Cum Dodon a încercat să vândă țara. Împrumutul rusesc.

Dodon a încercat să vândă țara, băgându-ne într-o schemă extrem de periculoasă cu împrumutul rusesc. În baza informației pe care am solicitat-o de la Ministerul Finanțelor am analizat acțiunile și consecutivitatea pașilor. Nu o să dau (încă) o apreciere juridică. Poate o fac procurorii. Acum, sau peste ani de zile. Pentru trădare de patrie nu expiră termenul.

Vedeți mai jos un document (10 pagini de text plus anexe):

Iar pentru cei mai grăbiți, vedeți principalii pași. Mare atenție la data de 13 martie 2020. Asta putea să fie data X, când cu pași fulgerător de rapizi, în jumate de zi, se punea începutul unui nou furt de proporții.

Principalele concluzii ale acestei analize:

Procesul negocierii și aprobării Acordului de Împrumut poarte toate însemnele faptului că a avut o motivație mai mult politică, decât economică, riscând să prejudicieze grav interesele Republicii Moldova și anume. 

 Concluzia 1: Întreg procesul de negociere a Acordului a fost unul netransparent.

  • Guvernul a făcut un singur comunicat cu conținut destul de general. 
  • Documentul a fost ținut secret. Timp de două luni acesta nu a fost divulgat nici opiniei publice, nici deputaților, chiar dacă au fost asemenea solicitări. 
  • Nu au fost publicate nici un document intermediar (memorandum de înțelegere, proiect al acordului, etc). 
  • Solicitările deputaților din parlament nu au fost răspunde adecvat. După cum s-a adeverit, executivul deținea informație la subiect, dar aceasta nu a fost oferită deputaților, lucru care contravine legislației. 
  • Până astăzi nu sunt cunoscuți membrii echipei de negociere din partea Moldovei. În mod normal, asemenea informație este publică (exemplu – inițierea negocierilor proiectului „Livada Moldovei”, finanțat de BEI).  

Concluzia 2. Instituțiile au dat avizuri formale, fără ca să analizeze detaliat prevederile documentului. Acest lucru, probabil, a afectat calitatea analizelor și, respectiv, calitatea deciziei de a contracta împrumutul. În aceeași zi pe data de 13 martie, până la ora 12:30, au avut loc următoarele: 

  • Ministerul Finanțelor remite proiectul de HG la avizare instituțiilor, 
  • Instituțiile trimit avizele către Ministerul Finanțelor,
  • Ministerul Finanțelor solicită Cancelariei de Stat promovarea proiectului de Hotărâre a Guvernului în regim prioritar ,
  • Proiectul este inclus pe ordin aprobat în Ședința de Guvern, care a avut loc la ora 12:30 în aceeași zi. Acordul era unicul subiect pe Ordinea de zi, deci a fost o Ședință de Guvern organizată special pentru aprobarea acordului. Aceeași Hotărâre de Guvern inițiază negocierile (fără a institui o echipă de negociatori) și aprobă semnarea Acordului (fără a împuternici pe cineva expres). 

Concluzia 3. Calitatea negocierilor a fost una proastă. De facto, negocieri asupra Acordului, nu au fost. De la momentul inițierii oficiale a negocierilor până la momentul semnării, textul acordului nu a suferit nicio modificare substanțială. Au fost doar două modificări mai mult de ordin redacțional, lucru ce denotă că negocierile au fost pur formale, iar  negociatorii de partea moldovenească nu au ținut să protejeze interesele statului. Procese verbale ale negocierilor, informație despre câte runde de negocieri au avut loc, cine a negociat, nu există. Deducem că acestea nu există, iar procesul de negociere a  fost unul mai mult formal.  

Concluzia 4. A fost neglijată recomandarea funcționarilor din Ministerul Finanțelor, conform căreia în cazul unui împrumut în Euro, rata maximă poate fi 1,2% anual. Guvernul era aproape să cauzeze un cost nejustificat asupra cetățenilor de cel puțin 0,8% anual din suma împrumutului. Or, Republica Moldova are, totuși, acces la finanțare în condiții mai avantajoase. Opinii judicioase din avizul Băncii Naționale a Moldovei au fost, de asemeni, ignorate. 

Concluzia 5. Acordul conținea prevederi ilegale și neconstituționale, totuși nota informativă a proiectului Hotărârii Guvernului dă asigurări că textul Acordului nu contravine nici legislației, nici Constituției. După cum s-a demonstrat ulterior Acordul de Împrumut, negociat (sau nu) de Ministerul Finanțelor, avizat și aprobat de Guvern într-o ședință de urgență, votat de Parlament, a fost unul anticonstituțional.  

De data asta a fost posibil să-l oprim, legal. Și dacă data viitoare nu vom reuși? Nu e mai bine să-i dăm jos cât mai curând posibil? O următoare dată de 13 martie poate fi chiar mâine.

PS: aici toate articolele pe care le-am scris la subiectul împrumutului rusesc.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

„Starea de urgență” care a eșuat

Guvernul a avut un obiectiv în aceste două luni – să reducă avântul pandemiei. A eșuat, pentru că au avut și alte priorități, deloc urgente. Duty-free, resurse naturale, scheme, înțelegeri, atacuri și minciuni, târguri cu instituții, numiri și demiteri. Toate astea au distras atenția executivului de la prioritatea zero.

Două luni în urmă, guvernul a solicitat declararea stării de urgență. De ce era necesar? Din argumentele guvernului, ca să gestionăm pandemia de COVID-19 și să prevenim răspândirea ei. Simplu spus, obiectivul guvernului ar fi fost să aplatizeze curba („flatten the curve”). Dacă, prin minune, încă nu ați văzut imaginea de mai jos, iat-o:

aplatizarea curbei înseamnă să încetinim la maximum răspândirea infecției, astfel încât sistemul medical să poate face față presiunii (numărul de cazuri active să fie sub capacitatea maximă).

Guvernul avea un obiectiv major – să reducă numărul de infecții noi pe zi, ca să avem cât mai puțini oameni în spitale. Pentru că nu poți opri virusul. Dar îl poți încetini.

Mai puțini oameni în spitale = mai puțină presiune pe sistemul medical, inclusiv mai puțini medici infectați.

Pentru a atinge acest obiectiv, guvernul a solicitat puteri adiționale (declararea stării de urgență), probabil pentru că puterile legale de care dispune, nu erau suficiente. Înseamnă că aveau un set de măsuri planificate pentru curmarea pandemiei. Nu aveau nici un plan. Nu s-a prezentat un plan de decizii de urgență care trebuiesc luate. Mai mult, premierul a zis că nu vin cu măsuri concrete fiindcă situația se schimbă „de la oră la oră”, adică ei nici nu consideră că trebuie să aibă un plan. Au intrat în stare de urgență cu o strategie simplă – să improvizeze. Pe mine nu m-au convins.

OMS spunea că aplatizarea curbei înseamnă măsuri proactive și determinate pentru a coborâ numărul de cazuri active. Să depui tot efortul, să aloci toate resursele, să întreprinzi toate măsurile, să aplici proceduri speciale, pentru a reduce la minim infectarea. Nu înseamnă să stai să aștepți să treacă, așa cum aștepți să treacă o ploaie.

Haideți să vedem cum ne-am isprăvit în atingerea acestui obiectiv important. Mai jos evoluția numărului de cazuri active în Moldova. Starea de urgență a fost declarată pe 17 martie 2020. Cum a evoluat pandemia?

Acesta este numărul cazurilor active, pe zile. Nu prea seamănă a aplatizare. Azi avem cel mai mare număr de infectați pe care l-am avut vreodată. Pandemia e în plin avânt. Acest grafic e un indicator simplu că măsurile aplicate de guvern au fost ineficiente, întârziate, proaste. De ce zic asta? Pentru că ele nu au adus rezultate. Măsurile au fost parțiale. Iresponsabile. Iar consecințele – criminale. Iar faptul că prea des au folosit starea de urgență ca paravan pentru lucruri ce nu au nici o legătură cu pandemia, va fi o discuție aparte, o dată și o dată.

Lupta cu pandemia nu e un job part-time.

Obiectivul stării de urgență nu a fost atins. Guvernul a eșuat să protejeze populația, chiar dacă a primit tot instrumentariul pe care l-a solicitat. În schimb, s-au ocupat cu orice vrei, dar nu cu combaterea pandemiei.

Ca totdeauna, au să producă scuze și justificări și au să-i acuze pe toți din jur. Dar ironic, era și este în interesul inclusiv al nostru, al opoziției, ca ei să reușească. Pentru că de eficiența acțiunilor guvernanților depinde și viața celor dragi nouă. Părinții noștri depind de deciziile lor. Și acest gând mă îngrozește.

În aceste două luni am spus nu o dată – ezitarea și incompetența lor ne costă prea scump. Toate țările suferă, dar noi vom suferi mai mult decât am fi putut.

Da, ar fi fost posibil mai bine. Nu, acesta nu e cel mai fericit scenariu.

Să ieșim peste hotarele țării noastre și să vedem cum au atins același obiectiv alte țări în aceeași perioadă. Am ales țări comparabile după mărime și chiar după nivelul de bunăstare. Doar că sunt țări care au avut noroc de guverne mai responsabile.

Georgia. Cazurile curente în scădere. O țară de 2 ori mai mare nu a avut mai mult de 400 de cazuri active.
Albania nu a avut mai mult de 300 de cazuri active.
Aproape o lună în urmă, Serbia a trecut de apogeu. Cam de paști.
Bosnia-Herzegovina. Retragerea pandemiei e vizibilă, la moment.
Croația a doborât pandemia.
Macedonia a doborât pandemia.
Ungaria e pe scădere. O populație de 3 ori mai mare, nu a trecut de 2000 de cazuri active.
Bulgaria abia aplatizează curba, dar au impus carantină strictă de la bun început. Cu o populație de 3 ori mai mare ca noi, au de 2 ori mai puține cazuri curente.
În Estonia pandemia tot bate în retragere.
Letonia a închis tot mult înainte să existe semne de pandemie. Rezultat – doar 19 decesuri și puțin peste 600 de cazuri în perioada de maxim.
Lituania – la fel.
Slovacia e o altă istorie de succes.
România, o țară de 6 ori mai mare, are aproape tot atâtea persoane infectate ca noi.
Concluzia într-un singur grafic (autor – colegul Radu Marian).

După cum vedeți mai sus, da, este posibil mult mai bine. Dacă ai un guvern profesionist, hotărât, responsabil. De fapt, mai bine ca noi e cam o regulă. Majoritatea covârșitoare a țărilor din regiune, comparabile cu noi după dimensiuni, au gestionat mult mai bine criza.

Comentariile sunt de prisos. Gândiți-vă la câtă bâlbâială inutilă au debitat în acete două luni. Câte insulte în toate părțile. Câte atacuri. Câte știri false. Câte minciuni. Câte secrete. Câte scheme. Câte numiri în funcții și împărțeli. Câte decizii luate și imediat după asta anulate. Câte populisme. Câte exemple proaste date populației de cei care o conduc. Toate astea au un cost, doar că îl plătește populația, nu ei.

Această guvernare sunt principalul pericol cu care ne confruntăm. Din cauza lor plătim un cost mult prea mare. Au mai fost comisii de anchetă pe crime comise de la nivel înalt. Și vor mai fi.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

Почему провалилось кредитное соглашение с Российской Федерацией?

Оригинал здесь.

Власти Молдовы всячески избегают открытости в своих действиях и управленческих решениях. Это стиль правительства Додона. Но на этот раз отсутствие прозрачности сыграло против них. Желание скрыть правду – это главная причина, почему провалилось кредитное соглашение с Российской Федерацией (дальше просто “российский кредит”).

Есть множество других причин этого громкого (позорного) провала. Кто-то укажет на неприемлемые финансовые условия кредитования, другие обвинят Конституционный суд и оппозицию. Богдан Цырдя изобретёт очередную теорию заговора, а додоновский медиахолдинг будет нещадно её продвигать на всю страну. Но я уверен, что главная причина – это отсутствие прозрачности (принятия решений и действий).

С самого первого дня мы задавали вопросы и настаивали включить нас в переговорный процесс. Полгода мы постоянно возвращались к этой теме. И каждый раз правительство сознательно нас дезинформировало о ходе переговоров.

Социалисты вообразили, что смогут провести тайные переговоры с Российской Федерацией по займу, который по сути ляжет на плечи граждан, чтобы потом выторговать у  Демпартии послушные голоса  в поддержку любых условий кредита в Парламенте. Всё могло бы быть иначе. Наши возражения и опасения были бы сформулированы гораздо раньше, будь мы включены в процесс. От этого выиграли бы все, даже Додон. Ниже объясню, как именно Додон, выбрав путь прозрачности и открытости, оказался бы в выигрыше.

Представим себе альтернативный сценарий, как могли развиваться события. Кику объявляет о намерении взять кредит у России, мы начинаем задавать вопросы, получая честные и качественные ответы о реальном положении дел. Мы делимся нашими мнениями, как положительными, так и критическими к условиям кредита, с гражданами и правительством, что запускает здоровый диалог между правительством и оппозицией. Обсуждение проходит открыто, публикуются промежуточные документы, или как минимум Соглашение о намерениях. Мы все вместе читаем и комментируем. Так принято в приличном обществе. Министерство финансов, в свою очередь, использует это обсуждение, если хотите – давление с нашей стороны, чтобы укрепить свои позиции в ходе двусторонних переговоров и исключить токсичные (опасные) условия (пункт 7.2 и не только). Российская сторона соглашается, поскольку там сидят разумные люди, которые прекрасно понимают, что это для нас красная черта. Молдавское правительство получает (гораздо более) выгодное соглашение для Молдовы, которое мы, оппозиция, не можем не проголосовать «за». Если не к чему придраться, то почему не поддержать? Затем у нас в Парламенте единогласное или почти единогласное голосование по кредиту. Страна в выигрыше, но главным победителем был бы именно Игорь Додон, который значительно улучшит имидж своих московских партнеров, получив 200 миллионов евро займа. И всё это – в условиях политического консенсуса в парламенте и без суеты.

Но это – если бы Додон обладал хотя бы малейшей дальновидностью и,  да, мужеством. Но его выбор – переговоры подальше от посторонних глаз, втихаря, закулисные договорённости. Я правда не понимаю. Неужели он вообразил, что сможет взять в долг 200 миллионов «по секрету»? Надеясь, что никто не заметит? А что он получил взамен? Опозорился перед всей страной! Теперь даже его верным сторонникам и избирателям стали очевидны бессилие и неспособность добиваться результатов. То же самое он продемонстрировал и Москве. А Москва, как говорится, слезам не верит. Московские кураторы Додона теперь знают, что он способен только на пшик, а не на реальные действия. Вечно ему (как плохому танцору) что-то мешает и чего-то не хватает. Ладно раньше был Плахотнюк, можно было свалить на него, а теперь что?

Мораль такова: хорошее правительство – прозрачное правительство. Тогда в выигрыше все, но в первую очередь – страна!

А представителям власти, читающим этот текст, желаю только одного –  возвратитесь к нормальности и открытости! И не просто сделайте вид, а прямо приложите усилие, искренне! От этого выиграют все, вы в том числе!

И если позволите, совет социалистам и Додону. ПСРМ никогда не была у власти. Это очевидно. Даже сейчас вы не у власти. Вы всё еще в оппозиции. Выходите уже из оппозиции! Прошло полгода, а вы всё ещё в оппозиции. У вас виноваты все, кроме вас, вокруг все – враги, все только и делают, чтобы помешать вам (вы облажались), чтобы у вас ничего не получилось. И у всех это получается! Если взяли руль – рулите. Если не можете – освободите место. Управлять – значит,  в первую очередь, брать ответственность на себя, добиваться результатов, а не извиняться, оправдываться и создавать списки виноватых.


PS: Aici vedețitoate articolele la subiectul împrumutului rusesc.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

De ce a eșuat creditul rusesc?

În Moldova nu se guvernează transparent. Asta e stilui guvernului Dodon. Lipsa de transparență le-a jucat festa de data asta. Secretomania este principalul motiv din care a eșuat creditul rusesc.

Motive din care împrumutul rusesc a eșuat lamentabil sunt multe. Unii vor spune că din cauza condițiilor inacceptabile. Alții vor blama Curtea Constituțională și opoziția. Bogdan Țîrdea o să mai inventeze o teorie a conspirației și holdingul lui Dodon o s-o promoveze pe toată țara. Dar eu cred că principalul motiv este lipsa transparenței.

Din ziua 1 noi am pus întrebări și am insistat să fim incluși în proces. Jumate de an am tot revenit. De fiecare dată am fost efectiv dezinformați de guvern despre mersul negocierilor.

Socialiștii și-au imaginat că vor putea duce negocieri secrete cu Federația Rusă, pentru a angaja un împrumut din banii oamenilor, după asta să aibă niște târguri cu PD-ul ca să poată vota brutal orice condiții. Nu era obligatoriu să fie așa. Aceleași obiecții și îngrijorări noi le-am fi putut formula mult mai înainte, să fi fost incluși în proces. Câștigau toți, inclusiv Dodon. O să explic cum, prin deschidere și transparență, Dodon ar fi putut câștiga.

Să ne imaginăm un scenariu alternativ cum puteau decurge lucrurile. Chicu anunță intenția de a lua un împrumut din Rusia, noi începem a pune întrebări și primim răspunsuri sincere și calitative despre starea lucrurilor de fapt. Aducem la cunoștința guvernului și a populației opiniile noastre. Inclusiv îngrijorările despre o condiție sau alta. În societate pornește o discuție sănătoasă între guvernare și opoziție. Negocierile se întâmplă public, se publică documente intermediare, cel puțin un Memorandum de Înțelegere. Cu toții citim și comentăm. Așa e primit. Ministrul Finanțelor utilizează această discuție, sau chiar presiune din partea noastră, pentru a-și consolida poziția în negocieri și a elimina condițiile toxice (7.2 și nu doar). Partea rusă acceptă, pentru că sunt oameni rezonabili și înțeleg că e o linie roșie. Guvernul obține un acord mult mai favorabil Moldovei pe care noi, opoziția, nu putem să nu-l votăm. Dacă nu ai de ce te lua – de ce să nu votezi? Votul în parlament este unanim, sau aproape unanim. Câștiga țara, dar marele câștigător era să fie anume Igor Dodon, care obține pentru partenerii săi din Moscova un plus de imagine, un împrumut de 200 milioane și tot asta în condiții de consens politic în parlament și fără zarvă.

Asta, dacă Dodon avea puțină viziune și da, curaj. Dar a ales pe sub masă, în secret, prin negocieri de culuare. Chiar nu înțeleg. Și-a imaginat că poate împrumuta 200 milioane în secret? Spera că noi nu vom observa? Și ce a obținut? A arătat întregii țări cum a eșuat, chiar și electoratul său acum îl vede slab și vede că nu poate livra rezultate. Și a arătat același lucru și Moscovei. Și Moscova nu crede lacrimilor, din câte știm cu toții. Curatorii lui din Moscova știu că Dodon nu poate livra rezultate. Totdeauna ceva îi lipsește și ceva îi încurcă. Era de înțeles când era Plahotniuc, dar acum?

Morala: o guvernare bună înseamnă o guvernare transparentă. Așa câștigă toți, dar în primul rând țara.

Le urez celor ce reprezintă guvernarea și citesc aceste rânduri un lucru – reveniți la normalitate și la transparență. Și nu doar să vă prefaceți, ci chiar depuneți un efort sincer. Așa au de câștigat toți – inclusiv voi.

Și, dacă mi se permite, o recomandare socialiștilor și lui Dodon. PSRM nu a fost niciodată la guvernare. Se vede. Nici acum nu sunteți la guvernare. Voi încă sunteți în opoziție. Ieșiți o dată din opoziție! Aveți jumate de an, dar încă sunteți în opoziție. Toți vă sunt vinovați, toți vă sunt dușmani, toți luptă ca voi să eșuați, să nu reușiți. Și tuturor le reușește. Dacă ați luat guvernarea – guvernați. Dacă nu puteți – eliberați locul. Să guvernezi înseamnă în primul rând să-ți asumi responsabilitatea, să livrezi rezultate, nu scuze, nu justificări și nu lista celor vinovați.

PS: Aici vedeți toate articolele la subiectul împrumutului rusesc.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

Condițiile pentru creditul Rusesc: 2%…din cât?

Noi probabil ne putem permite un împrumut la o rată de 2%. Dar…2% din ce sumă? Ne împrumutăm cu 200 milioane, dar peste câteva luni s-ar putea să fim datori un miliard. Și asta e doar unul din multe riscuri din acest împrumut. Unicul lucru pe care-l discută Dodon despre împrumutul rusesc e dobânda de 2 procente (ok, și perioada de 10 ani). Noi am avut cu totul alte întrebări. Aici o retrospectivă a întregului proces, așa cum l-am urmărit și reflectat eu.

Premierul Chicu a mers la Moscova la nici o săptămână de la învestire. Imediat a anunțat împrumutul de jumate de miliard. Mă întrebam: „De unde? Doar până alaltăieri noi controlam Ministerul Finanțelor și nu era nici zare de așa proces”.

Am suspectat o ilegalitate în devenire. Am decis să urmăresc acest proces cu mare interes, cât mai aproape. Cu fiecare nouă evoluție, suspiciunea că se pune la cale o crimă comparabilă cu furtul miliardului, devenea tot mai mare.

Spuneam că „este în interesul nostru de termen lung să ne împrumutăm de la regimuri democratice, pentru că ele sunt mai previzibile.” Și acum cred asta. Și voi crede toată viața.

Pe 22 noiembrie 2019 veneam cu un prim set de întrebări la acest subiect (și în rusă). Le-am adresat și oficial ministerului Finanțelor. Nu am primit un răspuns adecvat. Nici măcar lista proiectelor de infrastructură. Am înțeles imediat că acest credit se va negocia în mare secret. Am decis să fac tot posibilul să avem o monitorizare pas cu pas a acestui proces.

Pe 13 decembrie 2019, am încercat să temperez propaganda socialiștilor era în plin avânt în încercarea de a pune semnul egalității dintre Rusia și „restul lumii”. Să nu uităm – PIB-ul Rusiei este puțin mai mic decât PIB-ul Coreii de Sud. Rusia și Vestul nu sunt „egali”. Nici pe aproape. Nici nu vor fi. Cei dinaintea lui Dodon au furat un miliard. Dodon, se pare, vrea să împrumute jumate de miliard (ca să aibă ce fura).

Pe 21 ianuarie 2020 publicam un răspuns al Ministerului Finanțelor. Nu a fost oferit aproape nimic calitativ. Am înțeles, totuși, că Moldova a solicitat, nu Rusia a oferit împrumutul. Asta e important – pentru viitoarele investigații. Și ni s-au dat asigurări că nu va fi un împrumut condiționat (nu vom fi obligați să cumpărăm bunuri și servicii de la companiile ruse). O prevedere din acordul semnat de Neguță încalcă această promisiune. Deputații au fost induși în eroare. În scris. Semnat de Ministrul Finanțelor.

14 februarie 2020. Se făceau trei luni de când s-a anunțat împrumutul. Nici un document publicat. Doar câteva declarații publice de la Dodon și Chicu. Aveam suficientă informație să constatăm lipsa totală de transparență în acest proces. Ei negociau în strict secret un împrumut pe banii cetățenilor. Nu poți să bați palma pe jumate de miliard și să dosești informația până când e prea târziu ca societatea să reacționeze”.

A venit starea de urgență. Dodon a luat pandemia ca pe un cadou să-și facă mendrele și schemele, nu ca pe o responsabilitate să aibă grijă de oameni. Previzibil, au apăsat pedala de accelerare pe toate schemele, inclusiv pe împrumutul rusesc. Acordul a fost semnat de ambasadorul Neguță cu încălcări a normelor de transparență. Să nu publici chiar nimic din proces, nici un memorandum de înțelegere, proces verbal. Să nu dai nici măcar o zi ca cetățenii să vadă în ce condiții împrumuți din banii lor? Cineva a călcat legea aici foarte urât.

20 aprilie. Am semnalat riscurile grave de securitate ale acestui împrumut. Rusia nu este cel mai previzibil partener în relație cu Republica Moldova. 6 embargouri, politizarea negocierilor prețului pentru gaze naturale, transnistria. M-am oprit aici. „Iar Dodon… Dodon poate e patriot, dar cu siguranță nu e patriot al Moldovei”.

21 aprilie. Am revenit cu câteva din obiecțiile principale pe textul Acordului semnat de ambasadorul Neguță. Oricare din obiecții, luate izolat, ar fi inacceptabile. Împreună, în același acord, ele sunt un potențial dezastru. Guvernul nu a negociat calitativ condițiile. Se pare că nu au negociat deloc. A fost dictare, nu negociere. Nici nu știm cât vom fi datori peste 2 ani. Poate 200 milioane. Poate un miliard, pentru că am putea primi în cârcă și datoriile unor companii private. Nu știm cum vom rezolva litigiile. Acordul conține prevederi ambigui despre favorizarea companiilor ruse. E inacceptabil.

23 aprilie. Deputații PD și PSRM au votat acordul în parlament, dar a venit surpriza de la Curtea Constituțională. Am împărtășit câteva gânduri. Principalul motiv al acestui eșec – carcaterul secret al negocierilor și a întregului proces. Nu înțeleg – cum poți să te împrumuți pe banii cetățenilor în regim secret? Sunt sigur că, dacă negociau mai transparent, dacă ne includeau și includeau societatea în proces, soarta acordului era foarte diferită. Probabil chiar votam, dacă era un text bun. Să fi avut puțină înțelepciune și viziune, Dodon ar fi putut oferi Rusiei un acord votat unanim de Parlament (arăta bine, nu?). Dar a ales să o dea în bară.

27 aprilie. Am solicitat Guvernului tot dosarul pe împrumutul rusesc. Încă îl aștept. Să ne facem concluziile cine și cum a negociat. Vreau să văd toate notele informative, avizele, ordinele ministeriale, indicațiile, procesele verbale. Oricum o să le văd. Și societatea o să le vadă. Să ne amintim că nici un an în urmă Raportul Kroll-2 era strict secret.

Mă interesează ce alternative s-au elaborat în paralel, în tot acest timp. Da, alternative există și sunt în condiții mai sigure și mai bune. Dacă nu au fost promovate alternative, avem o guvernare mai proastă decât credem.

După asta am înțeles că trebuie să explicăm mai bine cetățenilor îngrijorările noastre. Că nu e vorba de „politică”. Politic, noi în acest subiect riscăm să pierdem oferindu-le propagandiștilor lui Dodon marele cadou să ne arate „rusofobi”. Cel mai comod ar fi să taci. Sau să îți exprimi rezerve, dar mai cu jumate de gură. Nu e vorba de „politică”. E vorba de un risc imens căruia Dodon supune această țară. Iresponsabil și trădător. Trădarea de patrie termen de prescripție nu are.

Am încercat să explic aici, cum m-a dus capul:

Emisiunea „Dodon Încurcă”, episodul 3.

Creditul rusesc e învăluit de minciuni și acuzații false. Haideți niște share-uri să ajutăm oamenii să înțeleagă. Am încercat să clarific unele din ele. Repet: prevederile acordului votat de parlament (și suspendat de Curtea Constituțională) comportă grave riscuri economice, de corupție și de securitate. Am urmărit fiecare pas al acestui proces, pe blog am scris în fiecare lună la acest subiect. Ultimele trei postări sunt toate la acest subiect:https://alaiba.md/2020/04/21/imprumutul-rusesc-de-la-prietenii-lui-dodon-pentru-prietenii-lui-dodon/

Gepostet von Dumitru Alaiba am Sonntag, 26. April 2020

Și am revenit câteva zile în urmă:

Emisiunea „Dodon Încurcă”, ep 4

Despre condițiile împrumutului rusesc. 2%? 2% din cât? Noi probabil ne putem permite un împrumut de 2%, dar nu un împrumut care peste noapte se transformă din 200 milioane într-un miliard. Și asta e doar unul dintre riscuri. Iar riscul cel mare e că Dodon neagă existența acestor probleme. Că pentru el condițiile sunt „super”. Împrumutul ăsta e inacceptabil în condițiile actuale, nu pentru că e „rusesc”, ci pentru că are grave riscuri de corupție, de securitate, economice și financiare. Împrumutul a fost negociat în secret deși nu există motiv legal pentru asta. Există și o soluție – Ministerul Finanțelor să publice TOT dosarul, înainte de ședința Curții Constituționale. Să ne facem concluziile.E greu să ai discuții cu Dodon. Dedici timp, analizezi, iar în schimb, un contraatac leneș că „nu le place că e rusesc”. Asta înseamnă că avem dreptate, că înțelegerea noastră e corectă și că nu au ce contrapune într-o discuție bazată pe argument. Când nu ai argumente, vii cu minciuni și atacuri. Acest împrumut trebuie renegociat, după asta votăm, dacă sunt condiții bune. Distribuie acest video, să încercăm să ajutăm cât mai multă lume să înțeleagă. Video aici:https://www.facebook.com/601679903603890/videos/178930453234812/Și aici: https://www.facebook.com/dumitru.alaiba/videos/837714326718933/În scris aici:https://alaiba.md/2020/04/21/imprumutul-rusesc-de-la-prietenii-lui-dodon-pentru-prietenii-lui-dodon/

Gepostet von Dumitru Alaiba am Sonntag, 3. Mai 2020

Și un extract din Parlament:

https://www.facebook.com/601679903603890/videos/837714326718933/

Afară de cele de mai sus, zeci, poate sute de articole în presă. Un mare mulțumesc tuturor jurnaliștilor care ne-au ajutat să reflectăm calitativ acest subiect, despre un acord toxic negociat și semnat în strict secret, care riscă să ne îngroape economic și mai tare pe timp de criză.

Pe 7 mai Curtea Constituțională se va expune asupra acestui Acord. Sper din tot sufletul ca interesele acestei țări să fie protejate în cel mai bun mod posibil.

Cam asta, pentru moment. Chiar nu ma am ce zice fără să repet.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

Cum s-a negociat creditul rusesc?

Nu știm. Nimeni nu știe nici cum s-a negociat, nici cine a negociat, nici dacă a negociat. Și asta este o problemă. Poate din acest motiv și conținutul acordului este unul cu grave riscuri. Nu așa se guvernează transparent și democratic.

Negocierea unui acord de finanțare are multe etape și produce multe documente, inclusiv publice. În cazul împrumutului rusesc, primul document care a fost publicat a fost însăși acordul semnat. Asta nu e bine.

Săptămâna trecută, chiar înainte de votarea împrumutului în parlament, am făcut această solicitare:

Între timp, am solicitat de la Guvernul Republicii Moldova toată corespondența la subiectul împrumutului rusesc. Tot…

Gepostet von Dumitru Alaiba am Mittwoch, 22. April 2020

Am cerut guvernului toate documentele produse în procesul de pregătire a împrumutului din Rusia de Guvern și de ministerele implicate. În baza acestei informații o să producem un raport pentru cetățeni. Nu avem nevoie de comisii de anchetă votate de parlament și de rapoarte de anchetă neapărat votate de deputați. Ei oricum nu le citesc.

Avem nevoie de toate documentele: procese verbale, demersuri, ordine, note informative, avize.

Cred că este important cetățenii să știe ce a comunicat Ambasadorul Neguță la Chișinău, ce demersuri a făcut Ministerul Finanțelor, care miniștri și ce ordine sau indicații au dat la acest subiect, ce note informative au circulat, avize și analize s-au produs, cine le-a semnat, câte runde de negocieri au fost, care a fost documentul inițial și cum acesta a evoluat după fiecare negociere. Ce comunicare oficială a fost cu partea rusă. Cine a negociat de ambele părți. Ce comunicare a fost între instituții, inclusiv cu Președinția. Să vedem chiar și câtă informație a fost produsă. Dacă sunt 2 hârțoage în cruce, concluzia se va impune de la sine – nimeni nu a negociat nimic. Dacă avem un dosar de kilograme, atunci o să avem răspunsuri detaliate la multe întrebări.

Această informație va fi sistematizată într-un raport și va fi propusă publicului pentru informare.

Sunt întrebări la care oamenii merită să știe răspunsul. Acest credit a fost învăluit în mister și secret. Doar asta trebuie să ne facă suspicioși. Ce au avut de ascuns? Dacă nu au intenții rele, de ce atunci atâta secrete?

Am urmărit acest împrumut din ziua 1. Am făcut multiple demersuri la care am primit răspunsuri pur formale, lucru care m-a făcut și mai suspicios.

Modul în care a evoluat toată istoria asta, în special în parlament, m-a îngrijorat foarte mult și mă împinge la unele concluzii. Am fost martori la un exemplu practic cât de ușor cei de la guvernare sunt gata să vândă țara pe ani înainte, fără a se gândi nici măcar puțin la consecințele votului lor. Nimic. Deloc.

Vedeți articole anterioare la acest subiect: 23 aprilie,  21 aprilie 20 aprilie,  14 februarie 202021 ianuarie 202013 decembrie 201922 noiembrie 2019).

Așa sau altfel, e bine că acum, în sfârșit, vorbim despre el, că timp de jumate de an mă simțeam cam singur :).

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

Dodon a dat-o în bară

În Moldova nu te plictisești. Și asta e bine. Decizia Curții Constituționale de a suspenda împrumutul rusesc nu este una definitivă. Să nu ne bucurăm înainte de timp. Dar haideți să reflectăm puțin – cum am ajuns aici?

Despre șefia Curții Constituționale. A fost o surpriză pentru toți. Dar cât toată țara azi râde de Dodon, este o persoană care a suferit o umilință publică din cauza lui. Incompetența lui Dodon l-a costat pe domnul Țurcan funcția de președinte al Curții Constituționale și, mai important ca funcția, cred, cred că e umilința publică. Dodon a ieșit live și a recunoscut că a comis o ilegalitate, demonstrându-și din nou incompetența. E în al treilea an de mandat de președinte, are 7 ani în parlament, ani în guvern. Să nu știi lucruri elementare despre secretul deliberării și să o trântești în așa hal public, în văzul tuturor, chiar trebuie să fii cam prostuț. Domnul Țurcan să-i mulțumească lui Dodon pentru această umilință. Nu cred că-i este plăcut.

Despre suspendarea acordului de împrumut cu Federația Rusă de către Curtea Constituțională. Salut această decizie care, chiar dacă nu e finală, este una corectă.

Este o umilință adusă lui Dodon. Râdeți puțin de el azi, indiferent ce se va întâmpla zilele următoare. Acest acord comportă riscuri imense. Se crează impresia că ei nici nu au negociat. Vedem ce urmează, să nu ne bucurăm înainte de timp, dar azi, acordul a eșuat.

Principalul motiv al acestui eșec – carcaterul secret al negocierilor și a întregului proces. Plătesc prețul netransparenței și sper să îl plătească până la urmă.

Eu am urmărit tot procesul din ziua 1 și am tot informat cetățenii practic în fiecare lună (Vedeți: 21 aprilie,  20 aprilie,  14 februarie 2020, 21 ianuarie 2020, 13 decembrie 2019, 22 noiembrie 2019). Am pus întrebări, am solicitat informație. Nu ni s-a oferit nimic. Primul document publicat la acest subiect în toate șase luni, a fost însăși acordul deja semnat. Nu așa se face. Am mai văzut acorduri de finanțare. Chiar am și fost implicat și în negocierea câtorva din ele. Am făcut zeci de comunicate la fiecare. Au fost memorandumuri de înțelegere, procese verbale, texte publicate în prealabil. Să fi fost un proces transparent, aceleași rezerve le-am fi identificat și ridicat la etape anterioare și, poate, rezultatul era altfel. Ne-am făcut treaba de opoziție și am făcut-o bine atunci, când ni s-a dat ocazia. Ei au ales să ne includă la sfârșit, nu noi am ales-o.

Rusia are o problemă mare în țara noastră. Mizează pe bufoni alde Dodon. Responsabilitatea pentru eșecul acestui acord azi este, deci, tot a lui Dodon și a guvernului său. Ei au ales să îl treacă în secret, sperând că negocierile de culise vor rezolva tot. Consecințele să și le asume tot ei.

O negociere eșuată e mai rău decât o negociere neîncepută. Eșecul de azi s-ar putea să se ramifice inclusiv în complicarea relațiilor cu Rusia, lucru de care vor vrea să ne învinuiască pe noi. Nimic nou sub soare. De jumate de an au guvernarea și tot opoziția le e de vină, în fiecare săptămână. Responsabilitatea acestui eșec, inclusiv consecințele, să și le asume cei care au dus (sau nu au dus) negocierile, care au ascuns informație de la deputați și au condus procesul în halul în care au făcut-o. Ei au dat-o în bară.

Între timp, eu mă bucur că un împrumut cu riscuri imense, cu condiții la care Moldova nu a mers în nici un alt împrumut, are totuși șanse să nu meargă până la urmă, chiar dacă dimineața asta părea inevitabil.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

30 de ani de „ajutor prietenesc” al Rusiei

Această postare este preambul la opinia mea despre conținutul acordului pentru împrumutul rusesc. Am urmărit fiecare pas al acestui subiect și am mai scris pe 22 noiembrie 2019, pe 13 decembrie 2019, pe 21 ianuarie 2020, pe 14 februarie 2020.

Spune-mi cine-ți este prietenul și-ți voi spune cine ești. Rusia este o guvernare cleptocrată, un model de autoritarianism din secolul 21, o țară care exportă minciună, corupție, dictatură și instabilitate. Rusia nu ne este prietenă. 

Am mai multe argumente, dar o să dau doar trei.

I. Embargouri care au falimentat sute de afaceri și au distrus ramuri întregi. 

De-a lungul anilor, Rusia a impus embargou după embargou. Nu au fost unul sau două. Au fost multe. De fiecare dată când voința poporului nostru nu coincidea cu voința Moscovei, Moscova pedepsea direct oamenii pentru acțiunile guvernanților. 

Embargouri au fost multe. Periodic, accesul mărfurilor noastre era închis, pentru a fi redeschis, și din nou închis. Câteva din ele: 

2005-2006embargou comercial din partea Rusiei asupra industriei alimentare moldovenești, în special afectată producția de legume și fructe. Redeschis în 2007

2006-2007 – embargou la vinuri și coniacuri, și cel mai renumit. A fost cel mai dureros și a devastat vinificația noastră pe ani buni înainte. Durerea a fost și mai mare pentru că embargoul s-a pliat pe seceta devastatoare din 2008. După asta industria și-a revenit, mai puternică decât era. Mulți au preferat alte piețe și au făcut o alegere corectă.

În acea perioadă, Dodon era ministru al economiei și lansa monopoluri Metalferos, privatiza Hotelul „Codru”, etc. Întrebați-l ce a făcut atunci ca să salveze economia. 

2011 – embargou la fructe, legume, vin și coniac. Probabil supărați pentru că au fost umiliți în decembrie 2010, când PD l-a tras pe sfoară pe Narîșkin în ultimul moment, rușii au lovit direct în antreprenori și în locuri de muncă. 

În acest articol despre implicarea lui Dodon în promovarea unor companii, pe sub radar. Ce primea pentru așa servicii – să răspundă el. 

Septembrie 2013 – Rusia instituie următorul embargou la vinuri și produse alcoolice tari (chiar dacă acestea continuau să fie premiate cu medalii de aur în Moscova). 

Moldova se pregătea să parafeze Acordul de Asociere la summitul de la Vilnius din noiembrie 2013. Dodon pe atunci petrecea mai mult timp la Moscova decât la Chișinău. Aceste simple coincidențe. 

21 iulie 2014 – Rusia instituie un embargou la fructele moldovenești (din cauza că acestea ar avea insecte dăunătoare) și la conserve (pentru pretinse încălcări a “cerințelor legislative ruse pentru protecția consumatorilor”). Merele, prunele și piersicii pierd piața de desfacere. Sute de agricultori suferă. În 2012, Rusia cumpăra 90,6 din fructele moldovenești. În 2013, spre Rusia au mers 43% din produsele agroalimentare (o cifră de afaceri de aproape 1 miliard USD).  Tot în acea perioadă sunt interdicții la produse de mobilier, textile, produse chimice. 

Moldova semna Acordul de Asociere pe 27 iunie 2014. Ne-am ales cu această capodoperă de la Viorel Mardare. Să luăm o pauză din lectură și să ni-l amintim.

…mergem mai departe.

1 noiembrie 2014 – o altă interdicție la import a produselor din carne.

Cam de atunci, rușii au luat o tactică diferită – strategia listelor. Accesul era permis, dar nu pentru toți. În baza listelor preagreate. Dacă ești în listă – ai acces. Dacă nu – nu. Ca la discotecă privată. Iar Dodon a început a face liste și a trimite la Moscova. Asta e diferența. La Bruxelles trimiți liste de reforme implementate, iar la Moscova – liste de companii cărora le este permis accesul. Pierde producătorul nostru și pierde consumatorul rus. Nu câștigă cam nimeni.

Aceste embargouri au distrus economii și afaceri concrete. Numărul antreprenorilor care au falimentant din cauza deciziei politice a lui Putin se ridică la sute, poate mii. În acest timp, embargoul alimenta corupția

Comportamentul Rusiei cel mai bine ilustrează riscul căruia te supui atunci când depinzi economic de o dictatură cum este Rusia. De fiecare dată când noi încercam să ne urmăm interesele naționale, Rusia lovea dur, direct în oameni. O decizie politică are efecte imediate pe plan economic, la apăsarea unui simplu buton. Democrațiile sunt mai previzibile. De aceea Dodon își poate permite să insulte UE în fiecare zi, fără să se teamă de sancțiuni economice, embargouri. Pentru că UE pur și simplu nu funcționează așa. Anume de aceea este înțelept din partea noastră să ne legăm de regimuri democratice, să depindem cât mai puțin de sisteme autoritare. E vorba chiar de suveranitate, de securitate națională, la urmea urmei.

Concluzie: În timp ce Rusia ne pedepsea brutal exportatorii, lovituri de la care unii nu s-au mai recuperat, exportatorii se reorientau spre alte piețe. Rezultat – în 2018 spre Rusia exportam 8%. În 2018 în UE exportam aproape 70% (în 2020 probabil va fi aproape de 80). În 2004 exportam 35% spre Rusia și 40% spre UE, conform BNS.

Acest grafic spune două lucruri: 

Linia albastră (UE) sugerează că noi am făcut corect alegând drumul spre UE. Mărfurile noastre au tot mai mare acces, iar Acordul de Asociere a jucat un rol imens.

Linia roșie arată cum acțiunile Rusiei pur și simplu au îndepărtat Moldova din punct de vedere economic. 

Aici mă opresc cu primul argument. Următoarele două vor fi mai scurte.

II. Livrarea de gaze naturale.

O altă armă pe care Rusia a aplicat-o asupra economiei a fost prețul la gaze.

Azi plătim pe gaze 170 USD, pe când pe bursele în UE prețul este 85-90. Dar în trecut a fost și mai rău. Plăteam triplu, cvadruplu.

În paralel cu embargourile comerciale, aproape totdeauna am avut probleme în negocierile prețurilor la gaze. În 2006-2008 Gazpromul a revizuit, radical, prețul. Asta a durut țara întreagă. Scumpirea prețului la gaze naturale lovește direct în cetățeni și antreprenori. Și cu cât mai săraci sunt, cu atât mai mare este durerea. Nu știe asta Rusia? Desigur știe.

Am avut câteva blocaje în negocieri, perturbări de livrări în plină iarnă. Prin coincidență, atunci când Rusiei nu-i plăcea o decizie sau alta.

În 2000 și în 2009 moldovenilor le-a fost închis gazul. Am înghețat cu toții. Mulțumim.

III. Incitarea separatismului.

Această postare nu era completă fără să menționez modul în care Rusia a incitat separatismul în decursul acestor trei decenii de la independență. Rusia oferă suport și susținere, inclusiv financiară, regimului separatist din Transnistria. Periodic, Rusia a incitat spiritele în Gagauzia. Referendumuri de independență și din astea. Dodon – idiotul util care a acționat contrar intereselor și integrității propriei țări.

O să mă opresc aici, pentru că argumentul cred că este clar.

Concluzii:

Rusia nu are nevoie de prietenia noastră. Rusia are nevoie de pârghii prin care să continue să ne controleze. Pentru că pârghiile actuale se cam epuizează:

Pârghia economică s-a consumat. Nu ne mai doare. Maximum ce putem pierde e 8% din exporturi.

Pârghia energetică – la fel. Interconectarea cu UE este aproape inevitabilă.

Transnistria – ne-am obișnuit cumva și cu asta.

Cam… nu prea au cu ce ne ține. Și uite aici sensul acestui împrumut, oferit în condiții periculoase. Acest împrumut rusesc este contrar intereselor și securității naționale – în primul rând. În al doilea rând, este neavantajos din punct de vedere economic. Sunt bani mai ieftini. Dacă Dodon nu poate să-i acceseze, să elibereze locul, o să-i accesăm noi.

Și nu, dragii noștri, nu este „rusofobie” oarbă și irațională. Sunt argumente clare. Trebuie să ne întrebăm dacă Rusia este prietenul care Dodon ne spune că este. Și eu spun că nu, Rusia nu ne este prietenul pretins. Nu așa fac prietenii.

De fiecare dată când Moldova încearcă să-și urmeze interesul național, Rusia lovește populația. NU guvernarea. Direct populația. Rusia timp de 30 de ani a avut un comportament subversiv vizavi țara noastră. Au suferit toți, indiferent de limba vorbită. Ruși, moldoveni, gagauzi, au pierdut locuri de muncă, au plătit mai scump facturi pentru pentru gazele naturale, electricitate (care se produce tot din gaze) și au suportat scumpiri în lanț.

Poporul rus merită o guvernare democratică, care nu fură și care guvernează în interesul cetățeanului. În situația actuală, eu nu cred că Rusia, în modul în care este guvernată acum, ne este o țară prietenă. 

De-a lungul anilor Rusia s-a comportat cu Moldova asemeni unui alcoolic care își bate soția. Iar Moldova a avut atitudinea soției abuzate care, sărmana, nu are curajul sau demnitatea să își caute de viața ei, să-și ia soarta în mâini. Asemeni acelei soții, la următorul abuz al Rusiei, miniștri, prim-miniștri, președinți moldoveni au bătut drumul la Moscova să se roage, să se închine, să-și exprime speranțe, în loc să-și caute de viața proprie și de țara proprie. Așa am pierdut 30 de ani. 

Să nu fiu înțeles greșit. Cea mai mare parte din eșecul Moldovei e din cauza hoților de pe loc. Dar Rusia nu a fost văzută să ajute democrației sau bunăstării cetățenilor.

Iar Dodon… Dodon poate e patriot, dar cu siguranță nu e patriot al Moldovei.

Urmează o altă postare despre însăși acordului de împrumut. Sper să nu repet ce au zis alții.

PS: Jurnaliștii scriu primele drafturi ale istoriei. Acest articol nu ar fi fost posibil fără să-mi împrospătez memoria din arhivele (unele vechi de aproape 20 de ani) ale Info-Prim Neo, moldova.org, anticoruptie.md, Pro-TV, Logos Press, Rise Moldova.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

Scheme pe timp de ciumă. Despre ieri, în 2 minute.

Ieri am trecut de 500 persoane confirmate cu COVID-19 și cel puțin o persoană a murit. Asta, din datele oficiale. Realitatea e mai gravă. Tot ieri, socialiștii lui Dodon și democrații nimănui au „jucat politic”. Lor le este a strategii acum.

Ieri Ion Chicu a venit în parlament să-și apere asumarea de răspundere. Asta e un mecanism de urgență când guvernul poate aproba direct, imediat, legi, fără parlament. Însă, premierul trebuie să vină în parlament să obțină susținerea. Dacă nu obține susținerea, legea e anulată, iar guvernul e automat demis. Deci e chestie importantă. Chicu a venit, dar majoritatea parlamentară – nu. Nu a fost cvorum. Chicu a mers în treaba lui.

Am mai zis-o: starea de urgență e folosită ca paravan pentru a instrumenta scheme de corupție.

Nu așa se luptă cu pandemia. Sub pretextul „măsurilor pro-business și pro-cetățeni” (care sunt ofilite de tot – vedeți aici un material excelent), în asumare au băgat scheme care nu au absolut nimic cu starea de urgență și coronavirusul:

  • O amânare a implementării unor reglementări anti-fumat (detalii aici).

Cel puțin astea trei nu au nimic cu starea de urgență și necesitatea gestionării crizei. Un abuz. Un pronunțat miros de corupție. În Moldova ne-am obișnuit cu acest miros și îl recunoaștem de departe. Pute a hoit.

Dodon a căzut în lanțul abuzurilor. Vor fi și altele.

Primul abuz în acest capitol – schemele băgate pe sub masă în asumarea de răspundere cu măsuri de urgență pentru a combate coronavirusul. Pentru a acoperi acest abuz, ca să nu se discute despre asta public, în parlament, s-a comis alt abuz – lipsa de cvorum.

Asumarea de răspundere nu a primit susținerea parlamentului, cum e condiția. Asta e spiritul legii. Este în interesul guvernului să primească susținerea deputaților și, deci, să existe cvorum. Lipsa de cvorum nu înseamnă că asumarea a trecut.

Dacă ar fi atât de simplu, înseamnă că un guvern poate face legi patru ani la rând prin asumări de răspundere atâta timp cât parlamentul nu are cvorum.

Când comiți un abuz și îl acoperi cu altul, va trebui să îl comiți și pe al treilea să-l acoperi pe al doilea. O să urmeze mai multă minciună, propagandă, atacuri asupra libertăților oamenilor, după asta – intimidări și atacuri directe asupra oamenilor incomozi. Dodon a intrat în această traiectorie cunoscută nouă. Ea va duce spre pușcărie și noi o să-i accelerăm parcursul.

O să rezistăm, pentru că totdeauna am rezistat și am reușit.

Dar mai urgent este să rezistăm pandemiei. Nimic nu are rost dacă ne vom da răpuși de virus. Stați acasă (pe cât se poate), evitați drumurile inutile, păstrați distanța socială, spălați-vă pe mâini, ajutați-i pe cei ce au nevoie de ajutor.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

Adăugat pe 8 aprilie.

Nu furați, măcar pe ciumă! Asta e rugămintea mea. Dar la fel cum un drogat are nevoie de doză, nici ei nu se pot opri din scheme. Și orice situația apare, ei o privesc prin prisma oportunității de a mai face o schemă.
Concluzie mele pentru această asumare a „răspunderii” (prost nume pentru ceea ce s-a întâmplat):

1. Au fost incluse chestii care nu au nici în clin nici în mânecă cu starea de urgență și cu gestionarea crizei. Ele trebuiau supuse dezbaterilor și aprobate transparent. Asta e abuz al stării de urgență.

2. Unele măsuri bat foarte clar a favoritism și interese private. Duty free, resursele minerale, industria tutunului. Aici se învârt bani grei.

3. Guvernul ne-a învinuit de minciună și neprofesionalism, dar au eșuat să explice – ce au cele din pt 2 cu starea de urgență. Primitiv și previzibil.

4. Cu toată critica din societate, Dodon a promulgat fără absolut nici o întrebare, fără nici măcar o remarcă despre măsurile improprii stării de urgență. Dodon este complice la schemele de mai sus și la măsurile absolut disproporționale.

5. Pachetul a fost contestat de 5 ori la Curtea Constituțională, inclusiv de colegii mei Sergiu Litvinenco și Veronica Rosca. Doar un indicator despre cât de iresponsabilă este această asumare de răspundere.

Opriți exporturile de cereale. Măsură de urgență.

„Buna ziua. Dl Alaiba o situatie cu griul din RM, poate examinati si interveniti daca aveti posibilitate. La moment toti “liderii” care au griu il transporta la portul din Giurgiulesti pentru export astfe, se ridica pretul pe piata interna si se micsoreaza stocul. In curind vom ramiine fara griu, respectiv fara faina, piine pe perioada pandemiei”.

Așa un mesaj (ortografia respectată). TransOil este unica companie care poate exporta cerealele prin Giurgiulești. Monopol. Face supraprofituri în loc ca banii să rămână la cei care muncesc. Asta e devastator pe timp de „pace” dar în special pe timp de criză.

Ar fi înțelept să se interzică exportul de cereale. Urgent. Azi. Pandemia este doar unul din motive. Alt motiv e faptul că, probabil, ne așteaptă o secetă devastatoare. Asta sugerează cifrele din trecut. După o iarnă foarte caldă, urmează o secetă devastatoare. Cea mai recentă a fost seceta din 2008 pe care cei mai în vârstă și-o amintesc. A fost foarte dureros. Câmpii pârjolite, oamenii din sate dădeau vitele la abatoare pentru că pur și simplu nu aveau cu ce le hrăni, în plină vară. A fost o criză economică pe care au resimțit-o în primul rând cei mai săraci – cei care se hrănesc direct din grădina lor. Iarna din anul ăsta a fost și mai caldă decât iarna dinaintea secetei din 2008.

Vorbeam despre asta încă în februarie, dar nu ai cu cine vorbi.

Da, timpul și-a ieșit din minți. Nu, nu vi se pare. Iarna aceasta e cea mai caldă iarnă din ultimii 40 de ani. De…

Gepostet von Dumitru Alaiba am Donnerstag, 6. Februar 2020

Va fi secetă? Nu va fi? Nu știm. Știm că asta sugerează cifrele din ultimii 40 de ani. Într-un fel sau altul, avem două argumente în favoarea asigurării securității alimentare pentru anul 2020.

Dacă lui domnul Chicu și întreaga lui Comisie de Situații Excepționale i-ar păsa și dacă ar avea suficientă maturitate să audă vocile care nu-i plac, i-aș zice să facă asta urgent. Suntem în a treia săptămână de „stare de urgență”. Asta e o decizie care trebuia luată în prima săptămână. Nu limitarea transparenței și accesului la informație.

V-ați luat guvernul? Munciți. Nu l-ați luat pentru mașină și șofer. Și nu pentru scheme și achiziții.

Asta este o adevărată măsură de urgență care se impune, nu schemele cu resurse naturale, domnilor membri ai Comisiei. Pe timp de pandemie ei își bat capul să organizeze scheme. Grotesc. Vă promitem, o să răspundeți.