Cine l-a dat jos pe Plahotniuc?

Un an în urmă Plahotniuc a fost alungat de la putere. Azi Igor Dodon își atribuie gloria. Hoțul hoț rămâne. Poate și medalie în piept își pune? Vă spun sincer – eu un om mai speriat ca Dodon anul trecut nu cred că am văzut în viața mea. Eu nu am văzut cuiva să-i tremure barba mai tare.

Să fie clar: Rolul lui Dodon un an în urmă a fost ZERO. De ce zic asta? Dodon a jucat cu Plahotniuc în echipă ani la rând. Nu mă miram să o fi făcut și un an în urmă. Să ne imaginăm un scenariu puțin variat, unde Dodon decide anul trecut să joace în echipa lui Plahotniuc. Alături de Curtea Constituțională, alături de Guvernul condus de Pavel Filip, alături de Constantin Țuțu și ceilalți care au înconjurat clădirile. Parlamentul oricum făcea ce avea de gând să facă, doar că pe lângă hârțoagele Curții Constituționale și ale guvernului, nu erau recunoscute nici hârțoagele de la președinție, pe care o declaram instituție capturată de oligarh. Punct.

Meritul îi aparține doar poporului. Unicii eroi sunt oamenii. Doar oamenii merită cuvinte de laudă. Pentru că au răbdat ani la rând, au îndurat. Pentru că nu au plecat fruntea până la capăt. Pentru că unii au simțit durere și chiar pericol personal pentru că au opinii ce nu plac. Pentru că nu a renunțat la libertate. Pentru că și-au păstrat omenia și pentru că în acest întuneric, totuși nu au uitat ce e bine și ce e rău.

În ultimii zece ani poporul nostru a dat jos doi dictatori. Și a făcut-o, în mare parte, pașnic, democratic, prin alegeri și presiune a societății. Arătați-mi o altă țară cu un așa record. Trebuie să ne felicităm mai des. Suntem un popor care iubește libertatea, care ține la democrație, chiar dacă nu totdeauna simte însăși conceptul în toată complexitatea lui. Ținem la dreptul nostru de a-i alege pe cei de sus, și mai ales de a-i da jos. De fiecare dată când un impostor se va cocoța în capul mesei, ca să fure țara, o să-l dăm jos. Știm să răbdăm, știm să îndurăm, dar știm și să ne cerem drepturile atunci când e momentul. Știm să simțim momentul.

Fără presiunea imensă din societate, ceea ce s-a întâmplat un an în urmă ar fi fost egal cu zero. În câteva ore, țara a înviat. În câteva zile, țara s-a schimbat la față. De la nord la sud. Asta l-a dat jos pe Plahotniuc.

Societatea noastră a știut să alunge hoții de la guvernare – unul după altul. Și de fiecare dată când asta se întâmpla, țara făcea un pas înainte. După asta altul încerca s-o încalece. Și din nou îl dădeam jos. Și mai făceam un pas înainte. Așa se construiește o țară.

Următorul care trebuie dat jos este Dodon. Pentru că el azi este sabotorul reformelor. Un an în urmă era Plahotniuc. Acum este Dodon. Pentru ca reformele să facă un pas înainte, Dodon trebuie dat jos. Am dat jos mai strașnici. O să-l alungăm și pe el, în câteva luni, la prezidențiale. Ca de obicei, democratic și pașnic. Avem o tradiție foarte frumoasă. Să ținem președinți doar un singur mandat și să nu-i realegem. În toți 30 de ani, unicul președinte care a avut două mandate a fost Voronin (reales în 2005 de parlament, nu de popor).

Ca noi să facem un pas înainte, Dodon trebuie dat jos. Și va fi dat jos. Noi o să-l dăm jos.

Lucrurile se pot schimba foarte repede în țara noastră. Confirmare – un an în urmă. Lucrurile nu au început un an în urmă, nici doi, nici cinci. Ne trăim istoria, iar istoria are și viitor. Viitorul ni-l construim noi, cu mâinile proprii. Cum vom construi azi, așa va fi mâine.

Dodon încearcă să scrie o istorie falsă. O istorie în care el este eroul principal. Ajutați printr-un share să oprim o minciună.