Vorbind la un eveniment public, actualul Ministru al Apărării Victor Gaiciuc a spus următoarele:
„Când des discutăm și toți mă întreabă de ce ne trebuie în Moldova armata? Că noi n-o să biruim niciodată. Da eu aduc un simplu exemplu. Donbasul. În Donbas militari sunt în jur de 10 de mii. Practic ca Armata Națională a Moldovei. Și Armata Ucraineana îs 168 de mii. Așa, la simplu. Deci, spiritul, credința, credința e mai mult, e mai eficace în luptă, daca ostașul crede în comandantul sau, își iubește patria, el atuncea, și cu armament nu așa de sofisticat ca la inamic, însă el va câștiga.”
A avut o intenție clară prin aceste cuvinte. Să arate că spiritul armatei este important în luptă. Să arate că, uneori, o armată mică dar motivată, poate să prevaleze în luptă atunci când soldații luptă pentru a-și apăra patria și familia.
Însă!
Exemplul pe care l-a oferit cu atâta entusiasm și admirație, cel al separatiștilor din Donbas trădează unele convingeri mult mai adânci. Și problematice. Iar exemplele pe care le folosim sunt importante. Domnul Gaiciuc a ofensat poporul ucrainean, aflat în durerea războiului inegal cu un agresor – Federația Rusă. Asta trădează unele viziuni incompatibile funcției de ministru.
Domnul Gaiciuc putea să utilizeze orice alt exemplu.
- Putea să ofere exemplul războiului dintre URSS și Finlanda, din 1939, unde finlandezii, cu o armată mică dar motivată, au câștigat în Războiul de Iarnă. Uniunea Sovietică a suferit pierderi mari și a fost înfrântă. Finlandezii până acum se mândresc cu această victorie.
- Putea să exemplifice prin modul în care militarii estonieni își văd rolul armatei lor relativ modeste. Colonelul forțelor armate estoniene Riho Uhtegi a zis-o cel mai bine aici: „Ei (armata rusă) pot ajunge în Tallinn, dar din spatele lor, le vom tăia comunicarea, liniile de aprovizionare, tot restul. Ei pot ajunge în Tallinn în două zile. Dar ei au să moară în Tallinn. Și ei știu asta. Vor avea foc la fiecare colț, la fiecare pas.”
- La urmea urmei, pentru că are anumite convingeri, putea utiliza un exemplu ceva mai comod convingerilor sale, oferind exemplul armatei sovietice din Războiul II mondial, care a avut de înfrânt un inamic mult mai puternic și bine dotat.
- Putea să dea exemplul lui Ștefan cel Mare, care reușea să iasă victorios în lupte inegale cu Imperiul Otoman.
Putea să dea o infinitate de alte exemple. Dar a ales să admire și să eroifice separatiștii din Donbas. Așa vede el lucrurile.
De faptul că avem și noi o regiune separatistă nici nu o să mai menționez aici. Avem în acest guvern un ministru care justifică și eroifică separatismul dintr-o țară vecină care trebuie să ne fie prietenă. Asta e o problemă pentru noi, toți.
Și chiar nu e vorba doar de „diferențe ideologice” dintre noi și dumnealui la acest subiect. E vorba inclusiv de argumente pragmatice. Aflarea domnului Gaiciuc în funcție de ministru periclitează, și chiar riscă să compromită chiar și obiectivele din programul de guvernare a guvernului din care face parte, votat de PD și PSRM două săptămâni în urmă. Țara noastră are nevoie de relații bune cu Ucraina. Trebuie să fim buni vecini.
Prezența domnului Gaiciuc în guvern complică semnificativ munca altor miniștri din același guvern, în primul rând vice-prim ministrul pe Reintegrare, Ministrul de Externe, Ministrul Economiei, care au nevoie de relații bune cu Ucraina pentru a-și implementa programul (dacă au o atitudine serioasă față de conținutul lor).
Menținerea lui Victor Gaiciuc în funcția de Ministru al Apărării riscă să compromită și implementarea unor obiective importante din programul de activitate al actualului executiv, cum ar fi aprofundarea relațiilor de prietenie cu Ucraina. La rândul său, relațiile reci cu Ucraina se pot ramifica într-un șir de probleme pentru țara noastră – de la energetică la economie, la rezolvarea conflictului transnistrean, managementul frontierei și multe altele.
Iar cei care nu vor susține această moțiune de cenzură, să-și asume faptul că ofensează, a câta oară, poporul ucrainean.