De fiecare dată când trec pe lângă clădirea președinției, mi se face urât pe suflet când mă uit la gardul cu care s-a înconjurat Dodon. Gardul trebuie scos iar zona din fața președinției – dăruită oamenilor.
Trecând pe lângă președinție, priviți printre gratii. Priviți atent scările, havuzurile, iarba. Tot asta e plătit de banii voștri, dar este îngrădit de un gard imens, dublu, ca să fie oferit unui singur om – președintele țării. Nu plătiți puțin. Plătiți 100 mii de lei pe zi. Meritați să aveți dreptul să vă apropiați ceva mai aproape de acest palat.
Scările ar putea oferi mult loc pentru ca oamenii să se poată așeza, să se odihnească în centrul orașului, știți voi, ca în Europa. Havuzurile care acum lucrează degeaba, pentru că nu e nimeni niciodată la ele, ar putea atrage părinți cu copii care să râdă zglobiu, iar pe iarba atent îngrijită ai putea veni să citești o carte într-o sâmbătă sau duminică.
La fel de important este simbolismul. Așa președinția ar face un pas în direcția cetățenilor. Guvernările sunt de două feluri. Deschise și închise.
Guvernările închise se vor impune ținând cetățeanul la distanță, prin bodyguarzi, garduri, stat sus la tribună sau în capul mesei, dar și lipsă de transparență, decizii arbitrare și neargumentate. Acest tip de guvernare va descuraja cetățenii activi care își știu și își cer drepturile, nu are nevoie de oameni care vin cu întrebări sau pretenții la guvernare. O guvernare închisă se teme de opinii care nu le aparțin le va respinge, astfel respingând pluralismul.
Guvernările deschise se manifestă prin faptul că depun un extra efort de a fi cât mai aproape de oameni. Aceste guvernări țin să implice oamenii în procesul de luare a deciziilor, să-i facă curioși despre ce se întâmpă în stat, chiar dacă oamenilor nu le prea pasă. Nu e responsabilitatea oamenilor să vină să verifice, ci e responsabilitatea guvernului să-i facă curioși pe oameni. O guvernare deschisă va fi în permanentă căutare de opinii inovatoare, în primul rând din societate.
Scoaterea gardului ar fi un simbol foarte bun al unei președinții deschise.
Chiar ne trebuie acest gard? Sau să-i zic ocol? Data viitoare când treceți pe lângă președinție, priviți printre gratii și imaginați-vă cum ar fi fără ele.
Oficiul președintelui nu va lucra mai rău dacă se scoate gardul. Justificările cu motive de „securitate” nu trebuie luate în serios. Dacă clădirea guvernului sau parlamentului pot funcționa fără gard, atunci și clădirea președinției tot poate funcționa fără a fi îngrădită.
Partea bună a acestui gard din jurul președinției este că actualul președinte este deja obișnuit să stea după gratii și înconjurat de pază. În pușcărie îi va fi ceva mai simplu.
Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.