În primul rând, dacă încă nu v-ați abonat la lista de distribuție pe watch.cpr.md, riscați să rămâneți în urmă cu informația. Abonați-vă și primiți informația direct în inbox, fără intermediari. Acolo deja am dezumflat manipularea Ministerului Finanțelor cu recuperarea activelor versus veniturile din lichidare (vezi și aici), sper pentru totdeauna de data asta. Și mai pregătim unele chestii.
În postarea asta o să explic rapid despre cum se pare că s-a sabotat acțiunea 3 din memorandumul pe asistența macrofinanciară, în care Pavel Filip a promis că face reforme curajoase, iar UE a promis să dea Moldovei 100 de milioane de EURO.
Textul acesteia spune:
Pentru a spori transparența și responsabilitatea întreprinderilor de stat, Parlamentul va adopta o nouă Lege privind întreprinderile de stat și municipale care va introduce audituri legale a situațiilor financiare anuale cu obligativitatea publicării rapoartelor de audit și situațiilor financiare pe paginile electronice ale întreprinderilor de stat și a Agenției Proprietății Publice.
Periculoasă condiție, dacă speri să furi în continuare.
Ce fac ai noștri?
Votează, în noiembrie 2017, legea nouă cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală. Acolo în capitolul VI foarte frumos – recomand.
Însă. Și noi, și cei din Bruxelles știm cu cine avem de a face. Cu niște trișori, care caută să te păcălească la orice pas. Atragem atenție la Articolul 11. Conform acestuia, auditul nu este obligatoriu chiar pentru toate întreprinderile, ci doar pentru întreprinderile mijlocii, mari și de interes public, cum acestea sunt definite în legea contabilității.
Legea contabilității și raportării financiare, votată în decembrie 2017, în articolul 4, ne explică ce înseamnă o întreprindere mijlocie și mare. Am subliniat când a fost votată (cu două săptămâni mai târziu) pentru a preveni eventualele scuze că ”asta întâmplător, așa o coincidență nebună, nebună de tot”. S-a făcut intenționat și s-a sperat că nimeni nu va observa decât când va fi prea târziu. Ca totdeauna.
Conform legii contabilității, ești întreprindere mică (și, dacă ești de stat, scapi de auditul obligatoriu), dacă depășești doar un indicator din cele trei de mai jos:
- dacă nu ai active în sumă de mai mare de 63,6 mln lei,
- dacă nu ai vânzări mai mari de 127,2 mln lei, sau
- dacă nu depășești numărul de 50 de angajați.
În primul rând, aceste limitări contravin condiției originale din acordul de asistență macrofinanciară. Nu asta era sensul acestei condiții. Toate întreprinderile de stat trebuie să fie auditate. Dacă noi, la CPR, cu un proiect de 20-30 mii euro, suntem obligați să facem auditul, atunci nu există scuză.
În al doilea rând, oricine are idee de contabilitate, deja a înțeles schema, probabil. Ce să faci ca să scapi de obligativitatea auditului, dacă ești întreprindere de stat? Vedem mai jos.
Scapă de active.
Curăță bilanțul de active, astfel încât să stai sub 63,6 milioane lei. Consecințe:
- Ai vândut activele întreprinderii. Desigur, la preț de nimic, pentru că întreprinderea e de stat. Și cui vinzi, dacă nu tot la ai tăi? Oare la ce preț, dacă nu derizoriu, în defavoarea statului?
- Mai mult, ți-ai creat spațiu de corupție în continuare. Întreprinderea nu-și întrerupe activitatea. Are nevoie, spre exemplu, de echipament, de mașini, de sediu. Dar nu poți cumpăra, pentru că trebuie să menții activele în afara companiei. Ce faci? Corect, închiriezi. De la cine? Poate chiar de la cei, cărora ai vândut. Poate chiar același echipament. Astfel scoți banii din întreprindere și îi direcționezi spre compania privată.
Lasă vânzările neatinse, pentru moment.
De vânzări nu te atingi pentru că asta e cashul care-ți hrănește schemele. Așa că, ești cointeresat să ai cât mai multe vânzări. Atenție, în special pentru cei de la profil umanist, nu confundăm cu profitul. De profit nu-ți pasă. Dimpotrivă, ești cointeresat să fii pe pierderi. Dar de vânzări ai nevoie cât mai multe. Ca să ai ce scoate din companie.
Lichidează câteva locuri de muncă.
Ca să te înscrii în parametri, deci, oamenii vor trebui să plătească prețul. Numărul oficial al angajaților va trebui să rămână sub 50. Dacă ai prea mulți angajați, va trebui să scapi de câțiva. Eventual, unii pot fi angajați la un partener privat de la care compania de stat să achiziționeze ”servicii”. Ideea e clară. Vrei vânzări mari și vrei cât mai multe motive să faci achiziții. Așa scoți banii din întreprinderea de stat.
Și uite așa totul e conform legislației. Iar de aici se bat cu pumnul în piept că au îndeplinit demult primele 10 condiții și așteaptă banii. Eu nu pot considera acțiunea dată drept realizată.
Am mai vrut să evaluez pentru această postare aproximativ și cam câte întreprinderi de stat vor cade sub incidența acestei auditări obligatorii, dar desigur că Agenția Proprietății Publice ne oferă mulți indicatori în registrul patrimoniului, dar nu și ăștia care ne trebuiesc. Dar ceva îmi spune că nu vom avea nici 50 de întreprinderi ce vor cade sub incidența acestei prevederi.
Iar despre restul prevederilor din capitolul VI, art 18, unde întreprinderile de stat și municipale sunt obligate să prezinte pe paginile lor web informație care mai de care, eu am o singură întrebare: și dacă întreprinderea nu are și nu vrea să aibă site? Asta, probabil, va fi scuza de serviciu a unor directori. Vor încerca să strângă din umeri, sunt aproape sigur.
Eu o să insist să tratăm prevederile astea ca o obligativitate să aibă site. Zic să adoptăm argumentul ”nu ai site – încalci legea, pentru că legea spune că trebuie să ai pe site informație”. Or, deja există informație ce trebuie să fie pe site. Spre exemplu, regulamentele interne deja pot fi postate online. Deja întreprinderile încalcă legea. Poate o să facem și o inventariere a acelor întreprinderi, care încalcă legea. De ce nu.