Secretul fiscal ascunde corupție. Revizuim conceptul.

ONGuri și jurnaliști de investigație, ani la rând încearcă să zgârie suprafața unor scheme. De exemplu, să soliciți informație despre câte impozite au plătit întreprinderi de stat. Răspuns – secret fiscal. De ce e secret? Așa e legea. E un caz real, de câțiva ani în urmă.

E tare bine că legea nu e Biblie. Se poate și de o rescris.

În spatele secretului fiscal se ascunde corupție. De la evaziune fiscală la crimă organizată și spălare de bani. Conceptul secretului fiscal este supus unei revizuiri în ultimul deceniu. Doar Moldova a evitat această conversație și prin coincidență a devenit un hub de spălare de bani în aceeași perioadă. În țările dezvoltate, transparența fiscală nu e o chestie „de viitor”, ci o chestie de prezent. E demult timpul și noi să facem acest pas.

CPR a lansat inițiativa asta aici. Am mai revizuit-o și reformulat-o și vreau să o înregistrez. Vedeți mai jos textul pe care vreau să-l propun. În special nota de argumentare. Dar e doar un început de conversație.

Înainte să o înregistrez, o propun aici și invit comentarii pe text pentru a avea un draft inițial cât mai bun. Propunerile pe text le puteți comenta public pe pagina mea de facebook sau transmite la [email protected] până pe data de 9 iunie.

Vedeți mai jos textul legii și nota de argumentare.


LEGE pentru promovarea transparenței fiscale

Art. I – COD nr. 1163-XIII  din  24.04.1997 Codul Fiscal al Republicii Moldova, Republicat în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.1546-XIII din 25.02.1998 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.26-27, art.176, se modifică după cum urmează:

Articolul 129, pct.19), se propune a fi completat cu sintagma „și cuantumul contribuțiilor fiscale”, având următoarea redacție:

Secret fiscal – orice informaţie de care dispun organele cu atribuţii de administrare fiscală, inclusiv informaţia despre contribuabil ce constituie secret comercial, cu excepţia informaţiei despre încălcarea legislaţiei fiscale și cuantumul contribuțiilor fiscale”.

Legea nr. 982 din 11.05.2000 privind accesul la informație (Publicat : 28-07-2000 în Monitorul Oficial Nr. 88-90 art. 664), se modifică după cum urmează:

Art. 1 alin. (2). lit b) se propune a fi completat cu sintagma „cu excepția informației despre cuantumul contribuțiilor fiscale”, având următoarea redacție:

„prezentarea obligatorie a informaţiilor prevăzute de lege de către persoane private autorităţilor publice, instituţiilor publice, cu excepția informației despre cuantumul contribuțiilor fiscale”.

Art. 1 alin. (2). lit d) se propune a fi completat cu sintagma: „cu excepția informației despre cuantumul contribuțiilor fiscale”, având următoarea redacție: „furnizarea informaţiilor referitoare la propria activitate de către persoane fizice şi juridice private, partide şi formaţiuni social-politice, fundaţii, asociaţii obşteşti, cu excepția informației despre cuantumul contribuțiilor fiscale”.

NOTA INFORMATIVĂ

la proiectul de lege pentru promovarea transparenței fiscale

Scopul prezentului proiect este prevenirea corupției, combaterea evaziunii fiscale și sporirea transparenței și accesului la informație.

De aproape un deceniu, conceptul „secretului fiscal” este supus unei revizuiri în favoarea transparenței. Deși transparența fiscală este o discuție de mai mult timp, publicarea Panama Papers, Paradise Papers și LuxLeaks  a servit drept un imbold și un argument serios pentru avansarea unor norme ce ar asigura transparența fiscală. 

Comunitatea internațională a înțeles că în spatele secretului fiscal se ascund în cel mai bun caz evaziune fiscală, iar în cel mai rău – venituri din activități ilegale provenite din crimă organizată. Republica Moldova evită această conversație. În țara noastră, în contrast cu tendințele din lumea țărilor democratice, se face tot mai mult abuz de secretizarea anumitor tipuri de informații, invocându-se pretexte, precum securitatea națională și secretul de stat, secretul comercial, secretul fiscal sau protecția datelor cu caracter personal. Deseori instituțiile sunt văzute acționând abuziv în detrimentul transparenței, nu în favoarea ei. 

Lipsa transparenței instituțiilor publice este cel mai bun facilitator al corupției – principala problemă cu care se confruntă cetățenii, presa și societatea civilă din Republica Moldova. 

În țările dezvoltate, transparența fiscală nu e o chestie „de viitor”, ci o chestie de prezent. Moldova trebuie să se alinieze acestor abordări. Tot mai multe țări fac mișcarea spre o mai mare transparență fiscală, pentru a asigura o conformare mai bună și a combate corupția, evaziunea fiscală, veniturile ilicite și crima organizată. 

În prezent, autoritățile fiscale nu divulgă informații despre cuantumul contribuțiilor agenților economici și nici a persoanelor fizice, invocând prevederile art. 129, pct 19). Acest lucru reprezintă o secretizare inutilă, nejustificată și învechită, fără oferirea unor argumente întemeiate, or informațiile cu privire la cuantumul contribuțiilor fiscale nu pot periclita activitatea unui sau altui subiect de drept. 

Principalele prevederi și elemente noi ale proiectului de lege. Prezentul proiect de lege, bazându-se pe exemplul altor state care implementează instrumente de transparență fiscală, propune ca informația despre impozitele achitate de persoanele fizice sau juridice să nu mai fie considerată secret fiscal. Este o măsură menită, în cele din urmă, să prevină corupția endemică din societate, inclusiv evaziunea fiscală și veniturile ilicite. Acestea sunt efectele grave care se ascund după conceptul secretului fiscal. 

Viziunea prezentului proiect de lege este că informația despre impozitele achitate este informație de interes public și trebuie tratată ca atare. 

Republica Moldova este unul din cele mai corupte state din Europa, conform Transparency International. De asemenea, țara noastră se află printre țările cu cel mai înalt grad de evaziune fiscală. În ultimul deceniu, ponderea evaziunii fiscale în PIB, practic, s-a dublat. Evaziunea variază, în funcție de estimări, de la 20% din PIB (1.6 mlrd USD) la 30% din PIB sau mai mult de 2 mlrd USD, generând pierderi uriașe pentru buget. Evaziunea adâncește deficitul bugetar al R. Moldova și crește dependența țării de surse externe de finanțare. Acumulările reduse în buget creează și alte probleme: statul nu mai este în stare să crească investițiile în infrastructură (drumuri, spitale, școli), nu poate majora salariile bugetarilor și nici să majoreze plățile sociale pentru unele categorii mai vulnerabile de cetățeni. Estimările Băncii Mondiale în ceea ce privește veniturile fiscale (fără contribuțiile sociale) ale RM raportate la PIB (un instrument util pentru a măsura cât de bine o țară colectează taxele), indică o pondere mult mai mică, comparativ cu acum un deceniu. Dacă în 2007 acest indicator era de  20.6% (maximum înregistrat), în 2017 acest indicator a coborât la 17.44%. Totodată, indicatorul dat este mai redus, raportat la alte state.

Cele mai frecvente practici de evaziune fiscală se desfășoară prin evitarea plăților impozitelor, lucru care sporește inclusiv concurența neloială în economie: declarațiile fiscale ce nu corespund cifrelor reale de afaceri, contabilitatea dublă, ascunderea profiturilor, etc.

În țări, precum Norvegia, Suedia, Islanda sau Finlanda, s-a renunțat, parțial sau total, la noțiunea de secret fiscal. Aceste țări publică informații cu privire la contribuțiile fiscale ale fiecărui cetățean sau companie. Accesul public la informația legată de impozitele achitate de companii este permisă, spre exemplu, în Japonia, Suedia, Finlanda și Norvegia. 

Proiectul dat nu are intenția de a replica practicile de mai sus în totalitate, totuși va elimina barierele nejustificate din calea accesului la această informație. 

O administrare fiscală eficientă se bazează în primul rând pe conformare benevolă a fiecărui contribuabil, iar o metodă eficientă și ieftină pentru stat de a promova conformarea benevolă este transparența și accesul la informație – măsuri aproape deloc valorificate în Moldova. Doar sancțiunile nu sunt destul de eficiente pentru a asigura o administrare fiscală bună. Nici controalele organelor fiscale nu diminuează efectele acestui fenomen, mai mult, pe alocuri generează efecte diametral opuse celor dorite – mita și corupția, spre exemplu. 

Transparența impozitelor nu va afecta în nici un fel secretele comerciale, de producere, informațiile cu privire la portofoliul de clienți sau parteneri, detaliile despre furnizori, exportatori, etc. Dimpotrivă, va contribui la un mediu de afaceri mai transparent și mai dinamic, după modelul altor țări. 

Desecretizarea acestor informații va contribui la responsabilizarea contribuabililor. Simpla existență a acestor prevederi legale va încuraja contribuabilul să plătească taxele conștient și responsabil. Respectarea acestor obligații va putea fi verificată nu doar de către instituțiile statului (așa cum are loc la moment în Republica Moldova), dar și de alte persoane interesate: reprezentanți ai societății civile, mass-media, potențiali concurenți sau parteneri de afaceri etc. Contribuabilii de bună credință vor avea pârghii legale să vegheze asupra activității concurenților susceptibili de concurență neloială și desfășurarea unor activități comerciale lipsite de onestitate și transparență. Fapt ce ar putea contribui la reducerea evaziunii fiscale și la consolidarea unor relații responsabile între autoritățile statului și contribuabili.

Argumentarea economico-financiară. Proiectul dat nu presupune cheltuieli suplimentare de nici un fel, dimpotrivă, acesta poate duce la economisirea resurselor bugetare și cu certitudine va spori veniturile la buget. 

Impactul proiectului de lege. Transparența impozitelor are multe beneficii, cele mai importante fiind descurajarea evaziunii și ameliorarea conformării fiscale. Dat fiind că oricine poate observa discrepanța dintre venit și cheltuieli, plătitorii de taxe pot fi reticenți să raporteze un venit mai mic decât cel real. 

Statele care practică de ani buni transparența impozitelor sunt în topul clasamentelor mondiale privind independența justiției, libertatea presei, mediul de afaceri, nivelul de bunăstare al populației și sunt cunoscute pentru un nivel scăzut al evaziunii fiscale și o pondere mai mare a impozitelor raportate la PIB, dar și un nivel foarte scăzut al corupției. 

Ținând cont de efectele nocive ale evaziunii fiscale asupra dezvoltării economiei Republicii Moldova și evidențierea legăturii strânse între propagarea acestui fenomen și lipsa transparenței datelor fiscale, se impune modificarea abordării cu privirea la oferirea unor provizii legale adecvate și eficiente pentru sporirea responsabilității contribuabililor.  


Aștept orice comentarii și sugestii. Nu uitați să distrubuiți.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.


Piste pentru biciclete

Despre piste pentru biciclete e doar vorbă, ani la rând. Anual câțiva oameni mor în accidente. Eu am mulți cunoscuți bicicliști și puțini de care-mi amintesc să nu fi nimerit în niciun fel de accident. Cauzele accidentelor – infrastructura de proastă calitate, sau mai bine zis, lipsă. Bicicleta poate fi un mijloc alternativ de transport, dacă am avea minimul de infrastructură.

IDEEA: Ce ar fi dacă primăriile, atunci când repară drumuri, ar fi obligate să planifice și piste pentru bicicliști? Ei oricum în mod normal planifică trotuare, drumuri de acces și alte elemente. Să planifice din start în proiect și pistele pentru biciclete, care să fie clar separate de carosabil și de trotuar. Această obligațiune nu s-ar referi la lucrările de întreținere sau plombare a drumurilor, dar dacă, să zicem, primăria Chișinău, se pune să reabiliteze deplin o stradă din oraș, atunci ei să fie obligați să se gândească și la bicicliști. Așa, pas cu pas, stradă cu stradă, reconstruim, fără prea multă durere.

Ar fi o abordare sistemică, primăriile ar gradualiza investițiile și pistele pentru bicicliști ar deveni parte integrantă a lucrărilor de reabilitare a infrastructurii rutiere, cu efort minim și fără planificări suplimentare. Se reabilitează un drum – apare și o nouă porțiune de pistă pentru bicicliști. Într-atât de simplu și fără durere pentru nimeni.

Demult mă bântuie ideea asta, dar blestemul muncii în parlament e că sunt o mie de lucruri care te distrag de la ideile faine pe care vrei să le promovezi. Dar pentru că azi e ziua internațională a bicicletei, o lansez aici. Ca biciclist și ca persoană care a avut un accident soră cu moartea (nu exagerez), cred că ar fi un pas în direcția corectă. Nu e chiar „smart city”, dar totuși…

Mai jos proiectul. Înainte să-l înregistrez oficial, aștept comentarii și sugestii pe text în comentarii sau la [email protected] până pe data de 8 iunie. În epoca distanțării sociale trebuie să fim inventivi cu consultările publice și asta e o tentativă. De asemenea, vă rog să distribuiți.

Deci citim și chiar vă rog, comentăm proiectul. Nu e o idee fixă, e un început de conversație.

LEGE pentru promovarea pistelor de biciclete.

În Legea drumurilor nr. 509/1995.

Articolul 6 se completează cu un nou alineat (5), cu următorul cuprins:

(5) Pentru lucrările de reabilitare a drumurilor de interes raional sau municipal va fi proiectată și reparația sau construcția trotuarelor și a pistelor pentru bicicliști, clar separate fizic atât una de alta, cât și de carosabil. 

NOTA DE ARGUMENTARE

a Proiectului de Lege privind modificarea Legii drumurilor nr. 509/1995

Scopul actualului proiect este de a impulsiona un proces natural, gradual, de edificare a infrastructurii destinate bicicliștilor și pietonilor, fără a cauza costuri adiționale bugetelor locale, aceste lucrări fiind încorporate în lucrările de reabilitare a drumurilor de interes raional sau municipal.

Astfel, proiectul propune să se introducă, în cadrul lucrărilor de reabilitare a infrastructurii rutiere de interes raional sau municipal, obligativitatea efectuării de construire a pistelor pentru bicicliști, separate clar atât de trotuarele destinate pietonilor, cât și de carosabil. 

Pe când necesitatea edificării infrastructurii calitative pentru bicicliști este un imperativ pentru oricare localitate, nu este fezabil ca aceste lucrări să aibă loc într-un program separat, din motiv că ar cauza costuri suplimentare, pe care autoritățile locale nu și le pot permite. 

Reieșind din constrângerile financiare, se propune introducerea unui proces gradual, care va obliga autoritățile locale și municipale să planifice și să construiască infrastructura pentru pietoni și bicicliști în cadrul proiectelor de reabilitare a drumurilor de interes raional sau municipal.

De notat că prevederea nu se referă la reparațiile locale de suprafețe mici, la plombarea gropilor, sau la lucrări de mentenanță a drumurilor, ci doar atunci, când oricum se scoate toată structura asfaltică sau rutieră și drumul se reabilitează totalmente.

De asemenea, e important să subliniem că această prevedere nu obligă primăriile să construiască piste separat de procesul de reabilitare prin reamenajarea infrastructurii existente, interdicția fiind doar în cazul opus – să nu se planifice lucrări de reabilitare a drumului fără piste pentru biciclete, alături de alte elemente.

Prin introducerea acestui mecanism, nu generăm costuri semnificative, dar se adresează asemenea probleme cum ar fi siguranța în trafic a pietonilor și a bicicliștilor, problemele de mediu și problemele de urbanism. 

Reabilitarea drumurilor de interes raional sau municipal deseori are loc fără reabilitarea calitativă a trotuarelor, iar construcția pistelor pentru bicicliști – nici pe atâta, chiar dacă anume la reabilitare este cea mai cost-eficientă ocazie de a le construi calitativ. 

Numărul mijloacelor de transport în Chișinău și în țară este în creștere, iar lipsa alternativelor de orice fel (transport public calitativ, sau piste pentru bicicliști) nu oferă cetățenilor oportunitatea de a se adapta altor mijloace de transport. 

Anual pe teritoriul țării sunt aruncate în aer peste 200 mii de substanțe poluante și toxice. O mare parte din ele are loc din cauza gazelor de eșapament, situația fiind în special problematică în Chișinău. Chișinăul este unul din cele mai poluate orașe din Europa.

Lipsa infrastructurii pentru pietoni și bicicliști este și un risc în trafic. Din acest motiv, anual au loc multe accidente cu implicarea bicicliștilor și a pietonilor. 

Rezultatul pe care l-am vedea, în timp, ar fi infrastructură și siguranța rutieră pentru cicliști, am scade considerabil emisiile de gaze, am avea aer mai curat în orașe și populație mai sănătoasă. Am avea orașe mai calme și mai atractive pentru oameni, pentru că mașinile parcate haotic ruinează aspectul oricărui oraș. Am scoate poluarea și gălăgia în afara orașului și am avea un oraș mai curat. Am avea mai puține accidente prin orașe, pentru că accidentele implică în primul rând mașini.

În această ordine de idei, se propune aprobarea prezentului proiect de lege. 

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

Această imagine este un exemplu din Buzău, România. Autor (atât al imaginii, cât și a lucrării) vărul meu, Eugen, inginer. Frumos, nu? Când văd cum în alte țări lucruri simple se întâmplă de la sine, iar noi ne scremem ani la rând, mă enevrez.


Cum Dodon a încercat să vândă țara. Împrumutul rusesc.

Dodon a încercat să vândă țara, băgându-ne într-o schemă extrem de periculoasă cu împrumutul rusesc. În baza informației pe care am solicitat-o de la Ministerul Finanțelor am analizat acțiunile și consecutivitatea pașilor. Nu o să dau (încă) o apreciere juridică. Poate o fac procurorii. Acum, sau peste ani de zile. Pentru trădare de patrie nu expiră termenul.

Vedeți mai jos un document (10 pagini de text plus anexe):

Iar pentru cei mai grăbiți, vedeți principalii pași. Mare atenție la data de 13 martie 2020. Asta putea să fie data X, când cu pași fulgerător de rapizi, în jumate de zi, se punea începutul unui nou furt de proporții.

Principalele concluzii ale acestei analize:

Procesul negocierii și aprobării Acordului de Împrumut poarte toate însemnele faptului că a avut o motivație mai mult politică, decât economică, riscând să prejudicieze grav interesele Republicii Moldova și anume. 

 Concluzia 1: Întreg procesul de negociere a Acordului a fost unul netransparent.

  • Guvernul a făcut un singur comunicat cu conținut destul de general. 
  • Documentul a fost ținut secret. Timp de două luni acesta nu a fost divulgat nici opiniei publice, nici deputaților, chiar dacă au fost asemenea solicitări. 
  • Nu au fost publicate nici un document intermediar (memorandum de înțelegere, proiect al acordului, etc). 
  • Solicitările deputaților din parlament nu au fost răspunde adecvat. După cum s-a adeverit, executivul deținea informație la subiect, dar aceasta nu a fost oferită deputaților, lucru care contravine legislației. 
  • Până astăzi nu sunt cunoscuți membrii echipei de negociere din partea Moldovei. În mod normal, asemenea informație este publică (exemplu – inițierea negocierilor proiectului „Livada Moldovei”, finanțat de BEI).  

Concluzia 2. Instituțiile au dat avizuri formale, fără ca să analizeze detaliat prevederile documentului. Acest lucru, probabil, a afectat calitatea analizelor și, respectiv, calitatea deciziei de a contracta împrumutul. În aceeași zi pe data de 13 martie, până la ora 12:30, au avut loc următoarele: 

  • Ministerul Finanțelor remite proiectul de HG la avizare instituțiilor, 
  • Instituțiile trimit avizele către Ministerul Finanțelor,
  • Ministerul Finanțelor solicită Cancelariei de Stat promovarea proiectului de Hotărâre a Guvernului în regim prioritar ,
  • Proiectul este inclus pe ordin aprobat în Ședința de Guvern, care a avut loc la ora 12:30 în aceeași zi. Acordul era unicul subiect pe Ordinea de zi, deci a fost o Ședință de Guvern organizată special pentru aprobarea acordului. Aceeași Hotărâre de Guvern inițiază negocierile (fără a institui o echipă de negociatori) și aprobă semnarea Acordului (fără a împuternici pe cineva expres). 

Concluzia 3. Calitatea negocierilor a fost una proastă. De facto, negocieri asupra Acordului, nu au fost. De la momentul inițierii oficiale a negocierilor până la momentul semnării, textul acordului nu a suferit nicio modificare substanțială. Au fost doar două modificări mai mult de ordin redacțional, lucru ce denotă că negocierile au fost pur formale, iar  negociatorii de partea moldovenească nu au ținut să protejeze interesele statului. Procese verbale ale negocierilor, informație despre câte runde de negocieri au avut loc, cine a negociat, nu există. Deducem că acestea nu există, iar procesul de negociere a  fost unul mai mult formal.  

Concluzia 4. A fost neglijată recomandarea funcționarilor din Ministerul Finanțelor, conform căreia în cazul unui împrumut în Euro, rata maximă poate fi 1,2% anual. Guvernul era aproape să cauzeze un cost nejustificat asupra cetățenilor de cel puțin 0,8% anual din suma împrumutului. Or, Republica Moldova are, totuși, acces la finanțare în condiții mai avantajoase. Opinii judicioase din avizul Băncii Naționale a Moldovei au fost, de asemeni, ignorate. 

Concluzia 5. Acordul conținea prevederi ilegale și neconstituționale, totuși nota informativă a proiectului Hotărârii Guvernului dă asigurări că textul Acordului nu contravine nici legislației, nici Constituției. După cum s-a demonstrat ulterior Acordul de Împrumut, negociat (sau nu) de Ministerul Finanțelor, avizat și aprobat de Guvern într-o ședință de urgență, votat de Parlament, a fost unul anticonstituțional.  

De data asta a fost posibil să-l oprim, legal. Și dacă data viitoare nu vom reuși? Nu e mai bine să-i dăm jos cât mai curând posibil? O următoare dată de 13 martie poate fi chiar mâine.

PS: aici toate articolele pe care le-am scris la subiectul împrumutului rusesc.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

Drepturile Întreprinderilor Micro, Mici și Mijlocii

Imaginați-vă dacă am avea un stat care ar avea un singur scop – ca tu să reușești. Am trăi cu totul altfel în această țară.

În Moldova nu doar cu drepturile omului e o problemă, ci și cu drepturile antreprenorilor. Prezumția nevinovăției – absentă. Statul te tratează ca pe un criminal din start. Reguli care se bat cap în cap – câte vrei. Acces la informație – zero. Corupție – cât duce trenul. Riscul cel mai mare pe care ți-l asumi ca antreprenor – să te pui în poară cu inspectorul. Egalitate în fața legii – nu există. Cu cât mai mic ești, cu atât mai vulnerabil. Luptă cineva pentru drepturile tale în acest stat? Cam nu.

Nu așa arată o economie liberă și deschisă. Statul trebuie să recunoască un adevăr simplu. Întreprinderile, în special întreprinderile Micro, Mici și Mijlocii, au și ele drepturi și aceste drepturi sunt încălcate sistemic de stat.

Pentru început, problema trebuie recunoscută. O să înregistrăm un proiect de declarație în parlament și cred că o să fie susținut de alte partide. Noi ne putem bate pe multe subiecte, dar pe unele putem să avem o înțelegere comună.

Textul inițial al Declarației este mai jos. Documentul se bazează în mare parte pe un apel lansat anul trecut de Alianța Întreprinderilor Mici și Mijlocii din Moldova , care promovează această inițiativă timp de un an. Dar textul de mai jos este un început de conversație. Înainte să-l înregistrăm, tradițional, vrem să-l consultăm în prealabil. Dăm o săptămână ca să puteți propune idei și sugestii pe text.

În baza acestei declarații antreprenorii vor putea constata că li se încalcă un drept sau altul. Odată votată, declarația dată va oferi un instrument în plus grupurilor de advocacy și asociațiilor care protejează drepturile antreprenorilor, pentru a cere executivului un tratament mai corect. Așa arătăm antreprenorilor că acest stat este pro-business.

Pe 1 iunie vrem să înregistrăm proiectul avansat. Până atunci, vă rog citiți textul de mai jos și veniți cu propuneri de îmbunătățire. Fie în comentarii, fie la email: [email protected]


Declarația drepturilor Întreprinderilor Micro, Mici și Mijlocii.

Parlamentul Republicii Moldova, în calitate de organism legislativ suprem al poporului și unică autoritate legislativă a țării, potrivit art. 6 al Constituției Republicii Moldova, confirmat în această funcție în rezultatul alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019, adoptă prezenta Declarație a drepturilor Întreprinderilor Micro, Mici și Mijlocii (IMMM). 

Dezvoltarea antreprenoriatului este cel mai bun de a edifica o economie dinamică, inovatoare, diversificată, rezistentă la șocuri; o economie liberă și deschisă. Republica Moldova oferă prea puține oportunități reale pentru a promova o cultură a antreprenoriatului, iar statul în continuare acționează ca o forță care intimidează și descurajează inițiativa privată. 

Barierele administrative, birocrația și regulile neclare, lipsa accesului la informație, interpretarea arbitrară a legislației, tratamentul diferențiat, printre altele, îi face pe antreprenori vulnerabili la acte de corupție și extorcare de mită din partea demnitarilor și funcționarilor. Actualul sistem, bazat pe pedeapsă, doar încurajează și consolidează corupția endemică. 

Companiile micro, mici și mijlocii sunt cele mai vulnerabile în fața abuzurilor statului, iar drepturile lor – cel mai ușor de a fi încălcate sau abuzate de reprezentanții statului. 

Întreprinderile Micro, Mici și Mijlocii constituie 99% din numărul întreprinderilor înregistrate în țara noastră, dar au beneficiat de-a lungul anilor de prea puțină atenție din partea statului. Acestea au un potențial enorm de a crea locuri de muncă și de a genera creștere. Statul poate ajuta acestui proces în primul rând recunoscându-le și respectându-le drepturile și asumându-și o sarcină clară – ca toți antreprenorii să reușească. 

Ținând cont de faptul că IMMM sunt motorul unei economii dinamice și realizând că multe companii din Republica Moldova fie nu știu cum să-și apere drepturile, fie se tem să o facă, Parlamentul Republicii Moldova recunoaște prezenta ”Declarație a drepturilor Întreprinderilor Micro, Mici și Mijlocii” pentru a defini într-un mod clar drepturile IMMM  în raport cu instituțiile statului.

Prin munca și contribuțiile lor, antreprenorii își aduc o contribuție de neînlocuit la edificarea unui stat democratic. Acest lucru trebuie conștientizat, recunoscut și apreciat. Prin prezenta declarație, Parlamentul Republicii Moldova recunoaște următoarele drepturi ale tuturor antreprenorilor: 

Titlul 1. La acces la informație

Art 1. La proceduri de autorizare și control clare și transparente, comunicate expres cu cerințe și recomandări clare și cu menționarea separată a bunelor practici. Etapele acestor controale și autorizări trebuie să fie prezentate antreprenorilor într-o formă simplă de către inspectori și funcționari competenți, fiind, totodată, disponibile și online.

Art 2. Să primească, la solicitare, informația necesară de la instituțiile statului despre aceste reguli și proceduri, în timp util și într-o formă simplă.

Art 3. Să solicite și să primească informația corectă, actualizată, prezentată uniform în limbile română și rusă într-o formă clară și într-un format simplu de utilizat la computer.

Art 4. La reglementări și clarificări disponibile public, care setează precedente pozitive și sunt aplicate uniform de autoritățile statului ca răspuns la solicitările antreprenorului.

Titlul 2. Plata impozitelor

Art 1. Să plătească impozite în conformitate cu legislația Republicii Moldova și să beneficieze de servicii publice de calitate, oferite de funcționari profesioniști și cu o atitudine corectă față de reprezentanții mediului de afaceri.

Art 2. Să activeze într-un regim fiscal și într-un mediu ce încurajează dezvoltarea și concurența loială.

Titlul 3. Reglementări clare

Art 1. Să opereze într-un cadru de reglementare care îi protejează de corupție și concurența neloială, care să asigure implementarea universală a reglementărilor și să prevină tratamentul preferențial.

Art 2. Să fie scutiți de autorizări și controale ce se dublează, dar și de alte conflicte ce rezultă din situația în care diferite autorități elaborează izolat reglementări identice sau similare celor deja existente.

Titlul 4. Recurs

Art 1. Să se plângă, anonim sau public, pe conduita oricărui funcționar, autorități de control, sau alt exponent al autorităților locale sau centrale.

Art 2. Să solicite revizuirea unui control sau autorizări de către un alt funcționar într-un timp util și conform unor criterii clare și transparente.

Art 3. Să conteste o încălcare pretinsă sau o penalizare prin aplicarea unui mecanism clar definit și în timp util.

Art 4. Să solicite compensare financiară în cazul în care contestația este admisă sau funcționarul este demonstrat incompetent sau corupt.

Titlul 5. Tratament corect și profesionist

Art 1. Să aibă parte de un tratament politicos și profesionist din partea tuturor reprezentanților statului. Dreptul de a interacționa cu inspectori politicoși, competenți și profesioniști, cu un aspect exterior ca atare, rolul cărora este de a ajuta sectorul privat.

Art 2. Să fie subiecții unor controale cât mai discrete, eficiente, ce ar crea un disconfort minim pentru companie, conduse de inspectori competenți, care aplică regulile uniform, fără tratament, verificări și penalități preferențiale sau arbitrare.

Titlul 6: Dreptul creditorului și debitorului

Art 1. Să fie protejat de un set minim de drepturi ale creditorilor și debitorilor elaborate, și implementate pentru a proteja antreprenorii de la creditări falimentare și abuzuri din partea instituțiilor financiare neoneste.

Titlul 7: Asociere

Art 1. Să se asocieze, împreună cu alți mici antreprenori, în jurul problemelor de interes comun și să facă apeluri colective adresate autorităților, solicitând rezolvarea acestora. Să inițieze acțiuni comune sau activități de advocacy.

Titlul 8: Avocatul businessului

Art 1. Să protesteze împotriva încălcării acestor drepturi și să sesizeze autoritatea centrală competentă în domeniu, responsabilitatea căreia va fi să investigheze și să acționeze în interesul antreprenorilor. Această autoritate va funcționa ca un ”avocat al businessului”, cu atribuții și capacități de a investiga asemenea plângeri în orice sector relevant.

Instituțiile de la orice nivel, care interacționează cu mediul de afaceri, vor depune toate eforturile ca aceste drepturi să fie respectate și promovate în spiritul unei competiții loiale și a bunei guvernări pe care le reprezintă.

Guvernul Republicii Moldova va promova reformele necesare, va elabora legi noi și va implementa legislația existentă pentru a proteja, menține și avansa drepturile din prezenta Declarație. 


Distribuiți asta unui antreprenor. Aștept comentarii pe textul de mai sus până pe data de 1 iunie. Email: [email protected]

PS: și dacă tot sunteți aici, citiți și asta. Haideți să încercăm să susținem producătorii autohtoni. Eu am ajuns să numesc asta „mici acte de patriotism”. Producătorii locali crează locuri de muncă și plătesc impozite la stat.

„E ok să greșești”: avertizări în locul amenzilor.

Avem un nou proiect de lege pentru a determina statul să dea mai puține amenzi și mai multe avertismente antreprenorilor. Statul nostru tratează antreprenorii de parcă ei ar fi criminali. Una din bâtele principale – amenzile abuzive. Pentru o greșeală minoră, neintenționată, uneori ești pus să plătești mii de lei. Așa, orice antreprenor poate fi ruinat și scos din afaceri eliberând loc altora. Tot amenințând cu amenzi funcționarii pot estorca mită din antreprenori. Statul trebuie să-și schimbe atitudinea.

Moldova nu e o economie cu adevărat liberă. Oamenii de afaceri au o problemă. Un stat corupt, imprevizibil, care are reguli neclare, contradictorii și multe. E greu să lucrezi cinstit, iar dacă un inspector își pune scop să te ruineze prin amenzi, găsește cum. Deaceea viteji sunt puțini. E un stimulent bolnav care încurajează oamenii de afaceri să țină capul în jos și să prefere să dea mită pentru a evita probleme și controale. Câteva amenzi usturătoare pot îngropa orice afacere.

Intenția declarată a oricărui guvern pe care mi-l amintesc este de a se transforma dintr-un oponent al mediului de afaceri într-un partener care îndrumă și consultă, oferă informații. În realitate, statul prin inspectorii săi este principalul obstacol din calea unei afaceri mici și mijlocii. E prea ușor să storci mită.

Prezumția nevinovăției e o chestie constituțională. Ea mai este cum e în cazul cetățenilor. În cazul antreprenorilor ea pur și simplu nu există în realitate. Statul tratează businessul ca și cum acesta ar fi criminal și businessul trebuie să demonstreze că nu este așa. Statul aplică amenzi aleatorii, nejustificate, după care antreprenorul trebuie să meargă prin diferite instanțe să demonstreze că s-a comis o greșeală.

Aceste probleme sunt un impediment din calea mediului de afaceri oricând. Dar ele sunt îndeosebi de periculoase pe timp de criză, când întreaga țară depinde de cât de repede se vor dezvolta antreprenorii să poată angaja oameni și plăti impozite cinstit. Intrăm într-o criză, care încă nu știm cât de tare ne va lovi.

Alternativă există. Și ea funcționează în țări cu economii libere. Trebuie să promovăm practica avertizărilor. Scopul statului nu trebuie să fie acumularea de venituri din amenzi, ci respectarea reglementărilor. De aceea, împreună cu prietenii de la CPR Moldova am lucrat asupra unui proiect care să defavorizeze amenzile și să oblige inspectorii să aplice mai multe avertizări. Ceea ce se întâmplă acum, cu amenzi brutale impuse celor care încearcă să-și construiască o afacere în Moldova, trebuie să dispară.

Esența proiectului este simplă. Permitem ca statul să aplice avertizări atât la încălcări fiscale nesemnificative, cât și la încălcări semnificative. Pentru încălcările nesemnificative, amenda poate fi aplicată doar începând cu a treia încălcare în decursul unui an. E un început de conversație.

Statul vrea să se transforme într-un partener al mediului de afaceri. Să înceapă printr-o atitudine de partener. Prin adoptarea pe larg a unei culturi a avertizărilor în loc de amenzi, statul ar spune antreprenorilor că este ok să greșești, toți greșim, dar e important să mergem înainte și să ne corectăm greșelile. Și că nici o greșeală întâmplătoare, comisă din lipsă de experiență, nu te va costa afacerea.

Desigur, există răufăcători în economie, oameni cu intenții pe de-a dreptul malefice. Ei trebuie identificați și penalizați dur. La moment, însă, sunt amendați toți cei mulți, nu și spălătorii profesioniști de bani și evazioniștii de rang înalt. Poate ei scapă anume pentru că statul e ocupat cu eliberat amenzi, în loc de analize și investigații mai sofisticate? Zic și eu.

Mai sus e ce cred eu la subiect. Dar vedeți însăși proiectul de lege:

Tradițional, înainte să înregistrăm proiectul oficial, aștept poate cineva mai are ceva sugestii de îmbunătățire. Peste 2 zile, vrem să înregistrăm proiectul. Până atunci, dacă aveți propuneri putem să mai ajustăm proiectul, împreună. Lăsați-vă comentariul sub postare, sau trimiteți la [email protected] Și transmiteți vreunui antreprenor.

PS: și pentru că am ajuns să discutăm despre economie, citiți și asta. Haideți să încercăm să susținem producătorii autohtoni. Eu am ajuns să numesc asta „mici acte de patriotism”. Producătorii locali crează locuri de muncă și plătesc impozite la stat. În această criză, acestea sunt două lucruri care se topesc văzând cu ochii.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

PARCURSUL PROIECTULUI:

Почему провалилось кредитное соглашение с Российской Федерацией?

Оригинал здесь.

Власти Молдовы всячески избегают открытости в своих действиях и управленческих решениях. Это стиль правительства Додона. Но на этот раз отсутствие прозрачности сыграло против них. Желание скрыть правду – это главная причина, почему провалилось кредитное соглашение с Российской Федерацией (дальше просто “российский кредит”).

Есть множество других причин этого громкого (позорного) провала. Кто-то укажет на неприемлемые финансовые условия кредитования, другие обвинят Конституционный суд и оппозицию. Богдан Цырдя изобретёт очередную теорию заговора, а додоновский медиахолдинг будет нещадно её продвигать на всю страну. Но я уверен, что главная причина – это отсутствие прозрачности (принятия решений и действий).

С самого первого дня мы задавали вопросы и настаивали включить нас в переговорный процесс. Полгода мы постоянно возвращались к этой теме. И каждый раз правительство сознательно нас дезинформировало о ходе переговоров.

Социалисты вообразили, что смогут провести тайные переговоры с Российской Федерацией по займу, который по сути ляжет на плечи граждан, чтобы потом выторговать у  Демпартии послушные голоса  в поддержку любых условий кредита в Парламенте. Всё могло бы быть иначе. Наши возражения и опасения были бы сформулированы гораздо раньше, будь мы включены в процесс. От этого выиграли бы все, даже Додон. Ниже объясню, как именно Додон, выбрав путь прозрачности и открытости, оказался бы в выигрыше.

Представим себе альтернативный сценарий, как могли развиваться события. Кику объявляет о намерении взять кредит у России, мы начинаем задавать вопросы, получая честные и качественные ответы о реальном положении дел. Мы делимся нашими мнениями, как положительными, так и критическими к условиям кредита, с гражданами и правительством, что запускает здоровый диалог между правительством и оппозицией. Обсуждение проходит открыто, публикуются промежуточные документы, или как минимум Соглашение о намерениях. Мы все вместе читаем и комментируем. Так принято в приличном обществе. Министерство финансов, в свою очередь, использует это обсуждение, если хотите – давление с нашей стороны, чтобы укрепить свои позиции в ходе двусторонних переговоров и исключить токсичные (опасные) условия (пункт 7.2 и не только). Российская сторона соглашается, поскольку там сидят разумные люди, которые прекрасно понимают, что это для нас красная черта. Молдавское правительство получает (гораздо более) выгодное соглашение для Молдовы, которое мы, оппозиция, не можем не проголосовать «за». Если не к чему придраться, то почему не поддержать? Затем у нас в Парламенте единогласное или почти единогласное голосование по кредиту. Страна в выигрыше, но главным победителем был бы именно Игорь Додон, который значительно улучшит имидж своих московских партнеров, получив 200 миллионов евро займа. И всё это – в условиях политического консенсуса в парламенте и без суеты.

Но это – если бы Додон обладал хотя бы малейшей дальновидностью и,  да, мужеством. Но его выбор – переговоры подальше от посторонних глаз, втихаря, закулисные договорённости. Я правда не понимаю. Неужели он вообразил, что сможет взять в долг 200 миллионов «по секрету»? Надеясь, что никто не заметит? А что он получил взамен? Опозорился перед всей страной! Теперь даже его верным сторонникам и избирателям стали очевидны бессилие и неспособность добиваться результатов. То же самое он продемонстрировал и Москве. А Москва, как говорится, слезам не верит. Московские кураторы Додона теперь знают, что он способен только на пшик, а не на реальные действия. Вечно ему (как плохому танцору) что-то мешает и чего-то не хватает. Ладно раньше был Плахотнюк, можно было свалить на него, а теперь что?

Мораль такова: хорошее правительство – прозрачное правительство. Тогда в выигрыше все, но в первую очередь – страна!

А представителям власти, читающим этот текст, желаю только одного –  возвратитесь к нормальности и открытости! И не просто сделайте вид, а прямо приложите усилие, искренне! От этого выиграют все, вы в том числе!

И если позволите, совет социалистам и Додону. ПСРМ никогда не была у власти. Это очевидно. Даже сейчас вы не у власти. Вы всё еще в оппозиции. Выходите уже из оппозиции! Прошло полгода, а вы всё ещё в оппозиции. У вас виноваты все, кроме вас, вокруг все – враги, все только и делают, чтобы помешать вам (вы облажались), чтобы у вас ничего не получилось. И у всех это получается! Если взяли руль – рулите. Если не можете – освободите место. Управлять – значит,  в первую очередь, брать ответственность на себя, добиваться результатов, а не извиняться, оправдываться и создавать списки виноватых.


PS: Aici vedețitoate articolele la subiectul împrumutului rusesc.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

De ce a eșuat creditul rusesc?

În Moldova nu se guvernează transparent. Asta e stilui guvernului Dodon. Lipsa de transparență le-a jucat festa de data asta. Secretomania este principalul motiv din care a eșuat creditul rusesc.

Motive din care împrumutul rusesc a eșuat lamentabil sunt multe. Unii vor spune că din cauza condițiilor inacceptabile. Alții vor blama Curtea Constituțională și opoziția. Bogdan Țîrdea o să mai inventeze o teorie a conspirației și holdingul lui Dodon o s-o promoveze pe toată țara. Dar eu cred că principalul motiv este lipsa transparenței.

Din ziua 1 noi am pus întrebări și am insistat să fim incluși în proces. Jumate de an am tot revenit. De fiecare dată am fost efectiv dezinformați de guvern despre mersul negocierilor.

Socialiștii și-au imaginat că vor putea duce negocieri secrete cu Federația Rusă, pentru a angaja un împrumut din banii oamenilor, după asta să aibă niște târguri cu PD-ul ca să poată vota brutal orice condiții. Nu era obligatoriu să fie așa. Aceleași obiecții și îngrijorări noi le-am fi putut formula mult mai înainte, să fi fost incluși în proces. Câștigau toți, inclusiv Dodon. O să explic cum, prin deschidere și transparență, Dodon ar fi putut câștiga.

Să ne imaginăm un scenariu alternativ cum puteau decurge lucrurile. Chicu anunță intenția de a lua un împrumut din Rusia, noi începem a pune întrebări și primim răspunsuri sincere și calitative despre starea lucrurilor de fapt. Aducem la cunoștința guvernului și a populației opiniile noastre. Inclusiv îngrijorările despre o condiție sau alta. În societate pornește o discuție sănătoasă între guvernare și opoziție. Negocierile se întâmplă public, se publică documente intermediare, cel puțin un Memorandum de Înțelegere. Cu toții citim și comentăm. Așa e primit. Ministrul Finanțelor utilizează această discuție, sau chiar presiune din partea noastră, pentru a-și consolida poziția în negocieri și a elimina condițiile toxice (7.2 și nu doar). Partea rusă acceptă, pentru că sunt oameni rezonabili și înțeleg că e o linie roșie. Guvernul obține un acord mult mai favorabil Moldovei pe care noi, opoziția, nu putem să nu-l votăm. Dacă nu ai de ce te lua – de ce să nu votezi? Votul în parlament este unanim, sau aproape unanim. Câștiga țara, dar marele câștigător era să fie anume Igor Dodon, care obține pentru partenerii săi din Moscova un plus de imagine, un împrumut de 200 milioane și tot asta în condiții de consens politic în parlament și fără zarvă.

Asta, dacă Dodon avea puțină viziune și da, curaj. Dar a ales pe sub masă, în secret, prin negocieri de culuare. Chiar nu înțeleg. Și-a imaginat că poate împrumuta 200 milioane în secret? Spera că noi nu vom observa? Și ce a obținut? A arătat întregii țări cum a eșuat, chiar și electoratul său acum îl vede slab și vede că nu poate livra rezultate. Și a arătat același lucru și Moscovei. Și Moscova nu crede lacrimilor, din câte știm cu toții. Curatorii lui din Moscova știu că Dodon nu poate livra rezultate. Totdeauna ceva îi lipsește și ceva îi încurcă. Era de înțeles când era Plahotniuc, dar acum?

Morala: o guvernare bună înseamnă o guvernare transparentă. Așa câștigă toți, dar în primul rând țara.

Le urez celor ce reprezintă guvernarea și citesc aceste rânduri un lucru – reveniți la normalitate și la transparență. Și nu doar să vă prefaceți, ci chiar depuneți un efort sincer. Așa au de câștigat toți – inclusiv voi.

Și, dacă mi se permite, o recomandare socialiștilor și lui Dodon. PSRM nu a fost niciodată la guvernare. Se vede. Nici acum nu sunteți la guvernare. Voi încă sunteți în opoziție. Ieșiți o dată din opoziție! Aveți jumate de an, dar încă sunteți în opoziție. Toți vă sunt vinovați, toți vă sunt dușmani, toți luptă ca voi să eșuați, să nu reușiți. Și tuturor le reușește. Dacă ați luat guvernarea – guvernați. Dacă nu puteți – eliberați locul. Să guvernezi înseamnă în primul rând să-ți asumi responsabilitatea, să livrezi rezultate, nu scuze, nu justificări și nu lista celor vinovați.

PS: Aici vedeți toate articolele la subiectul împrumutului rusesc.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

Condițiile pentru creditul Rusesc: 2%…din cât?

Noi probabil ne putem permite un împrumut la o rată de 2%. Dar…2% din ce sumă? Ne împrumutăm cu 200 milioane, dar peste câteva luni s-ar putea să fim datori un miliard. Și asta e doar unul din multe riscuri din acest împrumut. Unicul lucru pe care-l discută Dodon despre împrumutul rusesc e dobânda de 2 procente (ok, și perioada de 10 ani). Noi am avut cu totul alte întrebări. Aici o retrospectivă a întregului proces, așa cum l-am urmărit și reflectat eu.

Premierul Chicu a mers la Moscova la nici o săptămână de la învestire. Imediat a anunțat împrumutul de jumate de miliard. Mă întrebam: „De unde? Doar până alaltăieri noi controlam Ministerul Finanțelor și nu era nici zare de așa proces”.

Am suspectat o ilegalitate în devenire. Am decis să urmăresc acest proces cu mare interes, cât mai aproape. Cu fiecare nouă evoluție, suspiciunea că se pune la cale o crimă comparabilă cu furtul miliardului, devenea tot mai mare.

Spuneam că „este în interesul nostru de termen lung să ne împrumutăm de la regimuri democratice, pentru că ele sunt mai previzibile.” Și acum cred asta. Și voi crede toată viața.

Pe 22 noiembrie 2019 veneam cu un prim set de întrebări la acest subiect (și în rusă). Le-am adresat și oficial ministerului Finanțelor. Nu am primit un răspuns adecvat. Nici măcar lista proiectelor de infrastructură. Am înțeles imediat că acest credit se va negocia în mare secret. Am decis să fac tot posibilul să avem o monitorizare pas cu pas a acestui proces.

Pe 13 decembrie 2019, am încercat să temperez propaganda socialiștilor era în plin avânt în încercarea de a pune semnul egalității dintre Rusia și „restul lumii”. Să nu uităm – PIB-ul Rusiei este puțin mai mic decât PIB-ul Coreii de Sud. Rusia și Vestul nu sunt „egali”. Nici pe aproape. Nici nu vor fi. Cei dinaintea lui Dodon au furat un miliard. Dodon, se pare, vrea să împrumute jumate de miliard (ca să aibă ce fura).

Pe 21 ianuarie 2020 publicam un răspuns al Ministerului Finanțelor. Nu a fost oferit aproape nimic calitativ. Am înțeles, totuși, că Moldova a solicitat, nu Rusia a oferit împrumutul. Asta e important – pentru viitoarele investigații. Și ni s-au dat asigurări că nu va fi un împrumut condiționat (nu vom fi obligați să cumpărăm bunuri și servicii de la companiile ruse). O prevedere din acordul semnat de Neguță încalcă această promisiune. Deputații au fost induși în eroare. În scris. Semnat de Ministrul Finanțelor.

14 februarie 2020. Se făceau trei luni de când s-a anunțat împrumutul. Nici un document publicat. Doar câteva declarații publice de la Dodon și Chicu. Aveam suficientă informație să constatăm lipsa totală de transparență în acest proces. Ei negociau în strict secret un împrumut pe banii cetățenilor. Nu poți să bați palma pe jumate de miliard și să dosești informația până când e prea târziu ca societatea să reacționeze”.

A venit starea de urgență. Dodon a luat pandemia ca pe un cadou să-și facă mendrele și schemele, nu ca pe o responsabilitate să aibă grijă de oameni. Previzibil, au apăsat pedala de accelerare pe toate schemele, inclusiv pe împrumutul rusesc. Acordul a fost semnat de ambasadorul Neguță cu încălcări a normelor de transparență. Să nu publici chiar nimic din proces, nici un memorandum de înțelegere, proces verbal. Să nu dai nici măcar o zi ca cetățenii să vadă în ce condiții împrumuți din banii lor? Cineva a călcat legea aici foarte urât.

20 aprilie. Am semnalat riscurile grave de securitate ale acestui împrumut. Rusia nu este cel mai previzibil partener în relație cu Republica Moldova. 6 embargouri, politizarea negocierilor prețului pentru gaze naturale, transnistria. M-am oprit aici. „Iar Dodon… Dodon poate e patriot, dar cu siguranță nu e patriot al Moldovei”.

21 aprilie. Am revenit cu câteva din obiecțiile principale pe textul Acordului semnat de ambasadorul Neguță. Oricare din obiecții, luate izolat, ar fi inacceptabile. Împreună, în același acord, ele sunt un potențial dezastru. Guvernul nu a negociat calitativ condițiile. Se pare că nu au negociat deloc. A fost dictare, nu negociere. Nici nu știm cât vom fi datori peste 2 ani. Poate 200 milioane. Poate un miliard, pentru că am putea primi în cârcă și datoriile unor companii private. Nu știm cum vom rezolva litigiile. Acordul conține prevederi ambigui despre favorizarea companiilor ruse. E inacceptabil.

23 aprilie. Deputații PD și PSRM au votat acordul în parlament, dar a venit surpriza de la Curtea Constituțională. Am împărtășit câteva gânduri. Principalul motiv al acestui eșec – carcaterul secret al negocierilor și a întregului proces. Nu înțeleg – cum poți să te împrumuți pe banii cetățenilor în regim secret? Sunt sigur că, dacă negociau mai transparent, dacă ne includeau și includeau societatea în proces, soarta acordului era foarte diferită. Probabil chiar votam, dacă era un text bun. Să fi avut puțină înțelepciune și viziune, Dodon ar fi putut oferi Rusiei un acord votat unanim de Parlament (arăta bine, nu?). Dar a ales să o dea în bară.

27 aprilie. Am solicitat Guvernului tot dosarul pe împrumutul rusesc. Încă îl aștept. Să ne facem concluziile cine și cum a negociat. Vreau să văd toate notele informative, avizele, ordinele ministeriale, indicațiile, procesele verbale. Oricum o să le văd. Și societatea o să le vadă. Să ne amintim că nici un an în urmă Raportul Kroll-2 era strict secret.

Mă interesează ce alternative s-au elaborat în paralel, în tot acest timp. Da, alternative există și sunt în condiții mai sigure și mai bune. Dacă nu au fost promovate alternative, avem o guvernare mai proastă decât credem.

După asta am înțeles că trebuie să explicăm mai bine cetățenilor îngrijorările noastre. Că nu e vorba de „politică”. Politic, noi în acest subiect riscăm să pierdem oferindu-le propagandiștilor lui Dodon marele cadou să ne arate „rusofobi”. Cel mai comod ar fi să taci. Sau să îți exprimi rezerve, dar mai cu jumate de gură. Nu e vorba de „politică”. E vorba de un risc imens căruia Dodon supune această țară. Iresponsabil și trădător. Trădarea de patrie termen de prescripție nu are.

Am încercat să explic aici, cum m-a dus capul:

Emisiunea „Dodon Încurcă”, episodul 3.

Creditul rusesc e învăluit de minciuni și acuzații false. Haideți niște share-uri să ajutăm oamenii să înțeleagă. Am încercat să clarific unele din ele. Repet: prevederile acordului votat de parlament (și suspendat de Curtea Constituțională) comportă grave riscuri economice, de corupție și de securitate. Am urmărit fiecare pas al acestui proces, pe blog am scris în fiecare lună la acest subiect. Ultimele trei postări sunt toate la acest subiect:https://alaiba.md/2020/04/21/imprumutul-rusesc-de-la-prietenii-lui-dodon-pentru-prietenii-lui-dodon/

Gepostet von Dumitru Alaiba am Sonntag, 26. April 2020

Și am revenit câteva zile în urmă:

Emisiunea „Dodon Încurcă”, ep 4

Despre condițiile împrumutului rusesc. 2%? 2% din cât? Noi probabil ne putem permite un împrumut de 2%, dar nu un împrumut care peste noapte se transformă din 200 milioane într-un miliard. Și asta e doar unul dintre riscuri. Iar riscul cel mare e că Dodon neagă existența acestor probleme. Că pentru el condițiile sunt „super”. Împrumutul ăsta e inacceptabil în condițiile actuale, nu pentru că e „rusesc”, ci pentru că are grave riscuri de corupție, de securitate, economice și financiare. Împrumutul a fost negociat în secret deși nu există motiv legal pentru asta. Există și o soluție – Ministerul Finanțelor să publice TOT dosarul, înainte de ședința Curții Constituționale. Să ne facem concluziile.E greu să ai discuții cu Dodon. Dedici timp, analizezi, iar în schimb, un contraatac leneș că „nu le place că e rusesc”. Asta înseamnă că avem dreptate, că înțelegerea noastră e corectă și că nu au ce contrapune într-o discuție bazată pe argument. Când nu ai argumente, vii cu minciuni și atacuri. Acest împrumut trebuie renegociat, după asta votăm, dacă sunt condiții bune. Distribuie acest video, să încercăm să ajutăm cât mai multă lume să înțeleagă. Video aici:https://www.facebook.com/601679903603890/videos/178930453234812/Și aici: https://www.facebook.com/dumitru.alaiba/videos/837714326718933/În scris aici:https://alaiba.md/2020/04/21/imprumutul-rusesc-de-la-prietenii-lui-dodon-pentru-prietenii-lui-dodon/

Gepostet von Dumitru Alaiba am Sonntag, 3. Mai 2020

Și un extract din Parlament:

https://www.facebook.com/601679903603890/videos/837714326718933/

Afară de cele de mai sus, zeci, poate sute de articole în presă. Un mare mulțumesc tuturor jurnaliștilor care ne-au ajutat să reflectăm calitativ acest subiect, despre un acord toxic negociat și semnat în strict secret, care riscă să ne îngroape economic și mai tare pe timp de criză.

Pe 7 mai Curtea Constituțională se va expune asupra acestui Acord. Sper din tot sufletul ca interesele acestei țări să fie protejate în cel mai bun mod posibil.

Cam asta, pentru moment. Chiar nu ma am ce zice fără să repet.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

De ce au fost deportați cei șapte profesorii turci?

Șapte vieți, șapte familii, distruse. De ce au fost deportați acești oameni? Care a fost motivul clar? Nu știm exact, chiar și aproape doi ani mai târziu. Societatea nu are un răspuns concludent și convingător nici până acum. Am depus prima mea sesizare la Curtea Constituțională.

Aproape doi ani în urmă, Serviciul de Informație și Securitate răpea și expulza din Moldova șapte profesori turci. A fost admis un abuz rușinos, o pată pe obrazul Republicii Moldova care nu trebuie uitată și de care trebuie să ne fie rușine. Se petrecea o crimă rușinoasă. Au tăcut toți, deși mulți ar fi putut face măcar ceva. Igor Dodon a tăcut și el. În aceeași perioadă, Igor Dodon se pricopsea cu un nou palat reparat pe banii Turciei. Simple coincidențe.

Public, au fost invocate motive de securitate națională. Punct. Fără detalii. Să fie asta suficient? Nici până acum societatea nu cunoaște aspectele concrete invocate formal de SIS pentru a extrăda de facto profesorii în Turcia. Ulterior, o comisie parlamentară de anchetă a stabilit că SIS a comis abuzuri și a fost pornit un dosar penal. Demnitari și-au cerut scuze. Un fel de „se mai întâmplă”. Nimeni nu e pedepsit. Dar tot a fost „conform legislației”.

Actualmente, conform legii, autoritățile au dreptul să declare străinii drept persoane indezirabile pe motiv de securitate națională, fără a li se explica motivul. Cetățenii străini trebuie să aibă încredere orbește în ce li se spune, iar judecătorii nu pot verifica de fapt temeinicia deciziilor date. Vorbim de viața oamenilor și a familiilor lor, de afacerile lor, de cât de siguri se simt ei în țara noastră, la urmea urmei. Așa nu este corect. 

De asemenea, legea noastră pe de o parte spune că străinii nu pot fi duși într-o țară dacă „există temeri justificate că acolo viaţa îi va fi pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante” (asta e corect), iar pe de alta spune că e ok să îi extrădezi dacă străinul este pericol pentru securitatea națională (asta crează spațiu pentru abuz).

Neinformarea cetățenilor străini despre faptele concrete care stau la baza declarării ei drept indezirabilă pe teritoriul Republicii Moldova și extrădarea într-o țară în care persoana riscă să fie torturată, încalcă grav Constituția și convenții internaționale la care Moldova este parte.

Consider că legea noastră permite un spațiu mare pentru abuz, martori la care am fost cu toții, când, în septembrie 2018, 7 profesori turci au fost extrădați de Republica Moldova și livrați în Turcia la fel de repede cum ai comanda o pizza.

Trei săptămâni în urmă, înainte să înceapă atacurile politice peste Curtea Constituțională, am contestat la Înalta Curte aceste prevederi din Legea nr 200 din 2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova. Nu am comunicat mai înainte, pentru că tot nu era „momentul”. Mizez pe buna credință a Înaltei Curți și sper că aceasta va lua o decizie corectă. Cetățenii străini trebuie să se simtă în siguranță în Moldova. 

Textul sesizării îl puteți consulta aici.

Mai am câteva idei de sesizări. Unele din ele vor fi pe muchie, inclusiv cu o probabilitate de a fi respinse. Acolo abuzul nu va fi atât de evident ca în cazul de mai sus. Dar vor fi subiecte care, cred eu, merită o conversație și un efort de a avansa democrația, dreptatea și supremația legii în țara noastră.

Cum s-a negociat creditul rusesc?

Nu știm. Nimeni nu știe nici cum s-a negociat, nici cine a negociat, nici dacă a negociat. Și asta este o problemă. Poate din acest motiv și conținutul acordului este unul cu grave riscuri. Nu așa se guvernează transparent și democratic.

Negocierea unui acord de finanțare are multe etape și produce multe documente, inclusiv publice. În cazul împrumutului rusesc, primul document care a fost publicat a fost însăși acordul semnat. Asta nu e bine.

Săptămâna trecută, chiar înainte de votarea împrumutului în parlament, am făcut această solicitare:

Între timp, am solicitat de la Guvernul Republicii Moldova toată corespondența la subiectul împrumutului rusesc. Tot…

Gepostet von Dumitru Alaiba am Mittwoch, 22. April 2020

Am cerut guvernului toate documentele produse în procesul de pregătire a împrumutului din Rusia de Guvern și de ministerele implicate. În baza acestei informații o să producem un raport pentru cetățeni. Nu avem nevoie de comisii de anchetă votate de parlament și de rapoarte de anchetă neapărat votate de deputați. Ei oricum nu le citesc.

Avem nevoie de toate documentele: procese verbale, demersuri, ordine, note informative, avize.

Cred că este important cetățenii să știe ce a comunicat Ambasadorul Neguță la Chișinău, ce demersuri a făcut Ministerul Finanțelor, care miniștri și ce ordine sau indicații au dat la acest subiect, ce note informative au circulat, avize și analize s-au produs, cine le-a semnat, câte runde de negocieri au fost, care a fost documentul inițial și cum acesta a evoluat după fiecare negociere. Ce comunicare oficială a fost cu partea rusă. Cine a negociat de ambele părți. Ce comunicare a fost între instituții, inclusiv cu Președinția. Să vedem chiar și câtă informație a fost produsă. Dacă sunt 2 hârțoage în cruce, concluzia se va impune de la sine – nimeni nu a negociat nimic. Dacă avem un dosar de kilograme, atunci o să avem răspunsuri detaliate la multe întrebări.

Această informație va fi sistematizată într-un raport și va fi propusă publicului pentru informare.

Sunt întrebări la care oamenii merită să știe răspunsul. Acest credit a fost învăluit în mister și secret. Doar asta trebuie să ne facă suspicioși. Ce au avut de ascuns? Dacă nu au intenții rele, de ce atunci atâta secrete?

Am urmărit acest împrumut din ziua 1. Am făcut multiple demersuri la care am primit răspunsuri pur formale, lucru care m-a făcut și mai suspicios.

Modul în care a evoluat toată istoria asta, în special în parlament, m-a îngrijorat foarte mult și mă împinge la unele concluzii. Am fost martori la un exemplu practic cât de ușor cei de la guvernare sunt gata să vândă țara pe ani înainte, fără a se gândi nici măcar puțin la consecințele votului lor. Nimic. Deloc.

Vedeți articole anterioare la acest subiect: 23 aprilie,  21 aprilie 20 aprilie,  14 februarie 202021 ianuarie 202013 decembrie 201922 noiembrie 2019).

Așa sau altfel, e bine că acum, în sfârșit, vorbim despre el, că timp de jumate de an mă simțeam cam singur :).

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.