În această campanie am avut sau o să am 17 întâlniri publice cu oamenii noștri. Le-am făcut sub genericul ”să vorbim despre alegeri”.
O să vă explic pe scurt felul în care gândesc.
Putem să lăsăm mâinile în jos sau putem să muncim.
Ce facem? Cedăm? Sau luptăm pentru a ne construi viitorul, familia, casa, țara?
Ce facem? Acceptăm lumea așa cum este? Sau muncim pentru a o face așa cum ea ar trebui să fie?
Și dacă alegerea este să lăsăm așa cum este, atunci ce fel de alegere este asta? Încotro duce această opțiune?
Sunt situații în care crezi că poți să alegi între a acționa sau a sta de o parte. Dar opțiunea de a sta de o parte e una iluzorie, falsă. Nu e o opțiune în sine.
Și după ce te pătrunzi de acest sentiment, înțelegi că nu ai de ales.
Am încercat să explic această filosofie a mea în acest discurs pe care vă invit să-l urmăriți.
Eu cred că noi nu avem de ales. Adică, avem, dar nu e o alegere în sine. E negarea problemei.
Eu nu am avut de ales. Atunci când mi s-a propus să candidez din partea blocului #ACUM, m-am gândit ce se întâmplă dacă spun nu. Am văzut două opțiuni:
1. Ei schimbă țara fără mine și o să regret toată viața că nu m-am implicat la timpul potrivit, să ajut, chiar dacă simțeam că trebuie și pot.
2. Ei nu reușesc și eu o să regret că nu m-am implicat, gândindu-mă că, poate, dacă mă implicam la timpul potrivit, aș fi putut ajuta și reușeam.
Am luat unica decizie posibilă. Am acceptat. Și în ultima lună și jumătate primesc confirmări de la sute de oameni buni că am făcut corect. Le mulțumesc.
Unii dintre voi credeți că nimic nu mai contează sau nu mai poate fi făcut sau că asta este poate ultima dată când mai dați țării o șansă.
Doar că nicio țară nu a fost construită prin boicot.
Democrațiile avansează prin lupta de o viață a oamenilor dedicați idealurilor libertății. După o viață de luptă, ei lasă în urma lor o societate mai bună.
Voi, scumpii mei oameni, trăiți în vest. Ați emigrat. Unii în anii 90, alții în anii 2000, alții – mai recent.
Tot ce vedeți în jurul vostru este rezultatul unei lupte de o viață. Aceste societăți sunt în permanentă transformare. Aceste țări nu s-au construit de la sine. De fiecare dată când cineva s-a ridicat pentru a-și cere drepturile, țara a făcut un pas înainte. Voi știți cum poate funcționa o țară – ați văzut asta cu ochii voștri.
Voi ați trăit ani buni în liberate. Cei de acasă niciodată nu au trăit într-o țară cu adevărat liberă.
Voi știți să vă cereți drepturile. Voi vă plătiți impozitele. Voi știți relația dintre acestea două.
Anume voi, cei ce ați văzut asta cu ochii voștri, puteți ajuta cel mai mult implicându-vă. Ajutați-ne. Mergeți la vot duminică.
Duminică, 24 februarie, mergeți la vot și dați-ne votul. Vom lupta. Nu vă vom dezamăgi. Nu vă voi dezamăgi.
24 februarie 2019