Ce înțeleg eu din jocul ăsta cu suspendările? Lui Dodon i-ar fi mult mai greu să explice alegătorilor săi cum iese că aprobă miniștrii anunțați de Plahotniuc. De aceea, preferă să fie umilit în public, ceea ce este mai interpretabil. Presa și analiștii lui povestesc susținătorilor săi o cu totul altă istorie, unde Dodon este victima. Sunt, însă, convins că după culise chestiile astea cu suspendările sunt coordonate și agreate ca varianta de compromis, unde ambii câștigă. Și Dodon întreg în fața alegătorilor săi, și miniștrii numiți.
Dar să ne imaginăm că avem un președinte liber, care nu se teme și de umbra lui. Să ne imaginăm. Eu mi-am imaginat cam ce aș face eu. Pe scurt – atunci când ești asediat de instituțiile capturate, tu, unicul om în stat ales de popor, faci unicul lucru ce ți-a rămas. Ataci. Nu am în vedere să scoți deodată oamenii la proteste. Nu ești o persoană privată, ești instituție. Intri în confruntare deschisă, bazată pe ”principii și valori” cu instituțiile ce nu au dreptate.
Mai jos câteva opțiuni:
- Cel puțin aș merge la fiecare ”ședință” a curții constituționale urmare a căreia aș vi suspendat. Aș face un show că se vor teme să pronunțe ”decizia”. Aș lua notă de fiecare ”suspendare a curții constituționale” și aș respecta-o, pentru că răspunzând cu ilegalitate la altă ilegalitate, nu faci bine. Vorbim de Constituție și de legile Republicii Moldova. Ele trebuie respectate.
- Aș acumula în mine toată greața față de ce se întâmplă și aș merge în plenul parlamentului cu cel mai dur discurs din istoria instituției. I-aș arăta cu degetul pe cei ce mă ascultă. I-aș numi hoți și aș arăta de ce. Aș veni cu fotografiile caselor și mașinilor fiecăruia din ei. Nu aș urmări scopul să fac show. Aș arăta publicului cine sunt această ”majoritate” care crede că poate trece birocratic peste președintele ales, prin intermediul curții constituționale.
- Aș merge la fiecare ședință a guvernului și le-aș da peste mâini la fiecare proiect steril sau criminal. Aș ține la mine pe masă programul de guvernare, în baza căruia a fost investit guvernul Filip doi ani în urmă, copiat de pe alte programe de guvernare, și care va trebui copiat din nou în cele viitoare, pentru că cele mai importante lucruri nu au fost realizate.
- Aș ieși public împotriva la asemenea legi cum ar fi ”Legea privind decriminalizarea unor infracțiuni economice” (printre care și cele bancare). Cu argumente, cu expertiză independentă. Aș anunța din start că nici această lege nu o voi promulga fie să mă suspende măcar și pe toți trei ani.
- Aș sesiza partenerii europeni despre dezastrul în care s-a transformat curtea constituțională, pe lângă alte instituții. Chiar de aș fi eu pro-rus, eu aș discuta deschis cu Bruxelles-ul și aș arăta cu degetul la așa-zișii pro-europeni ce au uitat demult ce înseamnă mecanismele democratice, supremația legii și separarea puterilor în stat.
- Vorbind de relațiile cu Bruxellesul, mi-aș transforma echipa în cel mai de temut instrument de monitorizare a reformelor implementate și raportate către Bruxelles drept realizate. Aș găsi toate nodurile în papură înainte de orice ONG. Aș arăta public cum reformele se bifează pe hârtie, iar realitatea rămâne aceeași. I-aș face în continuare să se teamă și deci, să mă ia în serios, nu să mă trateze ca pe o cârpă.
- Aș utiliza pe deplin atribuțiile mele de inițiativă legislativă. Echipa mea ar produce cinci inițiative legislative pe săptămână cu care aș bombarda parlamentul. Toate ar avea un singur scop – eliberarea instituțiilor statului din captivitate și de sub influență politică. Aș organiza un așa efort de advocacy în jurul unor inițiative mai importante, încât cel puțin o parte din legi vor trebui trecute de un parlamentu ce înghite în sec.
Cam astea mi-au venit de dimineață rapid. Sunt sigur că mai sunt.
Nu aș ieși în briefinguri cu monologuri așa cum face Dodon. M-aș băga în discuții frontale, publice, televizate. NU aș ieși cu amenințări că chem lumea la proteste, așa cum o face el, nu aș organiza proteste. Aș face tot ca oamenii să vadă că pentru ei cineva luptă cu riscul propriului confort personal. Iar asta la un moment dat, îi va scoate în stradă fără ca să fie chemați de cineva. Și cu cât instituțiile PD m-ar bloca mai mult, cu atât mai mare pericolul protestelor stradale. De aceea, ei vor trebui să cedeze teren. Pas după pas.
O persoană privată are tot dreptul să încalce legi (cu consecințele de rigoare). Iar când o lege e strâmbă, sau injustă (să zicem interdicția, prin lege, de a critica guvernul în presă), persoana are chiar obligația să nu o respecte. Totuși, asta nu se răspândește asupra unei instituții. O instituție nu poate fi văzută mințind sau încălcând legi. O instituție luptă pentru corectarea legilor.
Un președinte corect, deci, va asculta de legi, chiar dacă ele sunt strâmbe, nu va alege care legi le respectă și care nu. Dar va lupta până în pânzele albe împotriva legilor proaste. La moment, avem o lege strâmbă care îl obligă pe președinte să aprobe orice ministru este propus de ”majoritatea parlamentară”. Așa a zis Curtea Constituțională pentru a-l obliga pe Timofti să-l propună pe Filip, dacă nu greșesc. Pentru atingerea obiectivelor de moment, a fost violată Constituția. Este o tâmpenie. Dar este cadrul normativ actual. Asta înseamnă supremația legii. Dodon a avut un an la dispoziție pentru a lupta împotriva acestei (și multor alte) tâmpenii. Dar a preferat vacanțe la munte și mare.
Dodon nu va face nimic. Pentru că a făcut tot ce a putut ca să devină președinte. Acum trebuie să plătească datoriile. Pentru asta nu trebuie să facă multe. Trebuie doar să tacă.
Și o propunere. Când treceți pe la evenimente la președinție, lăsați câte o umbrelă acolo. Președinția se face că plouă.
