Să facem puțin „zoom-out”. În câteva zile se termină nu doar anul, ci și deceniul. Nu am văzut opinii despre ce a însemnat acest deceniu în țara noastră și cred că ar fi bine să ne gândim ce am reușit și ce am învățat.
În acest deceniu am demonstrat că suntem o societate care ține la libertate și că suntem gata să o apărăm. În 10 ani am dat jos doi dictatori – Voronin și Plahotniuc. Este un record impresionant pentru orice țară. Cum nu a revenit Voronin, așa nu va reveni nici Plahotniuc. Oamenii noștri au demonstrat că le place libertatea, iar cei ce vor atenta la ea, vor cădea în scurt timp după ce întrec măsura. Acum, deja ne organizăm împotriva lui Dodon – următorul și sper că ultimul candidat la tătucă al națiunii. Nu ne plac nouă tătucii. De câte ori să le-o spunem? O să-l dăm jos și pe el. Nu va fi atât de ușor pe cum credem acum, probabil, dar e important să nu uităm – am dat jos mai hidoși ca el. Trebuie doar să învățăm să-i mai punem și la închisoare. Așa vor apare mai rar, nu chiar unii după alții. O învățăm și pe asta în următorul deceniu.
În ultimii zece ani, țara noastră a arătat că este capabilă să se schimbe foarte rapid. Atât spre bine, cât și spre rău. Am fost campioni la reforme, după asta s-a furat un miliard și ne-am autoizolat rapid în stagnare. Am ajuns nimeni să nu vrea să audă de noi. Iar în 2019 am redevenit o nouă speranță pentru regiune. Și după asta – o nouă dezamăgire.
În 2016, Moldova era o țară liberă. În doar doi ani în societate a fost indusă o atmosferă de frică, paranoia și deznădejde. Nimeni nu mai credea că se mai poate face ceva. În iunie anul acesta, toată țara a reînviat. Țara noastră e capabilă să se schimbe foarte repede. În doar câteva zile am arătat cum poate renaște conștiința unei țări, iar în următoarele cinci luni am demonstrat că o schimbare radicală în bine, este posibilă. Și este dorită de oameni, nu și de hoți.
Nu credeți celor ce vă spun povești că „trebuie să se schimbe mentalități și generații”. Cei care mă știu de mai mult timp, știu cât de mult îmi displac așa vorbe. Aud aceste vorbe deja de o generație. De 30 de ani aud acest absurd! Avem o singură viață și momentul schimbării este ieri! Așa vorbe vor doar să ne adoarmă vigilența. Suntem o țară mică, gata să îmbrățișeze schimbarea adevărată atunci când ajungem să credem că ea este pe bune.
În acest deceniu oamenilor le-a fost strivită speranța de nenumărate ori. Oamenii au văzut dezamăgiri, trădări și minciuni pe bandă rulantă. Regimente întregi de politicieni în care lumea și-a pus speranța, au dezamăgit, au trădat, s-au vândut, au tăcut atunci când trebuia să țipe. Din ce în ce mai slabi și mai obosiți, oamenii s-au ridicat de fiecare dată în picioare și au continuat să ceară dreptate. Nu e vina oamenilor. E vina celor care nu au putut duce în spate responsabilitatea față de oameni. Chiar dacă, poate, au avut intenții sincere cândva, au uitat de ele. S-au dovedit a fi oameni slabi. Au cedat ispitelor, fricii, lăcomiei, lenei, deznădejdii, aroganței.
Cel mai ușor să strivești o speranță este să o lași să se înfiripe, după asta să o calci violent. Atunci ea nu mai apare o generație. Anume de asta noua noastră speranță trebuie protejată cu orice preț.
În acest deceniu am văzut cu ochii proprii cum corupția poate să devină un risc direct pentru siguranța și libertatea fiecăruia din noi. Inițial corupția era doar o sursă de sărăcie, ne fura din impozitele noastre prin diferite scheme din banul public. După asta, corupția a devenit un risc pentru securitatea statului, când a devenit clar că orice ministru poate fi cumpărat de un oligarh (din țară sau de peste hotarele ei). După asta, corupția a devenit un risc pentru libertatea și drepturile fiecăruia din noi: s-a furat un miliard, iar pentru a supraviețui și a evita pedeapsa, cei care au furat, aveau nevoie de liniște. Trebuiau să închidă gurile tuturor care puneau întrebări – presei, ONG-urilor, partidelor de opoziție. Oameni incomozi au fost băgați la pușcărie doar pentru că deranjau, iar justiția era absentă. Așa, corupția a devenit un impediment real pentru buna funcționare a instituțiilor democratice,capturate. După asta, corupția a ajuns în ultima stadie de putrefacție, dar trebuia să supraviețuiască. Așa au fost anulate alegeri democratice, iar odată cu asta, a fost anulată și democrația. Moldova poate fi un studiu de caz – încotro poate duce inacțiunea cronică împotriva hoției. Vă asigur, procesul se va repeta dacă nu-i vom ține sub control pe hoți. Nu vom elimina corupția peste noapte, dar adevărul este că țara noastră este un paradis pentru corupți. „Fură în voie, toți suntem de-ai noștri”. Chiar dacă vor continua să fure ceva timp, hoții trebuie să se simtă tot mai în nesiguranță. Deaceea e important să luptăm pentru democrație. Avansând democrația, controlăm corupția.
În acest deceniu oamenii au continuat să plece din propria țară. Mulți – fără gândul de a se întoarce. Cred că oamenii pleacă pentru că au o singură viață și merită să o trăiască în siguranță și prosperitate, fără a se înjosi în fața unui funcționar corupt pentru o ștampilă. Mulți pleacă nu doar pentru salariu și loc de muncă, ci și pentru a trăi cu demnitate. Pentru că nu vor să se înjosească sau să trăiască în permanentă nesiguranță din cauza corupților. E greu să duci o viață de om cinstit într-o societate infectată de corupție. Emigrarea masivă din țara noastră este pe conștiința fiecărui corupt, de sus până jos, indiferent cât fură – mult sau „puțin”.
În acest deceniu am demonstrat că suntem o țară care ține la democrația noastră fragilă, iar votul nostru este, probabil, principala noastră realizare. Suntem unica țară din fosta URSS (afară de țările Baltice) care, de la independență, a asigurat transmiterea puterii exclusiv prin metode pașnice și democratice. În 30 de ani, nu am avut nici un putci, lovitură de stat sau revoluție. Nu ne gândim la asta des, dar suntem o excepție în fosta URSS. Au fost cazuri pe muchie – anticipatele de după aprilie 2009, anularea alegerilor din Chișinău în 2018 și dualitatea puterii din 8-14 iunie 2019. Cineva a primit un avantaj de moment. Au încercat să îndoaie regulile în favoarea lor ca să țină puterea. Totuși, guvernarea s-a schimbat urmare a votului oamenilor. Nu ne plac loviturile de stat. Ne place democrația. Ar trebui să ne mândrim cu asta mai des. Și ar trebui să o apărăm mai bine, dacă ne place.
În acest deceniu am devenit mai aproape de UE ca niciodată. Rândurile din fața ambasadelor erau umilitoare. Acum, nici nu ni le mai amintim, pentru că deja călătorim liber, fără vize. Exportăm 70% în UE (și 9% spre Rusia). 50% din remitențe vin din UE (doar 20% din întreg CSI, inclusiv Rusia). Suntem lideri în regiune după nivelul de integrare economică în UE. UE a fost alături de noi și la bine, și la greu. În UE am avut un prieten sincer și la bine, și la greu. Am simțit această susținere atât când eram lideri la reforme, cât și când treceam prin cele mai negre perioade. Așa sunt prietenii adevărați.
Zece ani în urmă, eu am revenit acasă. Nu regret, deși uneori mai am câte un gând că aș fi făcut atât de multe alte lucruri cu viața mea. Mi-aș fi pus creierul în mișcare în alte domenii, poate. Sunt cu zece ani mai bătrân și mai expirat. Cu siguranță aveam o viață calmă, îndestulată, într-o țară liniștită și într-un oraș frumos și aveam un job ceva mai sofisticat. Dacă luam alte decizii zece ani în urmă, eram alt om. Nu știu dacă acel om era să fie fericit și împlinit sau nu. Știu că eu sunt. Știu sigur că nicăieri pe planeta asta nu aș fi avut un impact atât de mare pentru oamenii la care țin. Și mi-ar place să cred că ajut cu ce pot ca țara mea să facă un mic pas în direcția corectă. Și mă enervez când văd cât de greu ne mișcăm și cum totdeauna avem timp.
Ce urmează în următorul deceniu?
Nu vreau să dau pronosticuri pentru că (vezi mai sus) în Moldova lucrurile se schimbă peste noapte. Pronosticurile nu au sens.
Depinde de noi, toți. Trebuie să știm ce vrem. Sper să nu supăr pe nimeni, dar deseori mi se crează impresia că nu toți știm asta. Dacă vrem o țară liberă și fără corupție, trebuie să o spunem răspicat mai des și să cerem asta liderilor noștri. Și să protestăm la prima tentativă de abuz. Urmează un alt deceniu în care țara noastră va mai avea o tentativă să devină un stat pentru cetățenii săi. Eu cred că o să reușim, dacă o să găsim în noi înțelepciunea să alegem oameni decenți, care țin la această țară și care au capacitatea să o construiască. Așa au reușit alte țări. Alegând la conducere oameni care vin să dezvolte țara, nu să o fure. Zece ani este foarte mult dacă ai la conducere oameni responsabili care vor să muncească și să construiască o țară. În zece ani poți face minuni. Asta vă doresc și îmi doresc în următorul deceniu.
Va fi greu, dar eu cred sincer că putem reuși într-un timp relativ scurt dacă suflecăm mânecile, de data asta pe bune. Alte țări au reușit în condiții mult mai complicate, cu susținere mult mai modestă. O să reușim și noi, dacă decidem că asta vrem cu adevărat.
La mulți ani!