Cinci luni în urmă, blocul ACUM și Partidul Socialiștilor au ajuns la o înțelegere care avea un singur scop – eliberarea statului de sub regimul lui Plahotniuc. Un rol important în acest proces l-a jucat președintele Igor Dodon. Am reușit.
Deși am acționat cu același scop – de a-l alunga pe Plahotniuc, motivațiile noastre se pare că au fost foarte diferite. Noi am avut și avem o singură motivație – să eliberăm țara, să edificăm o justiție independentă și un stat de drept, să construim instituțiile și să combatem corupția. Acțiunile lui Igor Dodon sugerează că motivația dumnealui s-ar putea să fi fost alta – pur și simplu să preia scheme și instituții, să ocupe spațiul eliberat și în niciun caz să nu permită țara să fie cu adevărat liberă. Asta sugerează acțiunile, iar acțiunile vorbesc mai bine decât cuvintele.
Noi nu pentru asta am pornit la drum și nu pentru asta am mers la riscuri personale. Nu pentru a elibera loc pentru următorul oligarh. Ne-am pornit să mergem până la capăt, în special cu reforma justiției.
În așa condiții, în situația în care nu se dorește o reformă adevărată, nimic nu mai are sens și doar pierdem timpul. Guvernul devine unul de fațadă, în spatele căruia reformele stagnează. Din astea am mai văzut. Foaia de turnesol este procuratura generală, unde nu trebuie să admitem un om docil, sau nici măcar unul „moderat”. Eu nu vreau să vedem cum datorită unui guvern pro-european în țară vin bani, pe când în realitate lucrurile nu se schimbă, sau chiar degradează. Și din astea tot am mai văzut.
Epopeea cu selectarea unui Procuror General independent durează de luni de zile. De ce? Simplu. Pentru că nu toate părțile își doresc un procuror independent. Să fi fost „înțelegere”, demult aveam Procuror. Partea bună e că de data asta sunt și din cei care apără, până în pânzele albe, independența Procuraturii. Să fi bătut palma, demult subiectul era închis și aveam un procuror general așa și așa. Asta e semnalul bun al acestor tertipuri cu tot cu concursuri anulate. Ele se întâmplă pur și simplu pentru că nu se merge la compromis. Pentru că la acest subiect compromisuri nu pot să existe. Fie avem un procuror general bun, fie nu.
De aproape cinci luni Igor Dodon trișează atacând guvernul. În special în ultimul timp își arată nemulțumirea de modul în care sunt administrate unele domenii. Cere remanieri, aproape în fiecare săptămână. Dar să nu uităm că un domeniu absolut strategic – anticorupția – este asociat direct președintelui. Numirea fostului consilier prezidențial în funcția de director de CNA ar trebui să-l responsabilizeze direct pe Igor Dodon. Să-și manifeste nemulțumirea despre mersul lucrurilor în lupta cu corupția. Și chiar nu contează cât de independent este domnul Flocea la moment. Nu poți lupta cu opinia publică, percepția căreia este clară – Igor Dodon exercită control asupra Centrului Național Anticorupție prin fostul consilier al său. L-aș încuraja pe domnul Dodon să-și facă griji despre anticorupție, pentru început. Să se concentreze pe agenda anticorupție. Să facă ședințe, consilii consultative, inițiative, să ceară rezultate.
Cinci luni în urmă, Igor Dodon a făcut ceea ce trebuia să facă. Ce motivație a avut în acele zile – să elibereze țara, sau să încerce să o preia – încă urmează să demonstreze.
Cinci luni în urmă noi am pus diferențele la o parte și am pornit la drum. Dar înainte de noi și alții au pus diferențele la o parte. Au uitat de dușmănie și de atacuri, au dat mâna și au început a fura împreună. Cinci luni în urmă a fost diferit. Cel puțin o parte din cei care și-au dat mâna nu au făcut-o pentru a fura în continuare. Poate chiar toți? Să o demonstreze. Nu nouă, oamenilor. Acțiunile, nu cuvintele pot să o demonstreze.
Cinci luni în urmă noi am spus DEZoligarhizare și în niciun caz REoligarhizare.