fbpx

În așteptarea creditului promis

Premierul Chicu a binevoit să dea detalii despre creditul rusesc (două propoziții). O următoare declarație, nici un document publicat. Trei luni. Ministrul Finanțelor s-a expus săptămâna trecută la subiectul împrumutului din Rusia, în mărime de jumate de miliard de dolari, după care și președintele Comisiei Economie, Buget și Finanțe. Procesul de negociere a acestui împrumut este unul netransparent și trebuie să ne îngrijoreze. Iar când la așa un subiect nu este transparență, eu am dreptul să concluzionez – Dodon dă țara rușilor. Pe furiș.

Sunt aproape trei luni de când s-a lansat discuția, dar nimic nu este pus pe hârtie. Doar remarce publice. Și asigurări că „totul va fi bine”.

Știți cum se procedează în mod normal? Mai jos vedeți câțiva pași pe care îi văd absolut necesari pentru a asigura transparența în contractarea împrumuturilor externe. Sunt etapele naturale prin care în mod normal trec împrumuturile pe care le contractăm. Pot să confirm cazul a mai multor împrumuturi de la BERD/BEI din experiență proprie.

Pasul 1. Părțile ajung la o înțelegere, de principiu. Se înțeleg nu despre contractarea împrumutului. Se înțeleg să intre în negocieri. Asta a fost cam trei luni în urmă la întâlnirea dintre Medvedev și Chicu.

Pasul 2. Se elaborează textul unui Memorandum de Înțelegere unde sunt enunțate principiile de bază ale cooperării, inclusiv condițiile de bază (suma împrumutului, rata dobânzii, termenul, valuta, caracterul concesional și necondiționat al împrumutului). Se pune pe hârtie, într-un document.

Pasul 3. Acest Memorandum de Înțelegere este publicat, ca societatea să ia cunoștință, să analizeze. Acest Memorandum de Înțelegere nu este obligatoriu și, de regulă, are termen de expirare. Dacă părțile nu ajung la un numitor comun până la o dată anumită (să zicem, un an), Memorandumul nu mai e valabil și devine automat nul.

Pasul 4. Cele două părți semnează Memorandumul de Înțelegere, prin care declară că o parte va pune la dispoziție, iar cealaltă va primi un împrumut. Documentul nu obligă părțile la nimic. Este o înțelegere să înceapă negocierile.

Pasul 5. Se formează echipele de negociatori. Echipele de negociatori se întâlnesc de câte ori trebuie, discută condițiile detaliat și elaborează un draft de Acord de Finanțare.

Pasul 6. Pentru ca societatea să știe ce se întâmplă, după fiecare rundă de negocieri, ar fi bine șeful echipei de negociatori să informeze societatea prin intermediul presei, să mai spună cum s-au mișcat și ce urmează să mai negocieze. În trecut Prim miniștrii erau bucuroși să mai facă o conferință de presă să mai vorbească despre drumuri sau despre împrumuturi pentru antreprenori, chiar dacă știau bine că banii vor veni poate peste un an.

Pasul 7. După ce au agreat toate condițiile, dar și textul unui Acord de Finanțare, în baza căruia va fi oferit împrumutul, documentul este publicat și, eventual, supus dezbaterilor publice, dacă interesul societății este mare.

Pasul 8. Urmează procedura de ratificare de ambele state a Acordului de Finanțare. Guvernul aprobă documentul și îl propune parlamentului să-l ratifice.

Pasul 9. După asta urmează semnarea Acordului de Finanțare.

Pasul 10. După ratificare și semnare, banii sunt în sfârșit gata să fie debursați, iar autoritățile pot demara valorificarea lor. În cazul proiectelor de infrastructură, asta înseamnă că abia atunci sunt lansate licitațiile.

În paralel cu acestea, se fac studii de fezabilitate, se elaborează evaluări de impact asupra mediului pentru fiecare proiect de infrastructură. Pentru că nici un donator nu vrea să fie văzut finanțând proiecte ce dăunează grav mediului și distrug comunitățile locale. Și un donator responsabil vrea să vadă că banii pe care îi alocă vor alimenta creștere economică și vor ajuta oamenilor, motiv din care vor să evalueze fezabilitatea economică a proiectelor. Nu poți să investești câteva sute de milioane acolo unde „crezi tu” că trebuie.

Așa un guvern transparent accesează împrumuturile pentru infrastructură. De obicei, cu BERD, BEI, numele cărora este pomenit de Dodon ca să creeze analogie, un proces din ăsta poate dura cam doi ani. Un guvern începe și altul termină. Uneori trei guverne lucrează la un proiect. Unul îl inițiază, altul îl negociază și semnează și altul îl valorifică. Pentru că așa ne putem asigura că nu se fură și că nu plătim trei prețuri, cheltuind în grabă.

Să aduci jumate de miliard de dolari în țară e greu și durează mult. Și trebuie să fie greu și să dureze, pentru că altfel generăm corupție și luăm decizii proaste. Asta e important, pentru că acești bani vor fi întorși de cetățean. Chiar dacă vor fi cheltuiți defectuos, ei oricum vor trebui întorși. E împrumut. De aia se produce multă hârtie în proces. Ca totul să rămână scris, la fiecare pas.

Se pare că încă suntem la pasul 1 de mai sus, pentru că nimic nu s-a semnat și nu s-a publicat. Din câte ni s-a dat de înțeles, nu există semnat nimic, nici un demers oficial nu a fost făcut. Sunt „discuții”. Așteptăm cu nerăbdare publicarea Memorandumului. Să trecem la pasul doi, să avem ce discuta.

Mă îngrijorează și mă enervează faptul că în țara noastră nu se guvernează transparent. Atunci când așa informație este dosită, se vrea, sunt convins, o următoare delapidare, schemă, furt. Am solicitat informație de multiple ori. Fie informația este dosită de la deputați, cu încălcare a legii, fie chiar nu este nimic scris. Și spre binele celor ce ne răspund la solicitări, sper să fie a doua.

Dacă se vrea ca lucrările să înceapă deja în martie, cum a spus Dodon, statul va fi, inevitabil, prejudiciat cu sume mari de bani. E o lege nescrisă a lucrărilor de infrastructură, dacă vreți. „Mai repede” înseamnă mai ineficient, la calitate mai proastă și mai costisitor pentru cetățean. Vedeți traseul-dolgostroi Chișinău-Ungheni? Așa s-ar putea să fie toată țara. Nu șantier. Ruină. Desigur, pentru a pompa niște bani în buzunarul propriu e o acoperire suficientă. Nu și pentru a construi de fapt infrastructură. Avem deja indicii că sunt caiete de sarcini făcute necalitativ și niște licitații petrecute defectuos.

Am spus-o mai simplu. Teamă îmi este că Plahotniuc a furat un miliard din BNM, iar Dodon vrea să împrumute jumate de miliard să aibă ce fura.
Oricine își va pune semnătura pe aceste documente, va trebui să răspundă odată și odată. Anul trecut am văzut cu toții că lucrurile în Moldova se pot schimba foarte rapid. Și la următoarea schimbare va fi o următoare comisie de anchetă. Și vor fi nume. Și vor fi cariere terminate – în cel mai bun caz.

Nu poți să bați palma pe jumate de miliard și să dosești informația până când e prea târziu ca societatea să reacționeze.

Nu ai dreptul să bagi propria țară în datorii cu atâta legeritate și iresponsabilitate fără măcar să te gândești că s-ar putea să răspunzi în fața cetățenilor. Ai să răspunzi, mai devreme sau mai târziu. De la executor la președinte. Pentru că ai știut ce se întâmplă, dar ai tăcut.

Cum a spus și Domnul Oazu Nantoi ieri în discursul său – Trădarea de Patrie termen de prescripție nu are!

La acest subiect am mai scris. Probabil am comunicat public la acest subiect mai mult decât întreg guvernul. Asta nu ca să mă laud, ci ca să exemplific câtă puțină transparență este la acest subiect:

21 ianuarie 2020: Ce condiții ar avea împrumutul din Rusia? Răspunsul guvernului.

13 decembrie 2019: Ce condiții va avea împrumutul din Rusia?

25 noiembrie 2019: Вопросы по поводу займa из России

22 noiembrie 2019: Întrebări despre împrumutul din Rusia.