Cum trișează PSRM

Ce se întâmplă, pe scurt? După cinci luni de concursuri eșuate și tergiversări pe reformele cheie din justiție, Prim-ministra Maia Sandu și-a asumat responsabilitatea să propună o listă de candidați pentru funcția de procuror general. Lista candidaților nici nu a fost făcută publică, dar PSRM deja se isterizează.

De ce funcția de procuror general e importantă? Pentru că de aici începe lupta cu corupția. Vrem acolo un om independent, integru, profesionist. Un om care să lovească în toți care fură sau încalcă legea, indiferent de culoarea politică. Dacă permitem un procuror general „flexibil”, atunci o să pierdem alți șapte ani în zadar. Timp de pierdut nu avem. Din acest motiv, aici nu poate fi vorba de niciun compromis.

Asumarea răspunderii guvernului pe legea Procuraturii nu este un caz izolat. Trebuie să ne uităm la acest fapt drept rezultatul unui lung lanț de tergiversări – concursuri în care PSRM a trișat, au favorizat unii candidați, încercând să blocheze, sau să amâne reformele în justiție. E vorba de  5 (!) luni de încercări. Nu e de mirare că, după asumarea răspunderii de către Maia Sandu, PSRM a intrat într-o defensivă incoerentă. În mare parte, se justifică. Principalele lor argumente:

  1. PSRM spune că proiectul de asumare a răspunderii este anticonstituțional. În același timp, PSRM a votat un proiect similar care instituia același mecanism, doar că la Ministerul Justiției. Același principiu de preselectare este instituit de Prim-ministră. Sau… PSRM au votat un proiect anticonstituțional și acum critică alt proiect anticonstituțional doar pentru că au pierdut orice control asupra procesului de preselectare?
  2. PSRM o acuză pe Maia Sandu de capturare a procuraturii. Ridicol argument, dat fiind faptul că Maia Sandu nici nu a propus încă lista candidaților. Moțiunea de cenzură este pe procedură, nu din cauza că Prim-ministra ar fi propus o listă de candidați toxici. Să aștepte să vedem cu toții lista și, dacă lista candidaților înaintați de Maia Sandu confirmă suspiciunile de tentativă de capturare a procuraturii, au să aibă toate argumentele.
  3. Despre concurs PSRM spune că ei nu au influențat rezultatul, fiindcă au avut 1 din 6 membri. Aici e simplu fals. Au influențat, și asta se vede cu ochiul liber. Atunci când unul dă 0 puncte, iar altul pune 100, media iese 50. În primul rând, să fi fost luat în calcul acel punctaj zero, Gribincea nu era nici măcar printre cei patru.
    În al doilea rând, posibil sarcina membrului PSRM din comisie nu era să descalifice pe toți incomozii, ci să se asigure că în etapa finală acced câțiva candidați comozi care să fie acceptați după asta de CSP. Misiune îndeplinită.
  4. PSRM acuză guvernul că „schimbă regulile jocului în timpul jocului”. Pentru noi funcția de Procuror General nu e „un joc”. Noi am avut de suferit direct în urma unei procuraturi capturate. Ei – nu. Dar cel mai important: atunci când vedem un concurs sau, de exemplu, o licitație viciată, este obligația noastră să oprim procedura și să o luăm de la capăt. Așa este corect. Așa se face într-o țară civilizată. Nu permiți un concurs viciat să meargă înainte doar pentru că a început „procedura”.
  5. PSRM face aluzii că „dacă și cade guvernul, oricum va trebui să discutăm”. Ni se sugerează cumva „să nu ardem podurile”. Poduri nici nu au prea fost, poate în ultimele cinci luni a apărut o tentativă de punte, pentru că pe unele subiecte, e adevărat, am găsit înțelegere. Dar ne cred naivi dacă speră că vom reveni la negocieri după ce dau jos acest guvern. Cu cine o să dea jos guvernul, cu aceia să facă și noua coaliție. Să-și asume consecințele.
  6. Domnul Dodon ne acuză oarecum îngăduitor că am fi cumva „supărați” din cauza alegerilor locale și asta ar fi explicația. Că ar fi vreo frustrare. Domnul Dodon nu trebuie să ne justifice și să ne explice acțiunile, nu trebuie să ne analizeze starea de spirit. Să și le explice pe ale sale, și nu nouă, dar oamenilor săi. Adevărul e că domnul Dodon nu își dorește un procuror incontrolabil. Aici e problema cea mare.

Cinci luni în urmă am ajuns la o înțelegere cu socialiștii nu din mare dragoste, ci pentru a elibera țara. Desigur nu am uitat și nu am trecut peste faptul că, în timp ce noi protestam în stradă patru ani la rând pentru a apăra democrația, socialiștii votau într-o veselie cu Plahotniuc. Le-am dat șansa să se reabiliteze, pentru că oricine are dreptul la a doua șansă. Oricine are dreptul să crească, să evolueze, demonstrând că este sincer.

Cinci luni de zile le-am testat sinceritatea. A văzut întreaga societate. Am înțeles că pe justiție acționează ca niște trișori.

Noi nu am luat guvernarea de dragul guvernării. Am luat guvernarea ca să eliberăm țara. Dacă asta nu ni se permite, atunci nimic nu are sens. Pentru noi, guvernarea nu e de dragul guvernării sau a schemelor. E o oportunitate de a schimba lucrurile.

Eu am o motivație foarte personală la acest subiect. Am simțit pe pielea mea cât de neputincios poți să fii în fața unei procuraturi capturate, care execută ordine ilegale, când pur și simplu nu ai de unde să aștepți dreptate. Ești mic și neputincios. Nimeni nu te poate ajuta. Am intrat în politică pentru a contribui ca nimeni în țara noastră să nu treacă prin ceea prin ce a trecut familia mea. Nu pentru ceea ce vorbesc, scriu, gândesc.

Pentru justiție trebuie să fim gata să mergem până în pânzele albe. De la justiție poate începe orice transformare adevărată a acestei țări.