Această imagine a înfiorat o țară, după asta a făcut înconjurul lumii.
Un an în urmă Republica Moldova a comis o crimă de care tuturor trebuie să ne fie rușine până acum. Este o pată pe imaginea întregii țări. Nu pe actualii, foștii sau viitorii. În condamnarea de la CEDO va fi numele nostru comun – Republica Moldova. Și în istorie tot asta va rămâne.
Un regim totalitar în fază avansată de putrefacție a nenorocit și distrus viețile a șapte oameni nevinovați și a familiilor lor. Oamenii au fost răpiți și dați pe mâna unui regim, unde vor fi supuși unui tratament inuman. Republica Moldova și-a încălcat propriile legi și convențiile internaționale din care face parte.
Instituțiile capturate au încălcat toate procedurile posibile și au executat. După asta, s-au bâlbâit. Lista complicilor este mai lungă decât se admite public, iar unii perpetuatori ai răpirii încă mai sunt în funcții. Aici vedeți o cronologie a bâlbâielilor, elaborată de CPR Moldova. Ce au făcut după asta în parlament? Corect. Audieri.
Șapte oameni nevinovați, profesori, au fost răpiți ilegal și scoși din țară ilegal. Tot ce trebuia să se întâmple pentru a opri o crimă era cel puțin CINEVA să acționeze, dintr-un lanț lung de oameni și instituții. Toți au tăcut.
Așa cum am mai spus. Sper sa plătiți. Exact cât au suferit acești oameni. Și familiile lor. Sper să vedeți suferința lor atunci când vă uitați dimineața în oglindă. În fiecare dimineață. În fiecare zi. Suferința lor și rușinea acestei țări este din cauza voastră, a celor care erați obligați să acționați și ați fi putut-o face.
Iar din numele acestei țări, aș vrea să îmi cer iertare de la familiile celor nedreptățiți și îndurerați, chiar dacă noi am fost printre cei care au condamnat și criticat cu vehemență această crimă, asta nu vi-i întoarce înapoi pe cei dragi.