Începând cu 2016 auziți despre mine o minciună gogonată. Consumul de droguri. De pe atunci a apărut să se promoveze acest zvon. În acea perioadă au încercat nu doar zvonuri, ci și încercări directe de a mă face traficant conform legislației, cu dosar penal și toate actele în regulă. Am scăpat basma curată.
Începând cu anul 2016, cei care atunci erau mari și tari într-un stat mafiot, au tot încercat să facă din mine drogat în ochii lumii, promovând minciuna asta masiv, dar și prin acte, prin investigații și dosare, și în ochii legii pe care atunci tot ei o făceau. Nu le-a reușit.
Mai demult am făcut niște solicitări la Procuratură pentru a afla dacă telefonul meu a fost interceptat. Am primit răspuns: da, am fost interceptat cinci ani în urmă.
De cinci ani de zile unul din falsurile defăimătoare cu care sunt atacat este „consumul de droguri”. Azi o să vă povestesc cum a apărut asta. Acest fals despre mine a apărut subit, de nicăieri, fără ca să aibă ceva la bază. A fost lansat de holdingul lui Plahotniuc încă în 2016. Pe atunci abia îmi începeam activitatea de ONGist. Abia începeam să umblu pe la proteste.
Un caz pe care l-am dat publicității în 2016: vin eu acasă la o bucată de noapte și văd fix în fața blocului un pachet transparent, bine ambalat cu un conținut care clar semăna a marihuana. Inițial l-am luat în mână. Cam 1 kg. L-am aruncat jos, l-am distrus cu piciorul și am intrat în casă. Tot ce trebuia să fac, probabil, era să-l iau în casă, iar peste 20 minute m-aș fi putut pomeni cu un sunet la ușă, unde oameni în uniformă să facă referire la „informație operativă” și să găsească același pachet, probabil cu amprentele mele. Și după asta mergi și demonstrează. Bine că nu l-am luat. Să fi avut această pasiune, probabil nu ezitam să-l iau. A doua zi dimineața nu era nici urmă de pachet, nici de conținut care a rămas înșirat pe asfalt. Din păcate, nu mi-a dat în cap să fac fotografii. Am povestit chiar atunci:
Cam peste o lună, un alt caz (am povestit aici). Pur aleatoriu un polițist îmi scoate numerele, iar asta este utilizat ca pretext să „constate suspiciuni” că ochii mi-s „tulburi” și să mă poarte pe la teste narcologice care să nu arate nimic în final. Și pe parcurs – provocări, aluzii, remarce care să mă scoată de pe fix și să dau dovadă de indignare care după asta să fie calificat drept „comportament inadecvat” în timp ce eram dus la test. Avea să arate frumos vizual. Țin minte acele clipe în care mi se umfla vena de pe frunte de ciudă, dar m-am ținut. Îmi dădeam seama ce se întâmplă.
Imaginează-ți. Mergi la volan, te oprește un polițist și decide să te ia la narcologie, pentru că el ar avea „suspiciuni” că ochii ți-s cam „tulburi”.
Sau cum o persoană aproape necunoscută îți întinde niște ceva „de fumat”, dacă vreau să am pentru mai târziu.
Asta era viața mea în acea perioadă. Doar un aspect. Era greu în dictatură, mai pe scurt :). Au fost mai multe provocări din astea. Nu vă mai plictisesc cu ele.
Tot prin acea perioadă, telefonul meu ajunge să fie interceptat. A fost abuziv inclus într-o cauză penală „în privința unui grup de persoane bine organizat, implicat în trafic ilicit de droguri pe teritoriul țării și cu caracter transfrontalier”. Și numărul meu de telefon a fost atribuit unei oarecare „Natalia”. Aici confirmare de la Procuratura Anticorupție:
A fost un lanț de tentative și evenimente care vroiau să mă facă traficant de droguri în fața unei justiții corupte și în fața opiniei publice. Cine știe ce putea să se întâmple mai departe și ce se pregătea. Dar nu a fost să fie. Asta e cel mai important.
Am avut poate puțin noroc, pe alocuri a trebuit să mă țin în mâini, sau am fost mai atent decât aș fi putut fi pentru a nu cădea în unele capcane. Dar adevărul este că aș fi putut nimeri în vreo una din aceste capcane și cine știe unde ajungeam.
Toate aceste provocări au fost instrumentate, sunt sigur, de oameni care primeau salarii din impozitele cetățenilor. În loc să caute criminalii, ei se ocupau cu din astea. Găseau metode de a neutraliza oameni incomozi. O să-i vreau identificați și pedepsiți.
Uneori îmi amintesc acele perioade în care ne simțeam total neprotejați cu toții, cei incomozi. Am supraviețuit. Uneori am impresia că prin minune, dar am supraviețuit.
A fost o perioadă foarte intensă din viața mea. O perioadă în care, sub presiune și pe alocuri pericol, mi-au fost testate valorile și ceea în ce cred. Sunt mulțumit că am ieșit din ea întreg. Și eu și familia mea care au fost și ei sub presiune.
Iar în paralel anume în acea perioadă a apărut în spațiul public prin intermediul comentatorilor online și bloggerilor, falsuri despre faptul că aș consuma droguri. Mașinăria de distrus orice om era una impunătoare, finanțată generos, să ne amintim.
Iar acum minciunile inventate de holdingul lui Plahotniuc sunt pedalate de deputați din parlament. Atât socialiști, cât și cei din Șor. Pentru că, la fel ca oamenii lui Plahotniuc, nu au alt răspuns la activitatea mea. Nu e de mirare. Pentru că propagandiștii care lucrau pentru Plahotniuc au fost bine merci acceptați de Dodon.
Am decis să fac această clarificare frontal, fără să mă prefac că acest atac nu există. Inevitabil, începe campania și la sigur o să se amplifice aceste mizerii.
Și ultima – să fie și mai clar. Nu consum droguri. Nu am consumat și nu intenționez. Îmi place berea. Uneori vinul. Aproape niciodată tăria. Asta e tot ce am de spus la acest subiect.
Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.