Ultima șansă a lui Dodon

Ultima șansă a lui Dodon deja este în trecut. A ratat-o.

Dodon a avut șansa unică să tragă linie și să meargă înainte ca om de stat, om pentru oameni. În iunie 2019, după ce Plahotniuc și Șor au fugit, Dodon ar fi putut sufleca mânecile să muncească pentru a construi țara, a restabili ordinea, dreptatea, disciplina în această țară. În luna iunie a fost stabilită o agendă antioligarhică ambițioasă, o viziune despre acțiunile urgente. Dodon a ales să fie sabotorul acestei agende, în loc să fie promotor.

Nimic nu i-a încurcat lui Dodon să devină sinonim cu schimbarea, modernizarea, reforma, ordinea, disciplina. A fost alegerea lui să devină sinonim cu hoția, populismul, incompetența, minciuna, schemele, hoția, hoția, hoția. El a ales kulioacele. Pentru că este un președinte slab, incapabil și lipsit de viziune, a ales ceea la ce se pricepe. La kulioace. A văzut treuca guvernării liberă și nu s-a abținut. A ales să dea jos un guvern bun, condus de Maia Sandu, ca să instaureze un guvern catastrofă, dar pe care îl controlează 100%. Eșecul guvernării din anul 2020 este deplina responsabilitate a lui Dodon.

Dodon a avut șansa unică să-și răscumpere toate păcatele și schemele din trecut, muncind pentru viitor. A avut șansa să se transforme în om de stat, să arate că ține cu adevărat la această țară. Și, cu toate hoțiile din trecut, probabil avea să scape basma curată. Unii oameni aveau să uite, alții aveau să ierte, pentru că în Moldova liberă de după iunie 2019, Dodon a ales să fie de partea bună a lucrurilor. Dar nu. Dodon a ales să ocupe locul eliberat de Plahotniuc. În loc să se curețe, din 2019 până acum s-a mai împotmolit într-o mulțime de alte scheme, cu o bandă de tipi oculți care l-au slujit pe Plahotniuc și, pentru a-și continua schemele, s-au adăpostit la Dodon.

Acum Dodon nu are încotro. Dodon este ostaticul trecutului său și ostaticul oamenilor din jurul lui. A ales să-și umple buzunarele, a acceptat în jurul său businessmani și autori de scheme. De ce aceiași tipi nu au venit la Maia Sandu pentru adăpost? Pentru că știau că nu au să fie acceptați. Dodon a acceptat cu brațele deschise mizeria aducătoare de kulioace din această țară.

Dodon trebuie oprit și nu este glumă sau exagerare. El a trecut o linie importantă. Linia de neîntoarcere. El nu mai are cale întoarsă, iar fiecare pas pe care îl face, îl duce tot mai departe de normalizare și tot mai adânc în scheme și corupție. El va fi nevoit să mențină instituțiile disfuncționale, iar menținerea puterii devine nu doar o chestiune de supraviețuire politică. Devine o metodă de a evita pedeapsa penală. Acum el e gata să fure și falsifice voturi pentru a se menține. Cel ce recurge la faslificarea voinței poporului este doar la începutul unui lung lanț de crime.

Nici Plahotniuc nu a fost totdeauna fiorosul oligarh pe care ni-l amintim în ultima perioadă, în 2019. Cândva, prin 2013, 2015, era un mediocru de care râdeam. Nici Plahotniuc nu a vrut să instaureze un sistem autoritar. El a fost nevoit să o facă. După ce și-a umplut buzunarele, el a avut nevoie de simplu liniște, ca nimeni să nu-l critice, nimeni să nu ceară miliardul înapoi, nimeni să nu strige „Jos Plahotniuc”, de aceea a trebuit să recurgă la abuzuri, intimidări, aresturi. Iar menținerea guvernării a fost necesară pentru a evita pedeapsa penală. Instaurarea unui sistem autoritar, abuzurile și persecutările, au fost acțiuni nu atât dorite, cât necesare.

Acum Dodon este în exact aceeași situație. Plahotniuc în anul 2016. Ostatecul corupției și al corupților din jur. Ei îl mențin pe el, iar el le oferă acoperire politică. Odată și odată el va trebui să alegi între libertatea țării și libertatea proprie. Și vei alege libertatea proprie și vei distruge libertatea unei țări. De aceea mai bine să nu te pornești pe furat. De aceea mai bine să nu ai încredere în corupți la guvernare. Ei sunt cancerul care odată și odată va înghiți întreaga țară, dacă nu-i eliminăm la timp.

Menținerea lui Dodon înseamnă menținerea dezastrului actual. Asta e o certitudine. Știm foarte bine ce înseamnă patru ani de Dodon. Iar dacă nu știm, ne putem imagina. Corupție, fărădelege, oligarhie în plin avânt, izolare, scheme. Și migrație. Uitați-vă la cei dragi vouă și întrebați-vă dacă în patru ani vor mai fi în țară. Dacă vrem să salvăm democrația și libertatea din această țară, trebuie să-l dăm afară, iar pentru asta trebuie să fim mai mulți ca niciodată. Încă patru ani de Dodon înseamnă ceea ce am mai văzut în anii 2000 și la sfârșitul anilor 2010. În orice dictator fioros se ascunde un frustrat care a fost cândva un papă-lapte. Este mai bine să nu-i permitem să-și desfacă gușa.

La alegerile de pe 1 noiembrie avem de ales. Menținerea actualului dezastru în clădirea președinției, sau o șansă reală de schimbare. Este posibil. Nu credeți celor ce vă spun că nu este posibil. Alte țări au reușit, vom reuși și noi. Merităm asta demult.

Dacă îl vedeți pe Dodon prin satul sau orașul vostru, vedeți și aici câteva întrebări pe care i le puteți acorda lui sau celor care vin să îi facă campanie, cerându-vă votul. Nu vă rușinați, nu vă temeți.