Coruptia ucide. Uneori la propriu. #Colectiv.

Pe 30 octombrie 2015 la București a avut loc o un tragedie: un incendiu în clubul Colectiv a omorât 64 de oameni. Îmi amintesc bine acea seară. Eram șocat. Enervat. Oripilat.

Trupa de metalcore ”Goodbye to Gravity”, își lansa un album nou. În doar 153 de secunde s-a produs dezastrul. Tragedia #Colectiv a zguduit întreaga Românie. A fost momentul în care românii au înțeles că, pe bună dreptate, #CorupțiaUcide. La propriu. Nu e metaforă, nu e slogan ONG-ist. Corupția ucide. Distruge vieți. Uneori asta se întâmplă lent, când din cauza corupției pierzi oportunități, vise și potențial, nu ai acces la educație, medicină, nu ai un salariu sau pensie decentă. Alteori asta se întâmplă subit. În doar 153 secunde.


Localul în care a avut loc incendiul nu a respectat normele minime de siguranță în caz de incendiu. Clădirea în care se afla Colectiv nu putea găzdui, în mod legal, clubul. A fost eliberată o autorizație contrar legii. Societatea a dat verdictul – cineva a luat mită pentru o autorizație.

Mai apoi a ieșit la suprafață incapacitatea sistemului medico-sanitar de a oferi îngrijiri medicale victimelor cu arsuri grave. Mulți din tinerii care au supraviețuit incendiului s-au stins din cauza infecțiilor intraspitalicești, fiind tratați, pe ascuns, cu medicamente care lipseau în spitale. Într-un stat unde corupția nu dictează legea și nu câștigă licitații, așa ceva nu întâlnești.

Pentru ca aceste medicamente să ajungă la pacienți, s-a format o rețea de voluntari care se ocupau cu distribuția lor direct către familiile celor internați. Asta în timp ce responsabili de la Ministerul Sănătății declarau: „Nu avem nevoie de nimic.” Pentru că atunci când furi și ești prins că furi, cauți să mușamalizezi, să te justifici.

64 de tineri au murit, inclusiv patru din cinci membri ai trupei. În zilele de după Colectiv au fost proteste masive, în urma cărora guvernul lui Victor Ponta și-a dat demisia. O decizie, totuși, onorabilă, dacă este să comparăm cu tupeul prietenului Plahotniuc de peste Prut, care abia se pregătea să preia controlul asupra întregii țări. Patru ani mai târziu, Ponta mai e în țară și mai e în politică, iar Plahotniuc a fugit și nu cred că mai revine pe cal alb.

Zi de zi, lună de lună, în țara noastră, oamenii își pierd viața din cauza corupției. Avem o generație născută și crescută într-o criză social-economică permanentă, care durează deja 30 de ani. Principalul vinovat – corupția și corupții.

Nu avem dreptul să uităm ceea ce s-a întâmplat la Colectiv. Suntem obligați să învățăm lecția. Dar mă tem că sunt prea mulți baricadați – unii mai sus, alții mai jos – în sistemul nostru birocratic care nu au învățat absolut nimic. Nici nu au ascultat. Lor le promit că o să le vină, totuși rândul. Nu contează din ce furi – că vinzi ștampile și autorizații pentru pește infectat, sau vinzi hotărâri judecătorești, că sugi bani din vreo licitație sau companie de stat. Tot furt e și tot vieți distrugi. Uneori direct, alteori – indirect.

Așa că, dragă procuror, judecător, funcționar de rang mărunt sau mai înalt, dacă știi că după muncă ai să mergi istovit spre casă cu un automobil luat din furat, dacă ai să intri în supermarket să iei de ale gurii din mita recent încasată, dacă ai să mergi la casa de câteva etaje, sau la apartamentul de 40 metri pătrați luate din vreo schemă, trebuie să înțelegi – sunt bunuri achiziționate pe suferința unor oameni concreți, indiferent cât de lung e lanțul dintre tine și cel care suferă din cauza ta.

În cazul Colectiv, știm numele oamenilor care au fost răpuși de corupție. Nu totdeauna e atât de clar. De obicei, cei furați sunt depersonalizați. Ei nu au nume, nu au identitate, ei nu există, ei sunt uitați. Legătura dintre ce furi tu și cel ce moare în spital este ștearsă. Așa e mai ușor să furi.

Lupta pentru democrație, justiție și pentru un stat civilizat nu are sfârșit. Lupta contra corupției – cu atât mai mult. E suficient să închizi un ochi și monstrul revine în forță. Și din nou distruge vieți. De aceea, trebuie să fim vigilenți, permanent. Chiar dacă azi eșuăm, mâine continuăm. Și să nu ne dăm bătuți, să nu cedăm, să nu renunțăm la ceea ce suntem și în ce credem. Pentru că atunci când renunțăm, când facem compromisuri cu propriile valori, ne corupem și ne alăturăm lor. Și așa câștigă ei. Și așa murim.

Ziua în care ne dăm bătuți e ziua în care murim, spun versurile cântecului pe care ”Goodbye to Gravity” l-au cântat pentru ultima oară patru ani în urmă, pe 30 octombrie 2015. Mai jos video fimlat patru ani în urmă (sunetul e pus deasupra, din studiou).