găsești motivația să continui. Asta este motivul din care autoritățile muncesc din greu ca la proteste numărul celor prezenți să fie minim. Sistemul vrea ca nemulțumiții să stea izolați în ungherurile lor, nu să se adune împreună.

Protestez de trei ani. Și în curând protestul meu va crește la un alt nivel. Dar despre asta altă dată.

Cum să protestăm? 

Felul în care se protestează la Chișinău nu este preferatul meu, dar eu nu sunt mofturos. Eyes on the prize.

  • În lumea liberă se protestează fără scene și lideri. În lumea liberă fiecare cetățean este liderul protestului. Dar Moldova nu este o țară liberă. Noi acum suntem într-un proces de eliberare a acestei țări. Vom ajunge și timpurile când vom avea proteste pașnice și frumoase, fără scene și microfoane.
  • Eu nu o să protestez din ură. Nu vreau să protestez împotriva. Eu protestez din dragoste. Din dragoste pentru libertatea mea ca și persoană, din dragoste pentru viață și cu multă, multă credință că această țară merită o soartă mult mai bună și că suntem gata de a evolua. Și sunt gata să îmi aduc mica mea contribuție.
  • Eu vreau să protestăm frumos, pașnic. Un protest construit pe ura față de Plahotniuc nu va fi niciodată un protest frumos, pașnic și pozitiv. Un protest construit pe ură nu va atrage oamenii să se alăture. Doar un protest pentru lumină, pentru libertate și viitorul copiilor noștri o poate face.

Așa că, haideți să protestăm frumos începând la Occupy Guguță.

Acei ce distrug această țară, o fac din ură. Din ură față de țară, față de noi, față de propria ființă, la un nivel subconștient. Ei nu pot iubi. Răspunzând cu ură, nu vom reuși. Noi trebuie să arătăm dragoste.

PS: Blogul acesta este la autofinanțare. Poți să-l susții pe Patreon.

2 comments

Comments are closed.