Iarăși… Încă o invitație la masă rotundă cu niște demnitari fără demnitate. Patru ore din viață ca să le asculți minciunoaiele, dacă ai scăpat aceleași minciuni pe Prime și Publika.
Acum aceeași întrebare. Să merg, sau să fac ceva mai util? Practic orice e mai util decât ascultatul minciunilor. Inclusiv pur și simplu să dormi. Pur și simplu să citești o carte. Să te vezi cu un prieten vechi. Pur și simplu să comunici. Să comunici cu cei ce vor să asculte, sau de la cine ai ce învăța. Pur și simplu să scrii ceva ce nu le va place să citească în timpul în care ei bolborosesc.
Eu știu că, discutând cu acești membri ai guvernului, eu nu îmi voi atinge obiectivele și noi nu vom avansa misiunea organizației noastre. Tot ei ne-o spun prin acțiunile lor – zi de zi. De ce să merg pe la evenimente atunci? Pentru că tare mă interesează ce zic ei? Pe dracu. Eu știu ce zic ei.
Au, nu cumva au demonstrat cu vârf și îndesat lipsa lor de dorință și capacitate de a întreține o discuție sinceră, o consultare adevărată? Și atunci de a cui nevoie să le fac eu audiență, umplându-mă de dezgust privindu-i? Nu. Nu merg, din nou. Am o mie de alte lucruri mai utile de făcut decât să-i ascult. Mai utile pentru mine, mai utile pentru oameni, mai utile pentru țară. Ei pe noi NU ne ascultă, deși E LUCRUL LOR să o facă. Noi de ce i-am asculta? Nici măcar nu e lucrul nostru.
Când îi văd, nici măcar ură nu mai simt. Un simplu dezgust. Greață. De ce aș merge să le privesc mutrele? De trei ani evit cu succes evenimente la care sunt prezenți cu gușile umflate. Let us keep it that way.
Ah, vai! Vreți briges of communication? Vreți să arătați că sunteți inclusivi? Cam târziu. Prea târziu. Dacă vreți cu adevărat, pentru mine e important întâi scuzele publice și recunoașterea greșelilor comise în trecut. O să vorbesc doar cu o guvernare care-și admite greșelile în fața mea. Eu la consultări de dragul bifei și de dragul fotosesiei voastre nu merg.