Luptăm pentru pârghii în loc să luptăm pentru țară?

Așa se pare. Deși nu asta am promis pe 8 iunie, asta ne consumă prea multă energie.

În ultimii zece ani am văzut trei politicieni autohtoni distruși de propriul egou, de încrederea că le este permis tot, că sunt mai deștepți ca toți restul din jur, că le este permis orice. Vorbesc de Voronin, Filat și Plahotniuc. Îi urez succese următorului care-și va imagina că e cel mai mare din parcare. Realitatea demonstrează – asta nu e o gândire de termen lung.

O gândire pe termen lung este să încetezi să lupți pentru pârghii și să începi să lupți pentru țară și pentru interesele oamenilor.

Mita, corupția în general, are două părți. Cel care dă și cel care cere. Cel care oferă și cel care acceptă. Așa e jocul. Dai-iei. Ceri-primești.

Văd foarte multă presiune și condamnare publică în situația de la Curtea Constituțională pe cea care a acceptat să trădeze și cam nimic despre cel care a făcut oferta, despre cel care a ales să joace acest joc murdar pentru a acapara influență.

Trădători vor fi totdeauna pe câmpul de luptă. Nu e necesar să ne pierdem cumpătul de la o următoare trădare, de la un următor vot vândut. Judecat trebuie cel care aplică asemenea metode împotriva propriilor parteneri de luptă.

Partea cea mai dezgustătoare în politică – egourile. Mari, mici, autoinduse sau binemeritate. Le mai numim ”rânza”.

Le urez tuturor colegilor din politica moldovenească să învețe din greșelile precedenților, nu să se inspire din ele. Le urez să înțeleagă că există o finețe aparte în modestie și umilitate. Îngâmfarea și iluzia atotputerniciei te tâmpește și te aruncă în prăpastie.

Și apropos, oamenii nu așteaptă de la noi thrillere gen House of Cards sau Game of Thrones. Ei nu vor să vadă la știri cum ne batem între noi, cum ne batjocorim și ne întrecem cine are gură mai mare și cine știe mai multe cuvinte. Ei vor să vadă cum luptăm să le rezolvăm o mulțime de probleme cu care se ciocnesc. Aici concurență nu va fi, pentru că probleme sunt o imensitate. Aici am putea, cu adevărat, face istorie, așa cum ne-am propus două luni jumate în urmă.

Prea puțină vorbă despre problemele reale ale oamenilor și prea multă luptă pentru pârghii. Situația cu Curtea Constituțională nu trebuia să existe, pentru că ea nu avea să fie complotită, dacă toți eram ocupați cu rezolvarea problemelor oamenilor.

Dacă tot asta nu se oprește imediat și nu se revine la intenția inițială, asta la nimic bun nu va duce. Dacă mai suntem de aceeași parte, pentru cel puțin încă o perioadă, toți știm cine și ce are de făcut.

*********

PS: Cuvintele sunt o forță de neoprit. Blogul acesta este la autofinanțare. Poți să-l susții pe Patreon.