Acesta este guvernul Dodon, rezultat al coaliției PD-PSRM. Așa și o să-l numim de azi încolo. Nu e Guvernul Chicu, e guvernul Dodon.
Chiar azi dimineața, Chicu deja a arătat, inclusiv miniștrilor din subordinea sa, cine e șeful în guvern și cui se închină miniștrii.
Igor Dodon are un scop final – să fie reales. Pentru a fi reales el trebuia să dea jos guvernul Maia Sandu, sub orice pretext. Pentru că, într-adevăr, arătam rezultate. S-a speriat. Asta a și făcut.
Chicu este acolo pentru a-și asuma eșecurile guvernării și a le devia de la Dodon, pe când micile rezultate (orice guvernare le are) să fie atribuite direct lui Dodon. Fain job are domnul Chicu :).
Ce urmează? Urmează un an preelectoral în care guvernul nu livrează rezultate, iar Igor Dodon se strofolește din când în când la cabinetul de miniștri care nu lucrează cum trebuie și mai cere demisia unui sau altui ministru. Poate chiar a domnului Chicu, care va fi fața eșecurilor guvernării (nu și a unelor succese, cum am zis mai sus).
Jocul lui Igor Dodon a fost până aici. De aici încolo el are o singură misiune – să țină puterea. Pentru asta va trebui să instrumenteze noi atacuri asupra justiției, a transparenței, a libertății și a democrației, la fel cum au făcut-o și precedenții. Ca precedenții, nu o va face neapărat din plăcere, ci de nevoie, consiliat poate chiar de aceiași indivizi care sincer urăsc libertatea. O va face din frica de justiție.
Tot nu învățați unii de la alții. Tot vă credeți mai deștepți ca precedentul care a încercat exact același lucru și a eșuat. Tot credeți că o veți face mai bine. Să furi mai mult ca precedentul, să strângi șuruburile mai bine ca precedentul. Și tot nu înțelegeți că cel mai bine, inclusiv pentru siguranța ta de termen lung, e să dai drumul libertății și să muncești în liniște pentru țară, cât timp o fi să-ți dea oamenii.
Lupta pentru o țară normală nu are sfârșit și este un proces permanent. Căderea lui Igor Dodon deja a început, iar noi îl vom ajuta.