10 motive pentru care Dodon trebuie să-și dea demisia

Situația în țară este precară, dar Dodon poate face un lucru important pentru normalizarea situației - să-și dea demisia.

Mai jos câteva motive. Într-o țară democratică, doar unul din ele este suficient pentru ca un demnitar să plece în demisie. Noi avem 10 luate împreună.

1. Sacoșa. Dodon trebuie să-și dea demisia chiar și pentru că a fost văzut întreținându-se informal cu oligarhul Plahotniuc, care i-a propus și (următoarea) sacoșă. Să luăm doar versiunea lui - că o bucată din film e trucat. Chiar și în versiunea lui, el stă prietenos cu Plahotniuc la masă și coordonează. Ambii se simt liberi, se vede că nu e prima dată. Maia Sandu sau Andrei Năstase asemenea negocieri nu au avut. Amintesc că în acea perioadă, PD-ului îi era indiferent cu cine să negocieze alianță. NU e vorba doar de sacoșă. E vorba de faptul că Dodon a colaborat ani la rând cu Plahotniuc și abia epizodul sacoșa a oferit prima și unica dovadă palpabilă.
2. Eșecul gestionării pandemiei. Moldova a eșuat gestionarea crizei de coronavirus. Prețul îl plătește populația. Starea de urgență de parcă nici nu a fost, dacă ne uităm cum pandemia e în plin avânt. Am pierdut prea mulți cetățeni de ai noștri. Am sacrificat prea mulți medici. În acest timp Dodon se ocupă cu populisme, încuraja manifestații în masă, desconsideră pericolul, arunca glumițe. Așa comportament adoarme vigilența populației și anulează eforturile medicilor trimitându-le tot mai mulți pacienți.
3. Un guvern eșuat. Dodon a dat jos un guvern bun și a instaurat, cu votul democraților, un guvern prost, pe care l-am botezat „Guvernul Dodon”. Acest guvern, protejat de Dodon, a eșuat pe mai toate dimensiunile. Mai multe am scris aici. Dodon oferă acoperire politică pentru un guvern dezastru. Unica lor laudă la moment este că nu au admis întârzieri la plata pensiilor și a salariilor. Poate sunt mai alintat, dar asta e ceva normal și nu e mare succes al guvernanților.
4. Imixtiuni ilegale în activitatea instituțiilor. Dodon s-a implicat brutal în activitatea Curții Constituționale, documentându-se despre procese interne și având prostia să o și spună public. E inacceptabil, de nemaiauzit într-un stat democratic. Dar nu e unica dată. Dodon comite asemenea imixtiuni regulat. La începutul pandemiei „prezida” ședințele Centrului Unic de Comandă, influența decizii și seta priorități greșite. Acolo trebuiau să fie experți, nu Dodon cu consilierii săi. Consider că e abuz și chiar am sesizat procuratura în acest sens. Am ajuns unde am ajuns cu pandemia inclusiv datorită imixtiunii lui Dodon. Săptămânal dă de facto indicații ministerelor și guvernului, inclusiv parlamentului. Poate în judecată această acuzație nu ar ține, dar aparențele sunt grave. Nu așa funcționează o democrație unde separarea puterilor este sfântă.
5. Corupție, corupție, corupție. Dodon are averi pe care nu le poate explica ani la rând. Toată viața a muncit la stat, dar și-a făcut o gospodărie de invidiat. Călătorește, se distrează, are un partid finanțat cine știe cum. Are conexiuni cu oameni dubioși pe care, la fel, nu le poate explica. Asemenea suspiciuni sunt grave. Un politician nevinovat va merge până în pânzele albe pentru a-și demonstra nevinovăția și a-și curăța numele. Va fi deschis și transparent până nu explică cea mai mică neclaritate. Cu Dodon avem zeci de investigații jurnalistice cu dovezi clare, ani la rând. Ce face Dodon? Tace. Fuge. Ignoră. Aceste acuzații sunt o pată pe instituția președinției.
6. Sabotor al reformelor. Din iunie până în noiembrie 2019 a fost o frână principală a reformelor. Președinția. În acele cinci luni se putea face și mai multe. De nu era Igor Dodon. Lucruri care s-au votat în septembrie puteau fi votate în iunie, de nu erau tertipurile inventate de Dodon. Lucruri care au fost votate, cu chiu cu vai, în octombrie, erau gata a fi votate încă în august. Unele lucruri au rămas baltă până acum după ce a dat jos un guvern reformator. După instaurarea guvernului Chicu tot s-a oprit, pentru că așa vrea Dodon, nu pentru că acest guvern pe care noi nu îl susținem nu are chiar nici o minte reformatoare.
7. Minciuna. Dodon minte și când doarme. Minte înainte de cafeaua de dimineață. Minte și când nu e necesar să mintă. Minte din obișnuință. Sau din plăcere. Din hobby. Patologie. Nu știu. Nu mai dau lista minciunilor, pentru că ea este lungă. Zilnic îl prindem cu minciuna. Poate sunt prea idealist, dar asta e inacceptabil într-o democrație cu demnitari care își respectă cetățenii. Pentru că nu minte Dodon, minte Președintele țării. Minte președinția. E absurd, de neconceput. Nu e de mirare că cetățenii nu au încredere în stat, cu așa „exponenți”. Din cauza minciunilor pe care le vedem cu toții, cetățenii nu au încredere în stat. Încrederea e principalul ingredient într-o democrație. De aceea e inacceptabil ca un demnitar să mintă într-un stat care se bazează pe încrederea oamenilor, nu pe forța de represiune. Iar când e prins cu minciuna, el trebuie să plece în demisie, pentru a-și păstra onoarea și șansa să rămână respectat. Aici un exemplu cum un ministru din Estonia a fost presat în demisie pentru o singură minciună, relativ inofensivă după standardele noastre.
8. Izolarea pe plan extern. În iunie-noiembrie 2019 Moldova a fost scoasă din izolare externă. Ne înțelegeam cu toții. Și cu Rusia, și cu Europa, și cu America, și cu Ucraina, și cu România. Nu am avut nici o ceartă cu nimeni în toate 5 luni. Dodon, laolaltă cu Chicu, de parcă și-au pus scop să ne certe cu absolut toți. Ei au eșuat negocierea unui împrumut din Rusia - nu noi am negociat acordul, ci ei. Săptămânal aruncă insulte, atacuri și glume pline de aroganță ba spre București, ba spre Bruxelles, ba spre FMI și alții. De americani parcă (încă) nu s-au apucat. Izolarea ne costă tot pe noi. Pierdem oportunități, pierdem timp. Din cauza miopiei lor, banii care ar putea fi demult în țară să lucreze pentru economia noastră, așa și nu vin. Amintesc, în 2020 noi planificam să aducem un miliard de EURO în țară - granturi și credite ieftine.
9. Un exemplu prost. Dodon este un iresponsabil care umblă prin țară în plină pandemie și dă exemplu prost celor care au încredere în el. El e un exemplu prost de demnitar care cheltuie banii cetățeanului (100 mii de lei pe zi în anul 2020) și nu face nimic în schimb, timp de patru ani. El e exemplul politicianului care promite tot și nu face nimic din ce a promis (lista promisiunilor electorale încălcate este imensă). El e partenerul pe care nu-l vrei.
10. Soluția actualei crize politice. Să presupunem că Dodon e curat ca lacrima și acuzațiile de mai sus (plus altele) nu i se aplică. Să presupunem, prin absurd, că el e cel mai sfânt politician din toate timpurile și toate țările. Dându-și demisia el rezolvă actuala incertitudine politică: permite organizarea alegerilor parlamentare anticipate, curățăm parlamentul de elemente oligarhice și cvazi-oligarhice. Dodon candidează la funcția de președinte și câștigă din primul tur, pentru că în scenariul nostru imaginar el este un politician cinstit, imaculat, incoruptibil, cu suport popular și pur și simplu sfânt.

 Mă simt naiv și în minoritate când vorbesc în parlament despre democrație, cât de important e asta pentru viitorul unui stat, cât de important este să protejăm instituțiile și să ne apărăm și construim democrația. Într-un stat democratic, oameni cu păcate mult mai mici decât Igor Dodon demult și-ar fi dat demisia, sub presiunea străzii și a propriului partid. Igor Dodon trebuie să plece în demisie pentru că a dezonorat în nenumărate rânduri instituția prezidențială.

Acum stau și mă gândesc. Care ar fi motivele din care Dodon să NU trebuiască să-și dea demisia? Nu le prea găsesc.