Ieri am trecut de 500 persoane confirmate cu COVID-19 și cel puțin o persoană a murit. Asta, din datele oficiale. Realitatea e mai gravă. Tot ieri, socialiștii lui Dodon și democrații nimănui au „jucat politic”. Lor le este a strategii acum.
Ieri Ion Chicu a venit în parlament să-și apere asumarea de răspundere. Asta e un mecanism de urgență când guvernul poate aproba direct, imediat, legi, fără parlament. Însă, premierul trebuie să vină în parlament să obțină susținerea. Dacă nu obține susținerea, legea e anulată, iar guvernul e automat demis. Deci e chestie importantă. Chicu a venit, dar majoritatea parlamentară – nu. Nu a fost cvorum. Chicu a mers în treaba lui.
Am mai zis-o: starea de urgență e folosită ca paravan pentru a instrumenta scheme de corupție.
Nu așa se luptă cu pandemia. Sub pretextul „măsurilor pro-business și pro-cetățeni” (care sunt ofilite de tot – vedeți aici un material excelent), în asumare au băgat scheme care nu au absolut nimic cu starea de urgență și coronavirusul:
- Sunt (re)deschise porțile la contrabanda prin duty free (am explicat aici).
- Se reduc taxele pentru exploatarea resurselor minerale (am descoperit-o pe la 1 noaptea). Sub acest pretext, se abrogă un întreg capitol pe exploatarea lemnului (ce are asta cu resursele minerale?)
- O amânare a implementării unor reglementări anti-fumat (detalii aici).
Cel puțin astea trei nu au nimic cu starea de urgență și necesitatea gestionării crizei. Un abuz. Un pronunțat miros de corupție. În Moldova ne-am obișnuit cu acest miros și îl recunoaștem de departe. Pute a hoit.
Dodon a căzut în lanțul abuzurilor. Vor fi și altele.
Primul abuz în acest capitol – schemele băgate pe sub masă în asumarea de răspundere cu măsuri de urgență pentru a combate coronavirusul. Pentru a acoperi acest abuz, ca să nu se discute despre asta public, în parlament, s-a comis alt abuz – lipsa de cvorum.
Asumarea de răspundere nu a primit susținerea parlamentului, cum e condiția. Asta e spiritul legii. Este în interesul guvernului să primească susținerea deputaților și, deci, să existe cvorum. Lipsa de cvorum nu înseamnă că asumarea a trecut.
Dacă ar fi atât de simplu, înseamnă că un guvern poate face legi patru ani la rând prin asumări de răspundere atâta timp cât parlamentul nu are cvorum.
Când comiți un abuz și îl acoperi cu altul, va trebui să îl comiți și pe al treilea să-l acoperi pe al doilea. O să urmeze mai multă minciună, propagandă, atacuri asupra libertăților oamenilor, după asta – intimidări și atacuri directe asupra oamenilor incomozi. Dodon a intrat în această traiectorie cunoscută nouă. Ea va duce spre pușcărie și noi o să-i accelerăm parcursul.
O să rezistăm, pentru că totdeauna am rezistat și am reușit.
Dar mai urgent este să rezistăm pandemiei. Nimic nu are rost dacă ne vom da răpuși de virus. Stați acasă (pe cât se poate), evitați drumurile inutile, păstrați distanța socială, spălați-vă pe mâini, ajutați-i pe cei ce au nevoie de ajutor.
Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.
Adăugat pe 8 aprilie.
Nu furați, măcar pe ciumă! Asta e rugămintea mea. Dar la fel cum un drogat are nevoie de doză, nici ei nu se pot opri din scheme. Și orice situația apare, ei o privesc prin prisma oportunității de a mai face o schemă.
Concluzie mele pentru această asumare a „răspunderii” (prost nume pentru ceea ce s-a întâmplat):
1. Au fost incluse chestii care nu au nici în clin nici în mânecă cu starea de urgență și cu gestionarea crizei. Ele trebuiau supuse dezbaterilor și aprobate transparent. Asta e abuz al stării de urgență.
2. Unele măsuri bat foarte clar a favoritism și interese private. Duty free, resursele minerale, industria tutunului. Aici se învârt bani grei.
3. Guvernul ne-a învinuit de minciună și neprofesionalism, dar au eșuat să explice – ce au cele din pt 2 cu starea de urgență. Primitiv și previzibil.
4. Cu toată critica din societate, Dodon a promulgat fără absolut nici o întrebare, fără nici măcar o remarcă despre măsurile improprii stării de urgență. Dodon este complice la schemele de mai sus și la măsurile absolut disproporționale.
5. Pachetul a fost contestat de 5 ori la Curtea Constituțională, inclusiv de colegii mei Sergiu Litvinenco și Veronica Rosca. Doar un indicator despre cât de iresponsabilă este această asumare de răspundere.