Regimul duty-free este o anomalie bizară, care scutește o mică parte din magazine de taxele pe care le plătesc toți restul, sub un pretext cel puțin discutabil. Considerăm oportun să eliminăm acest regim din legislația națională a Republicii Moldova.
În parlament am votat în prima lectură o inițiativă care să elimine regimul duty-free din Moldova. Curând urmează și a doua lectură. Aici vedeți proiectul de lege.
Premisa care stă la baza regimului duty-free modern este că simplul act de trecere a unei frontiere internaționale ar trebui să scutească călătorii (de fapt, antreprenorii beneficiari) de unele taxe la care sunt supuse persoanele care nu trec o frontieră internațională. Această premisă este una greșită.
Cum a apărut această chestie pe nume „duty-free”?
Timp de câteva secole Imperiul Britanic, o putere maritimă fără egal, avea o lege care permitea marinarilor ce mergeau în curse lungi, de luni de zile, să ia cu ei pe vapor alcool fără a plăti taxe. Whiskey, rum, te miri ce. Aveau nevoie oamenii, pentru consum personal.
Au apărut cursele de croazieră pentru pasageri, cele mai populare fiind cele transatlantice. Prin 1930 apare și ceva asemănător cu shoppingul duty-free modern. Odată ieșite în apele neutre, vapoarele nu plăteau taxe pentru alcoolul vândut, pentru că acestea nu erau teritoriu suveran al vreunui stat. Straniu, pentru că restul legilor statului sub steagul căruia era vaporul se aplicau, dar uite cele fiscale – nu. Scutirea de taxe însemna că alcoolul pe vapor era cam 30% din prețul pe continent. Foarte atractive prețuri pe care nu le găsești acum în duty free.
Odată cu apariția aviației civile, apar zborurile transatlantice. Pe atunci avioanele aveau nevoie să facă o oprire pentru a face plinul de combustibil. Irlanda, datorită poziției sale geografice, devine un hub între Europa continentală și America. Un irlandez pe nume Brendan O’Regan are o idee inovatoare.
Omul s-a gândit: dacă pasagerii vapoarelor de croazieră (care trec atlanticul în săptămâni de zile) nu plătesc taxe, atunci de ce să nu aplicăm aceeași lege și pentru pasagerii aeronavelor? „Doar aeronavele sunt nimic mai mult decât vapoarele cerului”, argumenta el. Răspunsuri „de ce nu?” ar fi fost destule, totuși, cumva reușește să convingă guvernul irlandez (cum anume – nu știm) să susțină această scutire și așa apare primul magazin duty-free din lume în aeroportul Shannon, Irlanda.
În 1947 guvernul irlandez votează să declare aeroportul Shannon în afara teritoriului vamal al Irlandei.
În 1951 în Shannon apare primul magazin duty free, inițial conceput ca să vândă produse locale. În vânzare era tot – de la whiskey la gem la ouă proaspete. Ouăle nu prea au mers, dar whiskey s-a prins deodată. Și țigările tot.
Iar ideea a prins a se răspândi imediat, chiar dacă nu avea mai deja cu apele internaționale sau zboruri transatlantice (cumpărăturile se făceau la sol).
Până în 1960 magazine duty-free erau în aeroporturile din Amsterdam, New York, Londra, Miami, Frankfurt, urmate de multe altele.
În anii 90 orice aeroport internațional avea magazin duty-free.
Dar asta nu e tot. Principiul „duty-free” cumva se ramifică. Acrobațiile abia încep. Magazine duty free apar și la…trecerile terestre de frontieră. Literalmente pe cei câțiva metri dintre două vămi a două state. Treci din Austria în Ungaria (înainte de extinderea UE)? Poftim intră pe la duty-free! Germania-Polonia? La fel!
Și mai mult. În multe orașe apar magazine „duty-free” fix în centrul orașului. Pentru diplomați, au zis.
Absurdul continuă să evolueze și în perioada pandemică, magazinele duty-free se ramifică și online. Cumva apele internaționale au început a se aplica online.
Tot mai departe de la ideea originală cu marinarii care mergeau în curse lungi, sau cel puțin de la o cumparătură fără taxe în apele internaționale pentru consum propriu pe durata călătoriei de 2-3 săptămâni, nu-i așa?
În Moldova le-am avut pe toate. La Chișinău am avut un magazin duty free fix în centrul orașului, la un hotel. În Moldova guvernările precedente au instalat magazine duty-free la intrarea în țară, ceea ce e un absurd total (astea deja sunt planificate a fi eliminate în 2023). Au instalat magazine duty free la intrarea în zona transnistreană (au fost eliminate deja). Chiar planificau construirea benzinăriilor în regim duty free, ceea ce ar fi fost o inovație mondială. Au votat și o lege, doar că nu au reușit să o aplice, pentru că i-am dat jos, iar legea a fost anulată.
Ah, da. Despre prețuri. Între timp prețurile în magazinele duty-free au devenit tot mai puțin atractive. O cumpărătură în duty-free la doar 30% din prețul normal, ca pe timpuri, ca în anii 1950? Uitați de asta. Nu mai există așa prețuri.
Regimul duty free s-a tot ramificat, a crescut, a obținut noi și noi forme, ca orice gaură fiscală care e permisă de la zero și nu e oprită la timp.
Încep a fi introduse tot mai multe limitări.
În 70 de ani, regimul duty-free a ajuns un mastodont de aproape 90 miliarde dolari vânzări anuale, neimpozitate. Cam cât PIB-ul Luxemburgului.
Statelor lumii le-a luat ceva timp să înțeleagă că această gaură fiscală devine de necontrolat. Astfel, încep a fi introduse limitări.
Din 1999 Uniunea Europeană a închis magazinele duty-free la călătoriile intracomunitare. Dacă zbori din Bruxelles în Viena, zona aia a aeroportului e un fel de mall – magazine simple care plătesc toate taxele (se numește duty-paid). Duty-free sunt doar magazinele de la ieșire din UE (după controlul de pașapoarte).
Nu sunt rare cazurile în care statele impun în duty-free limite la cantitatea maximă de vânzări per persoană (de obicei țigări și alcool). De exemplu, maximum 2, sau 10 pachete per persoană, depinde de țară; maximum 1 litru de alcool, etc.
Sunt și cazuri, în care la unele produse se aplică taxe/accize chiar dacă sunt vândute în magazinul duty-free, iar altele sunt vândute în continuare în regim duty-free. De exemplu parfum vs țigări sau alcool.
Noi și noi limitări vor tot apare, cred eu, pentru că la mijlcul regimului duty-free stă, în esență, un regim fiscal/vamal preferențial acordat în mod arbitrar unui antreprenor sau grup de antreprenori, ceea ce nu poate să nu supere pe restul și nu poate să nu trezească îngrijorări despre disciplina fiscală.
Și dacă este posibil de introdus limitări, înseamnă că este posibil de eliminat acest regim, lucru pe care îl propunem noi în Moldova. Până la urmă, politica de TVA și accize țin de politica fiscală a fiecărui stat și deci e un drept suveran.
Mai jos o să explic punctual principalele motive din care vrem să eliminăm regimul duty-free în Moldova.
Echitatea fiscală. Orice lege trebuie să aibă la bază valorile pe care le promovăm și în care credem. O să pornim de la ele.
Noi credem că toți sunt egali în fața legii, toți au aceleași drepturi și toți trebuie să plătească taxele și impozitele în mod echitabil, corect. Toți trebuie să contribuie la acest stat. Deși este greu să asiguri condiții 100% egale, rolul statului este, prin deciziile pe care le ia, să promoveze și să avanseze acest principiu și să asigure tuturor condiții cât mai echitabile. Eliminarea regimului duty-free este un pas în direcția corectă.
Privilegiile fiscale de care beneficiază regimul duty-free în Moldova sunt semnificative. Conform informației Serviciului Vamal, în primele 6 luni ale anului 2022 regimul duty-free a beneficiat de scutiri fiscale în sumă de 1 miliard de lei (53 mln EUR). Pe tot anul, deci, regimul duty-free va beneficia de cel puțin 2 miliarde lei (106 mln EUR) în scutiri fiscale (TVA, Accize, taxe vamale). Au fost ani (înainte de pandemie) în care această cifră se apropia de 4 miliarde lei anual. În mare parte aceste privilegii merg la o singură companie.
Venituri la buget. Anularea scutirilor de 2 miliarde (mai sus) nu va conduce la creșterea veniturilor la buget cu aceeași sumă. Estimările Ministerului Finanțelor sugerează că trebuie să ne așteptăm la un plus de vreo 500 milioane lei. Estimările independente ale Expert-Grup sugerează cifra de 400 milioane lei. Asta, reieșind din scutirile de 2 miliarde lei. Dar foarte probabil vom fi pe creștere ținând cont de perioada pre-pandemică, când această cifră era mult mai mare. Așa sau altfel, vom fi pe plus la încasări. Vom încasa bani suplimentari pe care îi vom utiliza mai eficient în interesul antreprenorilor și cetățenilor. Mai ales într-o perioadă atât de complicată. Ceea ce vrem să încasăm de la duty-free, vrem să dăm la zeci de mii de antreprenori care trebuie să simtă susținerea statului.
Un mediu de afaceri corect. Regimul duty-free oferă condiții speciale unui grup mic de antreprenori. În Moldova, începând cu 2023, conform legilor deja votate, de acest regim va beneficia un singur antreprenor – cel din aeroport. Toți vor trebui să plătească taxele și impozitele, afară de acel antreprenor. Nu credem că e bine să transmitem asemenea semnale în economie. În anul 2023 va trebui să ne reconstruim economia care a avut de suferit, să susținem antreprenorii, ca aceștia să crească. Pentru asta avem nevoie de bani. Am identificat mai multe surse adiționale de venituri la buget, iar anularea duty-free este una din ele. Beneficiile pe care le vor pierde câțiva antreprenori (mai exact – unul) vor fi repartizate la mulți alți antreprenori.
De aceea, dilema este simplă: elimini duty-free și pe banii colectați ajuți 70 mii de antreprenori prin alte măsuri, sau lași totul așa cum este? Ca să finanțezi proiecte, trebuie să ai de unde. Ideea acestei reforme este simplă: să luăm privilegiile câtorva și din banii acumulați să ajutăm pe mai mulți.
Iluzia promovării exporturilor. Cea mai răspândită motivație a magazinelor duty-free este că acestea promovează exporturile și produsele locale. Cel puțin în cazul Moldovei acest argument nu e aplicabil. Or, produsele locale vândute în duty-free-urile noastre sunt o minoritate. 70% vânzări sunt produse străine. Iar argumentul că doar acestea ar promova exporturile nu e tocmai corect, pentru că și magazinele duty-paid (care achită taxele) amplasate în aeroporturi, pe unde trec milioane de oameni care deja la ieșire din țară mai cumpără câte ceva, promovează exporturile într-o măsură similară, datorită locației lor – fix 10 metri de la îmbarcare. Este un argument speculativ.
Riscul de contrabandă și crimă organizată, însă, e unul real. Duty-free este o sursă de „mic trafic” în orice stat. Chiar și acele două pachete de țigări pe care le cumperi din duty-free, din care statul nu-și colectează taxele, înmulțit la zeci de milioane de cumpărători pe an, cumulativ înseamnă că statul ratează venituri semnificative. Cum am zis mai sus, chiar și în absența vreunei activități coordonate de trafic, călătorii introduc din duty-free în regim vamal normal produse în valoarea de zeci de miliarde dolari anual, din care nu se plătesc taxe.
În cazul Moldovei cel puțin, magazinele duty-free sunt unele din principalele surse de contrabandă cu țigări spre România. Asta sugerează mai multe rapoarte, printre cele mai recente fiind un studiu al Novel Research. Mai jos vedeți niște cifre pe care le-am pus cap la cap și care arată cel puțin straniu. Concluziile vă aparțin. Vă rog atenție:
În anul 2020 în magazinul duty-free de la ieșire din aeroportul Chișinău s-au vândut 2,8 milioane pachete de țigări (56 mln țigări).
În același an prin aeroport la ieșire au trecut 481 mii de călători.
Adică, în medie, au fost vândute câte 6 pachete per pasager (de toate vârstele – între 0 și 100 de ani).
6 pachete per pasager ar însemna că în spațiul ăla mic cu țigări din duty-free-ul din aeroport e îmbulzeală permanentă. De câte ori zbor, nu am observat deloc îmbulzeală pe acolo. Am mari dubii că vreun aeroport din Europa vinde 6 pachete de țigări per pasager.
Și mai interesant: în 2021 ieșim din pandemie, se dublează numărul de pasageri (ajungem la aproape 1 mln pasageri). Însă, vânzările cresc cu doar 500 mii de pachete (10 mln țigări) până la 3,3 mln pachete pe an.
Cum să înțelegem aceasta? M-am gândit mult la cifrele astea în căutarea unei explicații logice.
După multe reflecții, totuși, cred că cea mai probabilă, logică explicație a aceste anomalii este contrabanda. Dar sunt deschis la alte explicații logice.
La dublarea numărului de pasageri (+500 mii) s-au vândut cu doar 500 mii de pachete mai mult. Cel mai probabil, asta și sunt vânzările reale. Comportamentul celei de-a doua jumate de milion de pasageri apăruți în 2021 nu poate fi chiar atât de diferit față de prima jumate de milion de pasageri.
Și mai simplu zis: 481 mii de pasageri cumpără 2,8 mln pachete, iar 1 milion de pasageri – doar 3,3 pachete. Nu vi se pare straniu? Nu poate jumate de milion să cumpere câte 6 pachete per pasager, iar cealaltă jumate – doar câte un pachet per pasager.
Asta înseamnă că vânzările reale în 2021 ar fi fost de aproximativ 1 milion, restul 2,3 milioane sunt un mare mister, ca să îi spun diplomatic.
Și preferata mea întrebare: de ce alte țări nu elimină acest regim? De ce noi trebuie să fim primii „mai catolici ca papa”?
O explicație pe care îndrăznesc să o articulez: noi ne-o putem permite mai ușor ca alții. În realitate, în Moldova în 2023 industria duty-free va fi compusă dintr-un singur antreprenor și un singur magazin din unicul aeroport din țară. Pentru noi costul politic și social al acestei decizii este unul minim, iar asta contează mult în orice democrație.
Aș presupune că în alte țări afacerea duty-free e mult mai mare, cu mai multe companii ce activează în acest regim, capacitatea de lobby este mai mare, guvernele nu vor să deranjeze milioanele de călători pentru un beneficiu, poate marginal pentru bugetele lor, iar problema devine și una politică.
Însă chiar dacă alte țări nu elimină regimul duty-free, în multe state sunt introduse noi și noi limitări. Asta înseamnă că statele înțeleg inechitatea care s-a creat și înțeleg că ea doar va crește.
Spre deosebire de alte state, noi ne putem permite această decizie, de aceea trebuie să o facem. Simt suport în societate pentru această decizie. Nu are sens să ținem un regim aparte pentru un singur magazin în aeroport, ca acesta să fie în continuare scutit de taxe. Magazinul din aeroport trebuie să rămână în continuare, angajații își vor păstra locurile de muncă, doar că magazinul va plăti toate taxele în rând cu toți. Așa e doar corect.
Putem abroga acest regim și să le oferim tuturor posibilitatea să contribuie în mod egal la buget achitând toate impozitele. Repet: Magazinele din aeroport nu vor dispare (decât dacă așa o va dori antreprenorul), doar vor trebui să plătească toate taxele așa cum ar trebui să o facă toți.
Anularea regimului duty-free în Moldova va elimina inechitatea fiscală din economie, va promova un mediu de afaceri echitabil, va aboli niște scutiri fiscale incorecte, va genera bani în plus la buget și ar elimina, potențial, o sursă de finanțare a crimei organizate. Astea sunt doar câteva din beneficiile principale pe care le văd.
Scriind această postare, am consultat mai multe surse, câteva din care vi le prezint mai jos, dacă vreți să vă adânciți și voi în acest subiect fascinant:
The Economist – ”Time to end duty-free”: https://www.economist.com/…/02/27/time-to-end-duty-free
Dutyfreefacts.com – ”Our industry’s history”: https://dutyfreefacts.com/our-industrys-history/
NPR – ”A Look At Where Those Duty Free Shops In Airports Got Started”: https://www.npr.org/2018/05/18/612441091/a-look-at-where-those-duty-free-shops-in-airports-got-started
Expert Grup – ”Comentariu la inițiativa legislativă de abolire a regimului duty-free în Republica Moldova”: https://www.expert-grup.org/ro/biblioteca/item/2406-comentariu-la-ini%C8%9Biativa-legislativ%C4%83-de-abolire-a-regimului-duty-free-%C3%AEn-republica-moldova
NPR – ”Episode 841: The Land Of Duty Free”: https://www.npr.org/sections/money/2018/05/11/610516972/episode-841-the-land-of-duty-free
Jurnal.md – ”Contrabanda de țigări din Moldova spre România a scăzut, dar a crescut cota țigaretelor din magazinele duty-free”: https://www.jurnal.md/ro/news/92b4384976cb086c/contrabanda-de-tigari-din-moldova-spre-romania-a-scazut-dar-a-crescut-cota-tigaretelor-din-magazinele-duty-free.html