Lupta cu oligarhul, sau”majoritate stabilă”? Сажайте правильно.

O poză de la un protest. 2018.


Azi o să încerc să explic de ce investirea oricărui guvern trebuie să aibă loc doar după votarea pachetului antioligarhic, nicidecum până la asta. Consecutivitatea e strategic importantă pentru atingerea obiectivului final – eliberarea țării. Pe scurt – pentru că această strategie comportă mult mai puține riscuri. Pe lung – citiți mai departe.

De ce este importantă anume consecutivitatea asta? De exemplu, pentru că eu, în calitate de deputat în parlament, nu vreau din întâmplare să votez persoane vizate în raportul Kroll-2. De aceea vreau întâi să publicăm raportul, să-l vadă toți. Iar pentru asta trebuie de votat în parlament. Asta e una din acțiunile din pachetul antioligarhic propus de blocul ACUM. Sunt mai multe și fiecare din ele e strategică.

Să le luăm pe rând.

Atât blocul ACUM, cât și PSRM au intrat în parlament pe mesaje, în esență, anticorupție. Sinceritatea acestor mesaje este testată acum, sub ochii alegătorului. De aceste două forțe politice, diametral opuse pe foarte multe domenii, depinde dacă Moldova va începe sau nu lupta cu oligarhia. Dezoligarhizarea este, poate, unicul lucru ce-l avem în comun. Suntem într-atât de diferiți, încât până și abordările vizavi cum să începem această luptă sunt diferite:

Abordarea PSRM este de a institui o coaliție funcțională din start, de a vota un guvern, după care de a începe dezoligarhizarea prin eliberarea instituțiilor de sub controlul politic al PD. Așa am înțeles eu, cel puțin. Nu a fost prea articulată.

Abordarea ACUM este opusă – de a decapita instituțiile ”independente” (SIS, Procuratură, CNA, CEC, BNM, etc), eliberându-le de sub control politic, de a vota unele legi la nivel de parlament, iar abia după asta – investirea guvernului. Și începem curățarea din executiv.

PSRM a declarat public că susține pachetul antioligarhic al blocului ACUM, dar că vor vota demisiile doar după investirea unui guvern. Cu toate acestea, PSRM condiționează dezoligarhizarea cu negocierea imediată a unei coaliții funcționale. Această abordare comportă riscuri tactice, de aceea nu poate fi acceptată. Nu ne putem permite greșeli.

Motivul din care blocul ACUM insistă pe această consecutivitate este că anume această abordare are mai mari șanse de a atinge obiectivul major – eliberarea statului din captivitate, comportând mai puține riscuri.

Oligarhia este mai consolidată decât oricând și va riposta în momentul în care se va simți real sub asediu. Nu ne putem permite luxul să comitem greșeli tactice. Noi nu vrem să ne prefacem, ci chiar să începem lupta. Nu vrem doar să fluturăm cu sabia și să fugim speriați. Trebuie să avem o strategie câștigătoare, deci.

O singură greșeală tactică ne poate zădărnici obiectivul pe care, cel puțin la nivel declarativ, îl împărtășim cu PSRM – dezoligarhizarea. Înainte de a demara curățarea guvernului de scheme, instituțiile de forță trebuie slăbite de influență oligarhică. După asta purcedem la curățarea guvernului de scheme – achiziții, întreprinderi de stat, privatizări, etc. Nicicum invers.

De aceea, pentru a asigura un succes al unei guvernări antioligarhice, regimul trebuie slăbit prin intervenții legislative și prin decapitarea instituțiilor de forță. Poți să investești un guvern și să fii sabotat din ziua 1 de tot felul de ”regulatori” – de la BNM, la ANRE, la Consiliul Concurenței, și ”instituții independente” ca Procuratura Generală, CNA și SIS. Ca rezultat – ai eșuezi în guvern, nu vei atinge nimic, iar ei doar îți vor rânji prin ședințe. ”Noi suntem independenți”, vor țipa. Am mai văzut situații din astea.

Cetățenii nu au încredere în clasa politică. Nici noi nu avem încredere unii în alții. Trebuie să reieșim din asta. Este un fundament foarte fragil pe care nu se poate construi o coaliție, așa cum dorește PSRM. Este o realitate pe care nu trebuie să o negăm. Putem, însă, vota în interesul țării, dacă tot pretindem că împărtășim cel puțin viziunea eliberării statului de corupție.

Cetățenii nu au nici o garanție că în interiorul PSRM nu avem persoane ce figurează în raportul Kroll-2, ținut sub mare secret de Partidul Democrat. De aceea, acest document trebuie întâi de toate publicat pentru a minimiza riscul de a implica, într-un fel sau altul, în procesul de dezoligarhizare, persoane care au avut de beneficiat în urma furtului miliardul. Elementele oligarhice dormante dintre noi vor fi principalul nostru risc dacă pornim în luptă.

Trebuie să publicăm raportul Kroll 2 înainte să investim un guvern. Este o asigurare pe care trebuie să o oferim cetățenilor că acești oameni nu au furat, nu au nici o implicare în furtul miliardului, nu au colaborat cu oligarhia în acest furt.

*********

Iar de ”criza politică și haos și instabilitate” (această retorică folosită de socialiști pentru a pune presiune), vă sugerez să o lăsați mai moale. Am un exemplu. Anul 2013. Omorul de la Pădurea Domnească. Instabilitate guvernamentală în prima jumate de an. După asta la guvern vine Iurie Leancă, care nu prea înțelegea de pe ce lună a căzut. Cea mai mare criză politică din 2009. În același an am avut creștere economică record de 9,8%. Lăsați politicienii să se bată între ei. Asta are și avantaje pentru economie. E mai rău când ei bat palma și se pun să fure împreună.

*********

Iar acum o notă aparte despre „avertismentul dur al FMI” vizavi independența Băncii Naționale a Moldovei. Cred că această declarație a fost interpretată puțin forțat în presă. FMI nu-l apără pe Armașu. FMI susține independența BNM. Noi avem o problemă și un potențial risc în Banca Națională. Faptul că instituția este controlată politic prin intermediul unor persoane concrete.

Blocul ACUM vrea să protejeze și să consolideze această independență. Octavian Armașu nu este egal cu BNM. Pentru a proteja instituția, de la conducerea ei trebuie înlăturată o persoană controlată politic. Doar câteva argumente aici, și asta doar despre docilitatea lui Armașu în calitate de Ministru al Finanțelor. S-au mai adăugat câteva de când e guvernator. Argumente se acumulează pe zi ce trece. Noi tot vedem și tot ținem minte.