Când situația arată complicat, trebuie să faci zoom out și să te uiți la ea de sus. Așa, lucrurile au șansa să devină mai clare.
În parlament avem trei actori:
Partidul Democrat – compromis în fața propriilor cetățeni și a partenerilor externi. Incapabil să asigure o calitate satisfăcătoare a reformelor. Dușman al democrației și libertății, luptă cu propriii cetățeni pentru a evita pușcăria. Toxic altor partide pentru orice parteneriat, oricât de subtil ar fi acesta. Oricine va avea o cooperare cu PD, cât de voalată, va fi aruncat la groapa de gunoi, pentru că lumea vede, aude, înțelege. La PD îi atribui și pe cei din Șor, menirea cărora este simplă – să se comporte ca niște clovni pe fundalul cărora PD să pară ceva mai serios.
În PD nu crede nimeni. Cleiul PD nu e susținerea și valorile, ci frica. Frica și banii. Așa acest partid se ține împreună.
Partidul Socialiștilor – declarat antioligarhic, au și protestat trei ani în urmă, au crescut pe retorică antioligarhică, dar… cam asta. PSRM se bucură de o susținere autentică a unei părți din societatea noastră. Asta trebuie să respectăm. Unii oameni au votat sincer PSRM cu speranța că viața lor se va schimba spre bine. Votanții lor speră și cred că PSRM va lupta cu ”oligarhii” (în discursul PSRM nu este un singur oligarh, ci mai mulți – de ce oare?). Din 2016 PSRM a votat multe legi împreună cu PD și asta e punctul lor slab. Deputații PSRM pe de o parte se cam tem de PD, pe de alta, probabil, ar fi deschiși unei coaliții cu PD dacă PD nu ar fi atât de toxic. PSRM și liderul neoficial Dodon înțeleg – dacă nu se sparge sistemul, e o chestiune de timp până când Plahotniuc îi va păpa și poate chiar închide. Dar se cam tem să acționeze. Pe alocuri au dosare, pe alocuri – averi agonisite. Pentru deputații PSRM, inclusiv pentru Dodon, dispariția oligarhului ar fi o ușurare. Dar ei se tem să lupte și ar prefera asta să se întâmple cu mâinile altora. Pentru că dosare, averi, procuratură… Ei ar prefera cineva să lupte cu oligarhul, ca ei după asta să spună că au luptat și ei.
Blocul ACUM – blocul antioligarhic pro-european, căruia m-am alăturat și eu în aceste alegeri. Blocul ACUM a intrat în parlament din stradă, după patru ani de protest. Au fost tranșanți, cu un discurs clar anticorupție, fără subtilități. Dacă Dodon spune numele Plahotniuc cu jumate de gură după ce își cere voie, atunci blocul ACUM îl strigă în gura mare, dacă este cazul. Blocul ACUM a declarat că nu va face coaliție cu PD sau PSRM. Pentru că PD este clar partidul oligarhului și pentru că PSRM (afară de diferențele majore din viziunile acestor partide) în ultimii trei ani l-a ajutat pe oligarh în momente cruciale, în timp ce noi protestam împotriva acelorași decizii. Blocul ACUM își menține acest angajament.
Situația din parlament este că nici unul din acești actori nu are opțiuni bune. Toți trebuie să aleagă cea mai puțin proastă opțiune.
- PD trebuie să aleagă între anticipate și cumpărarea la greu a deputaților (doar că, se pare, nu au destui). Pentru ei opoziția este egală cu pușcăria, deci nu e opțiune viabilă. PD e gata la alianță cu oricine, dar nimeni nu vrea alianță cu PD (cel puțin declarat).
- PSRM trebuie să aleagă între coaliție cu PD și anticipate. Ambele sunt proaste. Opoziția pentru PSRM nu este posibilă pentru că ACUM și PD nu va face alianță.
- ACUM trebuie să aleagă între opoziție și anticipate. O coaliție PD-PSRM este, teoretic posibilă, iar dacă nu – o să fie anticipate.
Motivul din care suntem în această situație fără ieșire este simplu – corupția politică. Fraudarea a alegerilor. Banii murdari. De la blocul ACUM s-au furat minimum 10% din voturi. Natural, ACUM ar trebui să aibă minimum 40 de mandate. De la PSRM s-au furat, să zicem, 5%. Astfel, un partid compromis, marginal, care ar trebui să fie irelevant (PD) și altul ce nu ar trebui să existe (Șor), au blocat 37 de mandate în parlament cu care nu este posibilă absolut nici un fel de cooperare pentru că ele reprezintă corupția în cea mai neagră, hidoasă și slinoasă formă a ei.
Asta se întâmplă când bagi bani murdari în politică. Este o lecție pentru cei ce cred că totul are preț, inclusiv alegerile și votul oamenilor. Nu te atingi de ei, pentru că te contaminezi.
Unica opțiune, cu excepția anticipatele este, deci, soluția guvern minoritar format fie de PD, fie de PSRM, fie de ACUM. Aici ai trei scenarii:
- Guvern PD. Doar PSRM s-ar putea să voteze un guvern minoritar PD. Pentru PSRM asta va fi începutul morții.
- PD s-ar putea să voteze un guvern minoritar PSRM contra anumitor garanții (a se citi menținerea schemelor corupte și a oamenilor-cheie ce le protejează), dar le urez succese la PSRM să explice complicitatea asta alegătorilor lor.
- Guvern minoritar ACUM poate fi votat, după cum s-a anunțat azi în conferința de presă, de deputații care vor să facă un bine țării.
Dacă se merge doar pe soluția guvernului minoritar, situația nu se va schimba. Instituțiile vor rămâne capturate, schemele vor continua să funcționeze, iar instituțiile de forță vor continua să acționeze ca nimic altceva decât poliție politică. Avem nevoie de acțiuni sistemice, radicale, curajoase de dezoligarhizare și astăzi blocul ACUM a propus anume asta.
Se va întâmpla în trei etape principale:
- Deputații din parlament se eliberează de frică și votează speakerul ACUM – Andrei Năstase. Parlamentul devine funcțional.
- Se votează pachetul de legi de dezoligarhizare a țării. Se decapitează instituțiile de forță și de reglementare. Dăm jos șeful SIS, Procurorul General, Conducerea CEC, CCA, ANRE, și altele. Se publică Raportul Kroll 2. Se depun eforturi reale de investigare a furtului miliardului. Se anulează sistemul mixt. Vedeți aici tot pachetul de măsuri.
- Abia după asta, dar nu înainte de expirarea a trei luni, se investește guvernul în frunte cu prim ministrul Maia Sandu și se preia guvernarea într-o perioadă extrem de periculoasă. Se elimină schemele din guvern.
Este un risc major la care se supune blocul ACUM în primul rând și eu cred că este un pas curajos. Țara este în dezastru, în situație de pre-faliment, indiferent de ce vă spune Publika TV și Pavel Filip cu #dejaemaibine. Oamenii sunt în sărăcie și pleacă masiv, iar corupția nu a fost niciodată mai mare. Așa crede lumea, dacă vă uitați la Indicele Percepției Corupției de la Transparency International.
Ce riscă fiecare din actori?
- Riscul la care se supune blocul ACUM este unul enorm, pentru că un guvern minoritar este un guvern instabil. Dar asta este cea mai bună opțiune pentru țară din cele disponibile. ACUM va trebui să lucreze contra cronometru pentru a distruge schemele din guvern și de a corecta parcursul țării, pentru că guvernul ar putea fi dat jos oricând.
- Riscul PSRM este unul simbolic. Pot să dea jos guvernul oricând nu le place ceva (iar PD va fi gata să ne dea jos în orice clipă) și să meargă în anticipate (și aruncându-i înapoi în stradă pe liderii ACUM ce vor trece în guvern) când vor crede că sunt gata de ele. Dacă ajută PD să se mențină la guvernare, PSRM riscă cu dosare și persecutări. Pe de altă parte, PSRM știu că blocul ACUM nu aplică asemenea metode. Plus, pot declanșa alegeri oricând simt că este momentul.
- Riscul PD este, însă, cel mai mare. Imaginați-vă PD în opoziție măcar pe două luni. PD riscă cu moartea. Plahotniuc nu a cedat Ministerul Economiei de peste zece ani. Iar acolo scheme. În același timp, PD nu se tem de PSRM, ci de ACUM. S-a văzut cu cine luptă mai mult. Asta e principalul argument de ce trebuie să mergem anume pe acest scenariu.
Deputații din Parlament, indiferent de partidul din care fac parte, au, probabil, ultima șansă să arate că își doresc să elibereze țara de un partid mafiot și incompetent.
Este mai ușor să schimbi guvernarea decât să schimbi ceea ce cred oamenii. Tot mediaholdingul încearcă de zece ani să ne spele la creieri și nu prea le reușește. E timpul să avem respect pentru ce cred oamenii. Iar oamenii vor, simplu – mai multă libertate, mai puțină frică, o licărire de speranță și o viață ceva mai bună, iar cei ce i-au furat să fie pedepsiți. Oamenii văd cum sunt conduse alte țări și nu înțeleg de ce nu este posibil și la noi așa. Eu zic că este posibil. Dacă ăștia nu pot, să îi dăm afară.
Guvernarea ACUM va fi un guvern de sacrificiu. Avem șansa să readucem normalitatea în această țară. Din păcate, pentru moment nici nu putem vorbi despre restabilirea încrederii oamenilor în acest stat. Trebuie să încercăm să le readucem speranța în el… Iar cele de mai sus par a fi unicul scenariu fezabil pentru a începe o normalizare.