Lupta nu e între bogați și săraci. Lupta e între hoți și ne-hoți.

În Moldova se duce o luptă. Lupta nu e între bogați și săraci. Lupta e între hoți și ne-hoți. Există oameni cinstiți cu venituri decente și există hoți care au venituri mici și foarte mici. Lupta e pentru o țară mai bună, o societate fără hoție. Dodon și propagandiștii săi nu au înțeles acest lucru simplu, sau se prefac că nu au înțeles. Din comoditate. Cum altfel să-și ascundă hoția, dacă nu așa?

Pentru că am devenit vedeta mediaholdingului lui Dodon câteva zile în urmă, postez asta și aici, ca să rămână la îndemână. Simt că acest atac e doar la început (inclusiv pentru că nu am de gând să mă „liniștesc”):

***

Ne-am mutat în Moldova cu toată familia doi ani jumate în urmă, când copilul avea șase săptămâni. Ne-am înțeles atunci că o să ne mutăm. De atunci ne tot mutăm la apartament nou. Ba lucru prea mult, ba accidente și comoții, campanie și alegeri, boală – totdeauna se întâmpla ceva.

Am vândut apartamentul vechi de 20 de ani, am luat un împrumut de 850 mii de lei și o să plătim lună de lună următorii 25 de ani (6900 lei pe lună la moment). Peste 25 de ani, când terminăm de plătit ratele, o să pot spune că mi-am cumpărat apartament. Am plătit absolut toate taxele din toate tranzacțiile și am arătat oficial absolut tot, nu am ascuns nici un leu din valoarea apartamentului (dacă pe cineva din presă îi interesează, sunt gata să ofer orice clarificări – atât la subiectul ăsta sau la orice alt subiect din declarația mea).

Suntem doi în familie și ambii lucrăm aproape non-stop. O să muncim și o să întoarcem. Nu furăm.

Mai avem un împrumut în Estonia pentru apartamentul din Tallinn. Suma împrumutului este ceva mai mare decât a celui din Moldova. Suma e mai mare, dat ratele lunare sunt DE DOUĂ ORI MAI MICI. Pentru că în Estonia creditul bancar este mai accesibil. În Moldova cu toții plătim plătim rate imense pentru că oamenii care ar trebui să asigure o piață financiară accesibilă, să ne construiască economia, să creeze locuri de muncă, se ocupă cu furatul, cu spălatul banilor, cu hoții și scheme.

Câteva „instituții media” au pornit o campanie împotriva mea cu pretextul apartamentului. Nimic nou sub soare. Sunt obișnuit cu atacuri chiar mai murdare . Am cinci ani de experiență. Am fost numit bolnav mintal, drogat, paranoic, homosexual (nu că ar fi ceva rău sau bine în asta), consilierul lui Filat care a furat miliardul și multe, multe altele.

Imaginează-ți. Cinci ani de zile să citești ofense, murdărie, prostii și minciuni despre tine, scrise de oameni care nu te-au văzut în ochi. Asta a fost soarta mea. Nu e plăcut, dar înveți să gestionezi chestia. Important să știi de ce ele apar. Pentru că spui sau faci ceea ce trebuie să faci și cuiva nu-i place.

Ca și în trecut, atacurile la persoană sunt o reacție primitivă la ceea ce eu spun sau fac. Ca să mă descurajeze sau să mă dezbată din drum. Asupra mea ele nu lucrează. Am imunitate. Ei mi-au construit-o timp de cinci ani. Cândva, demult, durea, deși nu o arătam. Acum nu mai doare.

E un deja vu total. Chiar și autorii murdăriilor văd că sunt aceiași ca altădată.

Eu sunt același, asasinii de imagine sunt aceiași, saiturile lor sunt aceleași, sursele de finanțare – la fel de netransparente, probabil din aceleași scheme. Doar angajatorul lor este diferit. O să cadă și ăsta la fel cum a căzut și anteriorul. Am dat jos mai strașnici, mai atotputernici și atotcoordonatori.

Ca și în trecut, aceste atacuri sunt un barometru, un indicator pentru mine. Înseamnă că pe angajatorul lor îl deranjează. Înseamnă că o să mai fac ce am făcut ca să provoc acest atac. După fiecare murdărie, știu tot mai bine unde să lovesc.

Și știți ceva, dragi propagandiști? Știu exact ce urmează. Sunt gata. Voi faceți ce aveți de făcut voi, iar eu voi face ce am eu de făcut.

Cândva, demult, înainte de deputăție, am vorbit despre asta aici:

Vedeți aici discursul meu despre ”character assassination” – un instrument aplicat extensiv de trollii de holding. Este așa un job în holding – specialist la împroșcat noroi și la denigrat oameni ce nu plac șefului. Câteva săptămâni în urmă am povestit de pe scenă, pentru prima dată, despre experiența mea în calitate de țintă a atacurilor la persoană, dar și cum încerc să mă protejez. Deja timp de peste trei ani sunt client permanent la departamentul murdărie din holding. Cam de când am început a promova mesaje, în esență, anticorupție. Chestii, știți voi. Gen #undeimiliardul, sau măcar undei-i #panoulmiliardului. Am fost numit în tot felul de oameni care nu au schimbat o vorbă cu mine în viață, care nici nu m-au văzut în ochi. În următoarele două luni cantitatea zoaielor va atinge cote maxime. Așa ei văd ”lupta politică”.PS: între timp, băieții, poftim – idee. Luați și tăiați pe ici colo din acest video, rupeți din context și aveți încă o grețoșenie gata de lansat pe pagini denigratoare.

Gepostet von Dumitru Alaiba am Montag, 7. Januar 2019

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.