Cum Dodon a prăvălit misiunea lui Putin

Dodon a fost ales președinte în 2016 cu o clară poziționare pro-rusă și antieuropeană. Ani la rând a beneficiat de tot suportul Moscovei și al lui V. Putin personal. Doar că… a prăvălit misiunea. Moldova e tot mai pro-europeană.

Comparam rezultatele din barometrul opiniei publice din 2016 față de cele din 2020. Deși trăim în aceeași țară cu aceleași probleme, cu aceeași corupție, sărăcie, mizerie, dezastru social-economic, sunt mici diferențe în felul în care populația își vede viitorul acestei țări. Motive de optimism.

În 2016, pro-rusul Dodon este ales președinte al Republicii Moldova cu suportul oligarhului Plahotniuc. În campanie Dodon a propus un program electoral clar pro-rus, iar în precedenții trei ani a fost megafonul numărul 1 al Rusiei contra Acordului de Asociere al Republicii Moldova cu Uniunea Europeană. Spre exemplu, când Moldova semna Acordul de Asociere în 2014, Dodon declara dezastru național, spunea că e o zi neagră, comparabilă cu ziua începerii războiului din Transnistria. Până atunci și de atunci, a luptat aprig cu Europa. Promitea să denunțe Acordul de Asociere și să ducă țara în Uniunea Euroasiatică, etc. Despre asta poftim și un video:

Dodon anti-europeanul

27 iunie 2014. Șase ani în urmă Moldova semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. O șansă imensă pentru economia noastră și cea mai bună viziune pentru promovarea reformelor democratice pe care a avut-o Moldova în 30 de ani. Cine lupta atunci contra Acordului de Asociere? Domnul Dodon? Atunci Dodon compara acest acord cu războiul de pe Nistru și cu anularea semnării Memorandumului Kozak din anul 2003. Și alte năzdrăvănii spunea atunci. Vedeți aici. Și distribuiți în cercurile voastre. Și-a schimbat el de atunci opinia? Desigur. O să și-o mai schimbe? Nici el nu știe precis. Cert este că șase ani mai târziu, același Dodon luptă cu Dodon de șase ani în urmă, spunându-ne că Acordul de Asociere este ireversibil. Întrebarea e ce va spune mâine. Un politician mai mincinos și inconsecvent nu am avut în 30 de ani.

Gepostet von Dumitru Alaiba am Freitag, 26. Juni 2020

Pentru că era foarte util Moscovei, pro-rusul Dodon a beneficiat de tot suportul din Moscova. Întâlniri regulate cu Putin, favoruri pentru agenții economici, lucru care îi susținea ratingul. În schimb, a avut o misiune. Să avanseze interesele Rusiei.

Desigur că accederea lui Dodon în funcția de președinte a trezit multe așteptări. Atât la Moscova care se aștepta la rezultate, cât și în rândul populației care l-a votat și care sincer vrea relații extrem de apropiate cu Moscova. Foarte apropiate.

Doar că… Dodon a eșuat. Lamentabil. Moldova e tot mai pro-europeană și tot mai sceptică față de perspectivele Uniunii Euroasiatice (UEA), în pofida screamătului lui Dodon. Asta, cel puțin sugerează Barometrul Opiniei Publice – cel mai credibil și longeviv sondaj din țară, dar și alte sondaje confirmă această tendință.

Mai jos niște date comparative, fără multe interpretări personale.

Estul sau Vestul? În 2016, în cazul unui referendum în care populația ar trebui să aleagă între UE și UEA, 44% aveau să voteze pentru Uniunea Euroasiatică și doar 30% pentru Uniunea Europeană. În 2020 oamenii în proporție de 47.5% ar vota pentru UE, și doar 18% – pentru UEA.

Referendum de aderare la Uniunea Europeană. Dacă în 2016 ar fi fost organizat un referendum unde oamenii erau întrebați dacă vor să adere la UE, voturile se împărțeau cam în jumate pro (38%) și contra (37.3%). Când voturile se împart în jumate, poți numi asta orice, dar nu consens. În 2020 așa referendum ar trece lejer, cu aproape 60% pentru și doar 20% contra. Ne apropiem de consens.

Referendum de aderare la Uniunea Euroasiatică. Și pe de altă parte, suportul pentru Uniunea Euroasiatică s-a topit în acești patru ani. În 2016, 53% din respondenți ar fi votat pro la un referendum de aderare la UEA și doar 23% – contra. În 2020 – pentru aderare la UEA ar vota doar 30%, iar votul celor care ar vota contra a crescut de aproape două ori (38%).

Ce înțeleg eu din aceste cifre?

1. Că Rusia a greșit strategic când a investit în Igor Dodon. A fost și opoziție, a fost și guvernare. În acești patru ani a fost în toate ipostazele. Dodon a eșuat să avanseze sentimentul pro-rus în Moldova.
2. Că țara se schimbă, vrea Dodon sau nu. Oamenii noștri înțeleg bine și pot face diferența dintre bine și rău. Că propaganda poate și funcționează, dar nu la nesfârșit. Dodon ar câștiga mai simplu un scrutin din 2016 decât din 2020. I-a rămas unica soluție – să fraudeze, să aducă transnistreni cu hurta, să cumpere, să falsifice.
3. Că Igor Dodon și-a încălcat promisiunile date în campanie. Și-a dezamăgit patronii de la Moscova și a trădat alegătorul care sincer vrea o Moldovă pro-rusă. Sunt tot mai puțini, pentru că oamenii, totuși, înțeleg chestii. Dar Dodon i-a trădat anume pe cei puțini care au rămas.
4. Renumita vorbă „și cu estul, și cu vestul” al lui Dodon este un simplu refugiu. Nici el nu crede în ce spune. Dodon trebuie să migreze de la imaginea candidatului pro-rus și nu prea are în altă parte încotro.
5. Și cel mai important – Dodon nu mai corespunde sentimentelor populației. În 2016 eram o societate puțin mai confuză. Am devenit ceva mai înțelepți. Suntem, totuși, o țară diferită. Igor Dodon aparține trecutului. El nu ne poate duce în viitor.

Mai avem 102 de zile de Dodon. Haideți să strângem rândurile, să ne începem a organiza de pe acum, și să-l dăm jos. Nu va fi ușor, dar trebuie să reușim. Vom reuși dacă vom continua să apelăm la susținătorii lui Dodon. Fără să îi îmbrățișăm pe ei, nu vom câștiga, și dacă vrem să le avem votul, trebuie să-i ajutăm să înțeleagă. Cu multă răbdare, cu argument. Fără batjocură și înjurături. Fără ură.

Și începeți prin a da un share la acest articol în comunitățile de susținători PSRM. Noi trebuie să convertim mai mulți decât Dodon poate să cumpere.