În acest articol m-aș fi dat cu părerea cu plăcere despre cel puțin o inițiativă a lui Filip venită din Consiliul Economic, dar, din păcate în patru luni nu a fost nimic – nicio inițiativă, nemaivorbind de rezultate. Intervențiile pe care le-am efectuat noi din contul tăierii birocrației, în doi ani (dacă nu se demontează acum, desigur) economisesc antreprenorilor aproape 90 milioane lei anual și peste 60 mii zile lucrătoare. Să vedem ce va comunica Filip la sfârșitul anului. Jumate de an s-a scurs deja cu zero rezultate.
Prin luna martie, a avut loc cu mare fast unica ședință a Consiliului Economic al lui Filip. Pentru început, impresiile câtorva oameni prezenți la ședință. Numele nu le dau – dar ei probabil își vor recunoaște răspunsurile. Înjurăturile le-am cenzurat.
”invitații au fost cam pasivi, nimeni nu prea înțelegea despre ce e vorba, nimic special nu se vorbea. Nu era… energie.”
”se pare că vrea să delegheze maximum responsabilitate pentru a evita implicarea directă. Nimeni nu a înțeles ce e cu aceste grupuri de lucru.”
”Fata de sedintele care erau inainte, asa cum erau ele, aici era ca la o nunta la Soroca. Unul spune despre una, altul despre alta, si tot asa. Nici o concluzie, nici o linie dreapta. here and there…. A fost un haos. Mulți oameni, care vorbeau aiurea si pina la urma au hotarit ca consiliul sa nu discute chestii conctere , dar conceptuale.
Si eu stiu ca daca vrei sa zavalesti ceva, discuti concepte si teorii”
”Bred na postnom masle. Sala super plina, nu erau locuri”
Și acum observații proprii:
- Primul anunț despre Consiliu l-a făcut însăși Filip – cică, va fi ”reformat” instituind grupuri de lucru, proceduri și din astea. Ironic. Și-a pus drept scop să birocratizeze o platformă ce trebuie să lupte cu birocrația. S-o fi uitat el și o fi decis că anume Consiliul este entitatea ce trebuie cel mai mult reformată. De ce nu s-ar fi apucat de Comitetul Național de Stabilitate Financiară, de exemplu (unde din 2011 se poartă discuții cu eficiență egală cu zero)?
- Din ianuarie până acum, unicul ”rezultat” palpabil este schimbarea culorii sitului consecon.gov.md. După trei luni cât a stat offline, văd că e relansat cu unica diferență – culorile. Să fie sănătoși.
- Dați să ne uităm la ce a făcut Consiliul în anul 2016 cu guvern ”stabil”. În perioada precedentă noi aveam activitate mai intensă chiar și când erau guverne în exercițiu, în condiții de maximă instabilitate (în 2015 am avut cinci prim miniștri, dacă e să îi numărăm și pe cei interimari). Sunt aproape patru luni de când Filip e un fel de Prim ministru (din simplul motiv că șeful său – Plahotniuc, a eșuat să ajungă el însăși premier). Câte indicații au fost date pe platforma Consiliului Economic? Zero. Respectiv, zero rezultate. Un indicator clar că acest ”prim ministru”, din lipsă de viziune și/sau capacitate, nu utilizează această platformă. De ce ar consuma banii donatorilor aiurea? Nu, asta nu sunt banii ”nimănui”. Asta sunt banii contribuabilului european de care ne-am obișnuit prea simplu să ne batem joc irosindu-i aiurea.
- În patru luni a făcut o ședință. O ședință, unde s-a decis un lucru – să se organizeze alte câteva ședințe. Tipic Ministerul Economiei. Așa e când birocrații de la Ministerul Economiei se pun pe reforme. Să fi lucrat ei bine de-a lungul anilor, nici nu era nevoie de acest consiliu la nivel de Prim ministru.
- Am criticat și voi critica abordarea în stilul lui Tarlev care își trăsese și el un Consiliu Economic. Am mai zis – noi ne-am uitat la abordarea lui Tarlev și am făcut fix invers. Filip reface Consiliul lui Tarlev. Mă rog, atât Tarlev, cât și Filip vin de la Bucuria – seamănă până și după privirile ce denotă o tristă pustietate lăuntrică. 59 de oameni (membrii consiliului lui Filip) într-o sală de ședință este ineficient și inutil. O ședință nu va da rezultate dacă la ea participă mai mult de 20-25 de oameni și dacă ea durează mai mult de 40 de minute. Fie, o oră.
- Se crează grupuri de lucru inutile cu președinți și din astea. Birocratizând la maximum procesul se urmărește un singur scop – tărăgănarea discuțiilor, înglodarea proceselor de reformă în discuții interminabile și amânarea intervențiilor. Dovadă – vezi punctul 3.
- Ca și comparație, vedeți arhiva comunicatelor din perioada de până la Filip. Îndrăznesc să afirm că atât calitatea intervențiilor era mai concretă, cât și frecvența lor. Am evitat dintotdeauna să comunicăm despre ședințe tehnice (deși se mai întâmpla) – astea sunt proces – și să ne orientăm pe rezultate – astea sunt relevante publicului. Da, am avut abordarea să împușcăm în diferite părți – unele indicații se transformau în rezultat, altele erau blocate/sabotate (în mare parte, tot de PD apropos). Dar important e că unele erau implementate. Iar faptul că acum unele rezultate sunt demontate (de exemplu la ANSA – procedura de eliberare a certificatelor fitosanitar și veterinar la export are loc conform regulilor vechi, deși o perioadă se făcea după procedura nouă), este tot responsabilitatea lui Filip.
- În același timp, vedem o liniște mortală pe unele inițiative demarate anul trecut. De exemplu dreptul fiecărui angajat de a-și alege banca la care vrea să își ia salariul (ceea ce e o normalitate oriunde în Europa și ar anima concurența dintre bănci) – liniște. Bine că au scos în sfârșit proiectul cu eliminarea obligativității ștampilei după ce CRIS Registru de sub MTIC, a mai vândut timp de un an ștampile – anul trecut Parlamentul a respins același proiect.
- Sunt absolut convins că, odată ce aduci pe o platformă de discuții oameni de afaceri, trebuie să discuți despre problemele lor. Iar problemele lor nu sunt conceptuale, nu țin de politici și viziuni macroeconomice (să fiu înțeles corect – discuții despre asta trebuiesc, doar că probabil în puțin altă componență). Antreprenorii se confruntă cu probleme destul de concrete și punctuale – m-am convins de asta. O procedură cu risc de coruptibilitate, un control abuziv, un document nejustificat sau scump, o prevedere neclară. Dacă nu vrei să sufleci mânecile și să discuți despre problemele lor (sau nu te duce capul), creezi grupuri de lucru și discuți politici și viziuni, timp în care climatul de afaceri degenerează.
- În fine. Să construiești, să dezvolți, e greu. Să distrugi este simplu. Îmi pare rău că echipa lui Filip, în loc să ia o platformă ce funcționa și aducea rezultate și să o utilizeze, a preferat să o distrugă și să o facă sterilă ”reformând-o”. Încă o dovadă că ei alt fel de reforme decât din rău în mai rău, nu pot face. Motivul e simplu – nu se pătrund deloc de problemele reale ale oamenilor. Preferă ei să decidă ce anume este problemă și ce nu. E ca și cum ai avea cancer iar ei ți-ar propune aspirină.
- Ca și concluzie: nu vor ei reforme – nici cu, nici fără implicarea acestui Consiliu. Ei vor o platformă-tampon, unde să vină și să îi asculte cu mutre serioase pe cei ce mai îndrăznesc să se plângă. Și cu cât mai lungi discuțiile, cu atât mai puțin va trebui de lucrat, deci cu atât mai bine. Respectiv componența mare, grupuri de lucru și complicarea procesului de discuție, consultare și luare a deciziilor. Iar timpul trece. Și antreprenorii pierd bani zi de zi.