Cum întoarcem miliardul, altfel? Impozităm biserica!

Această postare este în primul rând un semn de protest față de felul în care se dorește distrugerea următoarei bucăți din parcul ce ne-a mai rămas. În orașe europene nu poți primi autorizație pentru instalarea unui scaun ”doar pentru că ai nevoie”. Nu au oficii lângă biserică? Multă lume nu are multe lucruri în țara asta. Să treacă drumul 30 de metri. Acolo să-și găsească oficiu, dacă tare au nevoie. Semnăm aici petiția. 

Dar să le luăm pe rând.

Întâi, politicieni și businessmani au furat miliardul. Asta a devastat economia și a generat scumpiri în lanț. Vă amintiți cursul Euro în 2014, înainte de furtul bancar? Știți cât e acum? Și cât costa electricitatea? Și salariul vostru cum a evoluat în trei ani?

1,082 miliarde USD din rezervele Băncii Naționale au fost scoase pentru ”salvarea” celor trei bănci din proprietatea lui Ilan Șor. Chiar dacă s-a acordat finanțare, băncile oricum au falimentat. Asta cum? Bail-out am mai văzut, dar nu înțeleg logic cum e posibil să faci bail-out și banca să falimenteze?

După asta, politicienii au zis că este ok să pună acest furt pe umerii cetățenilor. Pentru că banii trebuie întorși. Așa e într-o economie. În octombrie 2017, o lună în urmă, am plătit 668 milioane lei pentru a rambursa prima tranșă din miliardul furat tot de la noi. Prima tranșă din următorii 25 de ani. Cu aceste 668 milioane lei puteam face multe. Minimul ce îl puteam face – să ajutăm pensionarii să iasă din sărăcia absolută în care sunt ținuți de politicile statului și de corupție. Avem peste 700 mii pensionari. Ar ieși o majorare de cam câte 1.000 de lei anual, fiecăruia din ei.

Eu cred că ar fi mai bine ca miliardul să fie întors de cei ce se plimbă cu mașini luxoase decât de cei ce sunt vegetarieni de nevoie, pentru că e scumpă carnea.

TOTUȘI, DESPRE IMPOZITAREA BISERICII.

Postarea asta e despre alternative, teoretice, desigur. Teoretice, pentru că politicienii, după ce au furat, au pus datoria pe noi fără să caute aceste alternative, nemaivorbind de a le analiza în serios. Nu s-au întrebat nici din curiozitate ”cum să întorci miliardul fără să îl pui pe spatele oamenilor și fără să-l întoarcem singuri?” Cum este evident din titlu, guvernarea noastră putea, în loc să pună acest furt pe umerii oamenilor, să facă o reformă curajoasă. Să înceapă a impozita biserica.

”De ce biserica? Ei ce, au furat miliardul?”, vor zice unii. Păi, nici noi nu l-am furat. Da de întors trebuie. Și, aparent, ultima opțiune este ca el să fie întors de cei ce l-au furat. Exemple există. Biserica ortodoxă cipriotă, de exemplu, când Cirpul a fost lovit de criză, a pus umărul. 

Cum de făcut asta? Câteva opțiuni (care se și pot complementa).

Opțiunea 1. Taxă unică per unitate. 

Din păcate, nu avem o transparență a câte biserici există în țara noastră (deja e problemă, dar să trecem peste asta). Deși cred că sunt mai multe, să presupunem, că avem, convențional, 1.000. Există 800 localități în țară. În unele nu avem nici o biserică, iar în altele avem zeci de biserici. Pentru a acoperi acele 668 milioane pe care Ministerul Finanțelor le-a plătit din impozitele noastre pentru a acoperi miliardul furat tot de la noi, fiecare biserică ar trebui să genereze 668.000 de lei anual. Adică, 55 de mii de lei pe lună. Adică 1.800 de lei pe zi, în mediu. Rotunjim la 60.000 lei pe lună și facem și profit. 

Desigur, nu toate bisericele fac așa profit. Pe departe nu toate. Soluția e simplă. Bisericele bănoase susțin bisericele neprivilegiate pentru a menține credința aproape de oamenii nevoiași din sate. O vor face oare?

La opțiunea asta mai putem adauga variații. Vedem mai jos idei.

Opțiunea 2. Contracte pentru fiecare angajat. 

Preotul, dascălul, sau orice slujitor al bisericii este, până la urmă, un angajat al unei organizații. Eu precis nu pot ști, dar am dubii că toți angajații au contracte și venituri legale și transparente. Până la urmă, în caz de ceva se întâmplă, tot de la stat vor aștepta pensie.

Ca să menții un angajat costă mult. Suma pe care o primește omul în mână este doar jumate din cost. Încă fix pe atâta se duce la stat prin diferite forme (contribuții sociale, medicale, împărțite între angajator și angajat – foarte complicat). Ideea generală – la cei 5.000 lei pe care îi primești, statul face încă 5.000. Cât anume ar face statul nu pot spune (din nou, mitropolia este foarte scumpă la informație), dar putem modela. Să zicem că Mitropolia are 2.000 de angajați pe teritoriul țării și că salariul mediu este de un 5.000 de lei. Facem un 10 milioane lunar, sau 120 milioane anual. Tot înainte. Iată cam o cincime din plata anuală pentru furtul miliardului.

Opțiunea 3. Afacerile și averile bisericii. 

Aici, din nou, întuneric. Știm din auzite că businessul cu lumânări merge bine. Și că mai au și tipografie. Și că mai cine știe ce mai au. Afacerile conexe ale bisericii sunt scutite de impozite. Câte lumânări de 3 lei ard anual în Moldova? Și câte de 5 lei? Și de 10? 20? Eu nici nu vreau să mă gândesc. Se fac venituri de milioane de lei.

Afară de afaceri, biserica mai are și proprietăți. Imobile, pe alocuri ceva pământuri. Și ele trebuie impozitate. Nu pentru că vrem să atacăm biserica, ci pentru că e corect să contribuim cu toții din puținul pe care îl avem.

Opțiunea 4. Aparate de casă. 

În anul 2016 (www.statistica.md) am avut 37.394 de nou-născuți, au decedat 38.489 de oameni, au fost 21.992 căsătorii și 10.605 divorțuri. Fiecare din aceste evenimente din viață corespund unor rituri pentru care, știm bine, biserica percepe taxe. Botezuri, cununii, înmormântări. Cred că este ok să estimăm din aceste servicii un 100 milioane.

Plus: Sfințit de case, sfințit de mașini, sfințit de fântâni, sfințit de orice. Paștele, Paștele Blajinilor, Crăciun, Bobotează, Hramul satului. Aici preoții umblă din casă în casă. Hai să zicem 25 de milioane.

Dar principalele surse de venit ale bisericii sunt donațiile benevol-obligatorii. Oameni donează, fiecare cât poate. Majoritatea bătrâni, chinuiți, donează cât pot. 5, 10, 20 de lei. Pentru sănătate. De sufletul celor dragi. Cei mai înstăriți oferă mii de euro. Businessmani, dar și companii. Nu văd cum să nu găsim și aici măcar 100 de milioane.

Bonus.

Toți banii de mai sus sunt bani cash, evidența cărora nu e dusă de nimeni. Bani care se mișcă pe sub radarul statului și sunt imposibil de urmărit. Probabil, nu există nici un om în țară care să știe exact de câți bani este vorba. Cash. Dați să ne imaginăm așa o schemă. Ești antreprenor și vrei să faci ceva evaziune. Te înțelegi cu un preot mai puțin cinstit și faci, oficial, o donație la biserică. Din companie. Iar banii (minus un procent modest) preotul ți-i întoarce cash. Și iată așa se contaminează alte sectoare ale economiei de evaziune. Pentru că ai cash pe care e imposibil să-l monitorizezi. Schema asta este, desigur, produsul imaginației mele. Dar poate și nu.

Dacă e să ne uităm la investițiile făcute de biserică, estimările de mai sus sunt, probabil, modeste. Dacă sunt exagerate, dați să corectăm. Cert este că despre asta trebuie de vorbit.

Vă rog să nu vedeți postarea asta ca un atac asupra orice nu ar fi. Este un subiect ce trebuie discutat. Este important ca fiecare din noi să ne achităm modesta contribuție, pentru că nimeni nu suntem putrezi de bogați (afară de câțiva indivizi). Iar atunci când cineva nu-și face contribuția, iese că trăiește pe spatele altcuiva. Iar până la infinit unii pe spatele altora nu putem trăi. Cineva o să cadă pe brânci.

”Poate, la un moment dat, vom pune în discuție impozitarea Bisericii”

Patru ani în urmă Speakerul Candu se strofolea că ar fi pentru impozitarea bisericii. A zis, poate, la un moment dat. Poate merită să-i amintim.