Din nou – simpluț și pe înțelesul tuturor. Din nou de la Biroul Național de Statistică. Să ne uităm puțin la investițiile în capital fix din 2001 până în 2009 și distribuția acestora ca proporție pe diferite activități economice. Am exclus pe cele cu impact minim (1-5% sau asa ceva – nu e interesant).
Investițiile în capitalul fix, structura acestora, este primul indicator încotro merge economia. O creștere, spre exemplu, cu 10% a investițiilor în construcții anul acesta, cel mai probabil va însemna o productivitate mai mare a sectorului dat în anii următori. Deci este important de văzut încotro merg banii în interiorul economiei și de creat premize pentru a favoriza anumite activități economice, de a diversifica economia – frumoase intenții. Astfel se construiește o economie sănătoasă, așa se ține pulsul pe economie. Acum Moldova este extrem de vulnerabilă la șocuri externe, fiind orientată doar spre câteva mari piețe de desfacere, având în ofertă o varietate foarte redusă de produse. Când Europa sau Rusia strănută, Moldova cade la pat cu gripă.
Ceea ce vedem din 2001, este migrarea capitalului din sectoarele productive ale economiei în servicii. Industria prelucrătoare scade de la 27% la 8,6%, transporturile și comunicațiile scad per total cu 5%, investiții în energetică și infrastructură scad și ele cu 7% ca proporție.
În schimb, banii migrează intens spre imobiliare, servicii de închiriere, etc – de la 7,6% la 21,6%. Adică spre ceea, ce în popor s-ar numi “kupi-prodai“.
(click pentru a lărgi imaginea)
Ne-am ales cu ce ne-am ales, din păcate. Luând doi ani de referință – 2001 și 2009, practic toate activitățile generatoare de creștere și locuri de muncă a economiei (cele cu impact) au scăzut, iar dacă și avem creștere, e una modestă, simbolică, fără impact asupra stării generale a economiei.
(click pentru a lărgi imaginea)
Un punct slab ar fi avut argumentul meu dacă investițiile totale în volum absolut ar fi crescut. Nu este, insă, cazul, după cum vedeți, de exemplu, chiar aici.