Secretul fiscal ascunde corupție. Revizuim conceptul.

ONGuri și jurnaliști de investigație, ani la rând încearcă să zgârie suprafața unor scheme. De exemplu, să soliciți informație despre câte impozite au plătit întreprinderi de stat. Răspuns – secret fiscal. De ce e secret? Așa e legea. E un caz real, de câțiva ani în urmă.

E tare bine că legea nu e Biblie. Se poate și de o rescris.

În spatele secretului fiscal se ascunde corupție. De la evaziune fiscală la crimă organizată și spălare de bani. Conceptul secretului fiscal este supus unei revizuiri în ultimul deceniu. Doar Moldova a evitat această conversație și prin coincidență a devenit un hub de spălare de bani în aceeași perioadă. În țările dezvoltate, transparența fiscală nu e o chestie „de viitor”, ci o chestie de prezent. E demult timpul și noi să facem acest pas.

CPR a lansat inițiativa asta aici. Am mai revizuit-o și reformulat-o și vreau să o înregistrez. Vedeți mai jos textul pe care vreau să-l propun. În special nota de argumentare. Dar e doar un început de conversație.

Înainte să o înregistrez, o propun aici și invit comentarii pe text pentru a avea un draft inițial cât mai bun. Propunerile pe text le puteți comenta public pe pagina mea de facebook sau transmite la [email protected] până pe data de 9 iunie.

Vedeți mai jos textul legii și nota de argumentare.


LEGE pentru promovarea transparenței fiscale

Art. I – COD nr. 1163-XIII  din  24.04.1997 Codul Fiscal al Republicii Moldova, Republicat în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.1546-XIII din 25.02.1998 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.26-27, art.176, se modifică după cum urmează:

Articolul 129, pct.19), se propune a fi completat cu sintagma „și cuantumul contribuțiilor fiscale”, având următoarea redacție:

Secret fiscal – orice informaţie de care dispun organele cu atribuţii de administrare fiscală, inclusiv informaţia despre contribuabil ce constituie secret comercial, cu excepţia informaţiei despre încălcarea legislaţiei fiscale și cuantumul contribuțiilor fiscale”.

Legea nr. 982 din 11.05.2000 privind accesul la informație (Publicat : 28-07-2000 în Monitorul Oficial Nr. 88-90 art. 664), se modifică după cum urmează:

Art. 1 alin. (2). lit b) se propune a fi completat cu sintagma „cu excepția informației despre cuantumul contribuțiilor fiscale”, având următoarea redacție:

„prezentarea obligatorie a informaţiilor prevăzute de lege de către persoane private autorităţilor publice, instituţiilor publice, cu excepția informației despre cuantumul contribuțiilor fiscale”.

Art. 1 alin. (2). lit d) se propune a fi completat cu sintagma: „cu excepția informației despre cuantumul contribuțiilor fiscale”, având următoarea redacție: „furnizarea informaţiilor referitoare la propria activitate de către persoane fizice şi juridice private, partide şi formaţiuni social-politice, fundaţii, asociaţii obşteşti, cu excepția informației despre cuantumul contribuțiilor fiscale”.

NOTA INFORMATIVĂ

la proiectul de lege pentru promovarea transparenței fiscale

Scopul prezentului proiect este prevenirea corupției, combaterea evaziunii fiscale și sporirea transparenței și accesului la informație.

De aproape un deceniu, conceptul „secretului fiscal” este supus unei revizuiri în favoarea transparenței. Deși transparența fiscală este o discuție de mai mult timp, publicarea Panama Papers, Paradise Papers și LuxLeaks  a servit drept un imbold și un argument serios pentru avansarea unor norme ce ar asigura transparența fiscală. 

Comunitatea internațională a înțeles că în spatele secretului fiscal se ascund în cel mai bun caz evaziune fiscală, iar în cel mai rău – venituri din activități ilegale provenite din crimă organizată. Republica Moldova evită această conversație. În țara noastră, în contrast cu tendințele din lumea țărilor democratice, se face tot mai mult abuz de secretizarea anumitor tipuri de informații, invocându-se pretexte, precum securitatea națională și secretul de stat, secretul comercial, secretul fiscal sau protecția datelor cu caracter personal. Deseori instituțiile sunt văzute acționând abuziv în detrimentul transparenței, nu în favoarea ei. 

Lipsa transparenței instituțiilor publice este cel mai bun facilitator al corupției – principala problemă cu care se confruntă cetățenii, presa și societatea civilă din Republica Moldova. 

În țările dezvoltate, transparența fiscală nu e o chestie „de viitor”, ci o chestie de prezent. Moldova trebuie să se alinieze acestor abordări. Tot mai multe țări fac mișcarea spre o mai mare transparență fiscală, pentru a asigura o conformare mai bună și a combate corupția, evaziunea fiscală, veniturile ilicite și crima organizată. 

În prezent, autoritățile fiscale nu divulgă informații despre cuantumul contribuțiilor agenților economici și nici a persoanelor fizice, invocând prevederile art. 129, pct 19). Acest lucru reprezintă o secretizare inutilă, nejustificată și învechită, fără oferirea unor argumente întemeiate, or informațiile cu privire la cuantumul contribuțiilor fiscale nu pot periclita activitatea unui sau altui subiect de drept. 

Principalele prevederi și elemente noi ale proiectului de lege. Prezentul proiect de lege, bazându-se pe exemplul altor state care implementează instrumente de transparență fiscală, propune ca informația despre impozitele achitate de persoanele fizice sau juridice să nu mai fie considerată secret fiscal. Este o măsură menită, în cele din urmă, să prevină corupția endemică din societate, inclusiv evaziunea fiscală și veniturile ilicite. Acestea sunt efectele grave care se ascund după conceptul secretului fiscal. 

Viziunea prezentului proiect de lege este că informația despre impozitele achitate este informație de interes public și trebuie tratată ca atare. 

Republica Moldova este unul din cele mai corupte state din Europa, conform Transparency International. De asemenea, țara noastră se află printre țările cu cel mai înalt grad de evaziune fiscală. În ultimul deceniu, ponderea evaziunii fiscale în PIB, practic, s-a dublat. Evaziunea variază, în funcție de estimări, de la 20% din PIB (1.6 mlrd USD) la 30% din PIB sau mai mult de 2 mlrd USD, generând pierderi uriașe pentru buget. Evaziunea adâncește deficitul bugetar al R. Moldova și crește dependența țării de surse externe de finanțare. Acumulările reduse în buget creează și alte probleme: statul nu mai este în stare să crească investițiile în infrastructură (drumuri, spitale, școli), nu poate majora salariile bugetarilor și nici să majoreze plățile sociale pentru unele categorii mai vulnerabile de cetățeni. Estimările Băncii Mondiale în ceea ce privește veniturile fiscale (fără contribuțiile sociale) ale RM raportate la PIB (un instrument util pentru a măsura cât de bine o țară colectează taxele), indică o pondere mult mai mică, comparativ cu acum un deceniu. Dacă în 2007 acest indicator era de  20.6% (maximum înregistrat), în 2017 acest indicator a coborât la 17.44%. Totodată, indicatorul dat este mai redus, raportat la alte state.

Cele mai frecvente practici de evaziune fiscală se desfășoară prin evitarea plăților impozitelor, lucru care sporește inclusiv concurența neloială în economie: declarațiile fiscale ce nu corespund cifrelor reale de afaceri, contabilitatea dublă, ascunderea profiturilor, etc.

În țări, precum Norvegia, Suedia, Islanda sau Finlanda, s-a renunțat, parțial sau total, la noțiunea de secret fiscal. Aceste țări publică informații cu privire la contribuțiile fiscale ale fiecărui cetățean sau companie. Accesul public la informația legată de impozitele achitate de companii este permisă, spre exemplu, în Japonia, Suedia, Finlanda și Norvegia. 

Proiectul dat nu are intenția de a replica practicile de mai sus în totalitate, totuși va elimina barierele nejustificate din calea accesului la această informație. 

O administrare fiscală eficientă se bazează în primul rând pe conformare benevolă a fiecărui contribuabil, iar o metodă eficientă și ieftină pentru stat de a promova conformarea benevolă este transparența și accesul la informație – măsuri aproape deloc valorificate în Moldova. Doar sancțiunile nu sunt destul de eficiente pentru a asigura o administrare fiscală bună. Nici controalele organelor fiscale nu diminuează efectele acestui fenomen, mai mult, pe alocuri generează efecte diametral opuse celor dorite – mita și corupția, spre exemplu. 

Transparența impozitelor nu va afecta în nici un fel secretele comerciale, de producere, informațiile cu privire la portofoliul de clienți sau parteneri, detaliile despre furnizori, exportatori, etc. Dimpotrivă, va contribui la un mediu de afaceri mai transparent și mai dinamic, după modelul altor țări. 

Desecretizarea acestor informații va contribui la responsabilizarea contribuabililor. Simpla existență a acestor prevederi legale va încuraja contribuabilul să plătească taxele conștient și responsabil. Respectarea acestor obligații va putea fi verificată nu doar de către instituțiile statului (așa cum are loc la moment în Republica Moldova), dar și de alte persoane interesate: reprezentanți ai societății civile, mass-media, potențiali concurenți sau parteneri de afaceri etc. Contribuabilii de bună credință vor avea pârghii legale să vegheze asupra activității concurenților susceptibili de concurență neloială și desfășurarea unor activități comerciale lipsite de onestitate și transparență. Fapt ce ar putea contribui la reducerea evaziunii fiscale și la consolidarea unor relații responsabile între autoritățile statului și contribuabili.

Argumentarea economico-financiară. Proiectul dat nu presupune cheltuieli suplimentare de nici un fel, dimpotrivă, acesta poate duce la economisirea resurselor bugetare și cu certitudine va spori veniturile la buget. 

Impactul proiectului de lege. Transparența impozitelor are multe beneficii, cele mai importante fiind descurajarea evaziunii și ameliorarea conformării fiscale. Dat fiind că oricine poate observa discrepanța dintre venit și cheltuieli, plătitorii de taxe pot fi reticenți să raporteze un venit mai mic decât cel real. 

Statele care practică de ani buni transparența impozitelor sunt în topul clasamentelor mondiale privind independența justiției, libertatea presei, mediul de afaceri, nivelul de bunăstare al populației și sunt cunoscute pentru un nivel scăzut al evaziunii fiscale și o pondere mai mare a impozitelor raportate la PIB, dar și un nivel foarte scăzut al corupției. 

Ținând cont de efectele nocive ale evaziunii fiscale asupra dezvoltării economiei Republicii Moldova și evidențierea legăturii strânse între propagarea acestui fenomen și lipsa transparenței datelor fiscale, se impune modificarea abordării cu privirea la oferirea unor provizii legale adecvate și eficiente pentru sporirea responsabilității contribuabililor.  


Aștept orice comentarii și sugestii. Nu uitați să distrubuiți.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.


Piste pentru biciclete

Despre piste pentru biciclete e doar vorbă, ani la rând. Anual câțiva oameni mor în accidente. Eu am mulți cunoscuți bicicliști și puțini de care-mi amintesc să nu fi nimerit în niciun fel de accident. Cauzele accidentelor – infrastructura de proastă calitate, sau mai bine zis, lipsă. Bicicleta poate fi un mijloc alternativ de transport, dacă am avea minimul de infrastructură.

IDEEA: Ce ar fi dacă primăriile, atunci când repară drumuri, ar fi obligate să planifice și piste pentru bicicliști? Ei oricum în mod normal planifică trotuare, drumuri de acces și alte elemente. Să planifice din start în proiect și pistele pentru biciclete, care să fie clar separate de carosabil și de trotuar. Această obligațiune nu s-ar referi la lucrările de întreținere sau plombare a drumurilor, dar dacă, să zicem, primăria Chișinău, se pune să reabiliteze deplin o stradă din oraș, atunci ei să fie obligați să se gândească și la bicicliști. Așa, pas cu pas, stradă cu stradă, reconstruim, fără prea multă durere.

Ar fi o abordare sistemică, primăriile ar gradualiza investițiile și pistele pentru bicicliști ar deveni parte integrantă a lucrărilor de reabilitare a infrastructurii rutiere, cu efort minim și fără planificări suplimentare. Se reabilitează un drum – apare și o nouă porțiune de pistă pentru bicicliști. Într-atât de simplu și fără durere pentru nimeni.

Demult mă bântuie ideea asta, dar blestemul muncii în parlament e că sunt o mie de lucruri care te distrag de la ideile faine pe care vrei să le promovezi. Dar pentru că azi e ziua internațională a bicicletei, o lansez aici. Ca biciclist și ca persoană care a avut un accident soră cu moartea (nu exagerez), cred că ar fi un pas în direcția corectă. Nu e chiar „smart city”, dar totuși…

Mai jos proiectul. Înainte să-l înregistrez oficial, aștept comentarii și sugestii pe text în comentarii sau la [email protected] până pe data de 8 iunie. În epoca distanțării sociale trebuie să fim inventivi cu consultările publice și asta e o tentativă. De asemenea, vă rog să distribuiți.

Deci citim și chiar vă rog, comentăm proiectul. Nu e o idee fixă, e un început de conversație.

LEGE pentru promovarea pistelor de biciclete.

În Legea drumurilor nr. 509/1995.

Articolul 6 se completează cu un nou alineat (5), cu următorul cuprins:

(5) Pentru lucrările de reabilitare a drumurilor de interes raional sau municipal va fi proiectată și reparația sau construcția trotuarelor și a pistelor pentru bicicliști, clar separate fizic atât una de alta, cât și de carosabil. 

NOTA DE ARGUMENTARE

a Proiectului de Lege privind modificarea Legii drumurilor nr. 509/1995

Scopul actualului proiect este de a impulsiona un proces natural, gradual, de edificare a infrastructurii destinate bicicliștilor și pietonilor, fără a cauza costuri adiționale bugetelor locale, aceste lucrări fiind încorporate în lucrările de reabilitare a drumurilor de interes raional sau municipal.

Astfel, proiectul propune să se introducă, în cadrul lucrărilor de reabilitare a infrastructurii rutiere de interes raional sau municipal, obligativitatea efectuării de construire a pistelor pentru bicicliști, separate clar atât de trotuarele destinate pietonilor, cât și de carosabil. 

Pe când necesitatea edificării infrastructurii calitative pentru bicicliști este un imperativ pentru oricare localitate, nu este fezabil ca aceste lucrări să aibă loc într-un program separat, din motiv că ar cauza costuri suplimentare, pe care autoritățile locale nu și le pot permite. 

Reieșind din constrângerile financiare, se propune introducerea unui proces gradual, care va obliga autoritățile locale și municipale să planifice și să construiască infrastructura pentru pietoni și bicicliști în cadrul proiectelor de reabilitare a drumurilor de interes raional sau municipal.

De notat că prevederea nu se referă la reparațiile locale de suprafețe mici, la plombarea gropilor, sau la lucrări de mentenanță a drumurilor, ci doar atunci, când oricum se scoate toată structura asfaltică sau rutieră și drumul se reabilitează totalmente.

De asemenea, e important să subliniem că această prevedere nu obligă primăriile să construiască piste separat de procesul de reabilitare prin reamenajarea infrastructurii existente, interdicția fiind doar în cazul opus – să nu se planifice lucrări de reabilitare a drumului fără piste pentru biciclete, alături de alte elemente.

Prin introducerea acestui mecanism, nu generăm costuri semnificative, dar se adresează asemenea probleme cum ar fi siguranța în trafic a pietonilor și a bicicliștilor, problemele de mediu și problemele de urbanism. 

Reabilitarea drumurilor de interes raional sau municipal deseori are loc fără reabilitarea calitativă a trotuarelor, iar construcția pistelor pentru bicicliști – nici pe atâta, chiar dacă anume la reabilitare este cea mai cost-eficientă ocazie de a le construi calitativ. 

Numărul mijloacelor de transport în Chișinău și în țară este în creștere, iar lipsa alternativelor de orice fel (transport public calitativ, sau piste pentru bicicliști) nu oferă cetățenilor oportunitatea de a se adapta altor mijloace de transport. 

Anual pe teritoriul țării sunt aruncate în aer peste 200 mii de substanțe poluante și toxice. O mare parte din ele are loc din cauza gazelor de eșapament, situația fiind în special problematică în Chișinău. Chișinăul este unul din cele mai poluate orașe din Europa.

Lipsa infrastructurii pentru pietoni și bicicliști este și un risc în trafic. Din acest motiv, anual au loc multe accidente cu implicarea bicicliștilor și a pietonilor. 

Rezultatul pe care l-am vedea, în timp, ar fi infrastructură și siguranța rutieră pentru cicliști, am scade considerabil emisiile de gaze, am avea aer mai curat în orașe și populație mai sănătoasă. Am avea orașe mai calme și mai atractive pentru oameni, pentru că mașinile parcate haotic ruinează aspectul oricărui oraș. Am scoate poluarea și gălăgia în afara orașului și am avea un oraș mai curat. Am avea mai puține accidente prin orașe, pentru că accidentele implică în primul rând mașini.

În această ordine de idei, se propune aprobarea prezentului proiect de lege. 

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

Această imagine este un exemplu din Buzău, România. Autor (atât al imaginii, cât și a lucrării) vărul meu, Eugen, inginer. Frumos, nu? Când văd cum în alte țări lucruri simple se întâmplă de la sine, iar noi ne scremem ani la rând, mă enevrez.


Drepturile Întreprinderilor Micro, Mici și Mijlocii

Imaginați-vă dacă am avea un stat care ar avea un singur scop – ca tu să reușești. Am trăi cu totul altfel în această țară.

În Moldova nu doar cu drepturile omului e o problemă, ci și cu drepturile antreprenorilor. Prezumția nevinovăției – absentă. Statul te tratează ca pe un criminal din start. Reguli care se bat cap în cap – câte vrei. Acces la informație – zero. Corupție – cât duce trenul. Riscul cel mai mare pe care ți-l asumi ca antreprenor – să te pui în poară cu inspectorul. Egalitate în fața legii – nu există. Cu cât mai mic ești, cu atât mai vulnerabil. Luptă cineva pentru drepturile tale în acest stat? Cam nu.

Nu așa arată o economie liberă și deschisă. Statul trebuie să recunoască un adevăr simplu. Întreprinderile, în special întreprinderile Micro, Mici și Mijlocii, au și ele drepturi și aceste drepturi sunt încălcate sistemic de stat.

Pentru început, problema trebuie recunoscută. O să înregistrăm un proiect de declarație în parlament și cred că o să fie susținut de alte partide. Noi ne putem bate pe multe subiecte, dar pe unele putem să avem o înțelegere comună.

Textul inițial al Declarației este mai jos. Documentul se bazează în mare parte pe un apel lansat anul trecut de Alianța Întreprinderilor Mici și Mijlocii din Moldova , care promovează această inițiativă timp de un an. Dar textul de mai jos este un început de conversație. Înainte să-l înregistrăm, tradițional, vrem să-l consultăm în prealabil. Dăm o săptămână ca să puteți propune idei și sugestii pe text.

În baza acestei declarații antreprenorii vor putea constata că li se încalcă un drept sau altul. Odată votată, declarația dată va oferi un instrument în plus grupurilor de advocacy și asociațiilor care protejează drepturile antreprenorilor, pentru a cere executivului un tratament mai corect. Așa arătăm antreprenorilor că acest stat este pro-business.

Pe 1 iunie vrem să înregistrăm proiectul avansat. Până atunci, vă rog citiți textul de mai jos și veniți cu propuneri de îmbunătățire. Fie în comentarii, fie la email: [email protected]


Declarația drepturilor Întreprinderilor Micro, Mici și Mijlocii.

Parlamentul Republicii Moldova, în calitate de organism legislativ suprem al poporului și unică autoritate legislativă a țării, potrivit art. 6 al Constituției Republicii Moldova, confirmat în această funcție în rezultatul alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019, adoptă prezenta Declarație a drepturilor Întreprinderilor Micro, Mici și Mijlocii (IMMM). 

Dezvoltarea antreprenoriatului este cel mai bun de a edifica o economie dinamică, inovatoare, diversificată, rezistentă la șocuri; o economie liberă și deschisă. Republica Moldova oferă prea puține oportunități reale pentru a promova o cultură a antreprenoriatului, iar statul în continuare acționează ca o forță care intimidează și descurajează inițiativa privată. 

Barierele administrative, birocrația și regulile neclare, lipsa accesului la informație, interpretarea arbitrară a legislației, tratamentul diferențiat, printre altele, îi face pe antreprenori vulnerabili la acte de corupție și extorcare de mită din partea demnitarilor și funcționarilor. Actualul sistem, bazat pe pedeapsă, doar încurajează și consolidează corupția endemică. 

Companiile micro, mici și mijlocii sunt cele mai vulnerabile în fața abuzurilor statului, iar drepturile lor – cel mai ușor de a fi încălcate sau abuzate de reprezentanții statului. 

Întreprinderile Micro, Mici și Mijlocii constituie 99% din numărul întreprinderilor înregistrate în țara noastră, dar au beneficiat de-a lungul anilor de prea puțină atenție din partea statului. Acestea au un potențial enorm de a crea locuri de muncă și de a genera creștere. Statul poate ajuta acestui proces în primul rând recunoscându-le și respectându-le drepturile și asumându-și o sarcină clară – ca toți antreprenorii să reușească. 

Ținând cont de faptul că IMMM sunt motorul unei economii dinamice și realizând că multe companii din Republica Moldova fie nu știu cum să-și apere drepturile, fie se tem să o facă, Parlamentul Republicii Moldova recunoaște prezenta ”Declarație a drepturilor Întreprinderilor Micro, Mici și Mijlocii” pentru a defini într-un mod clar drepturile IMMM  în raport cu instituțiile statului.

Prin munca și contribuțiile lor, antreprenorii își aduc o contribuție de neînlocuit la edificarea unui stat democratic. Acest lucru trebuie conștientizat, recunoscut și apreciat. Prin prezenta declarație, Parlamentul Republicii Moldova recunoaște următoarele drepturi ale tuturor antreprenorilor: 

Titlul 1. La acces la informație

Art 1. La proceduri de autorizare și control clare și transparente, comunicate expres cu cerințe și recomandări clare și cu menționarea separată a bunelor practici. Etapele acestor controale și autorizări trebuie să fie prezentate antreprenorilor într-o formă simplă de către inspectori și funcționari competenți, fiind, totodată, disponibile și online.

Art 2. Să primească, la solicitare, informația necesară de la instituțiile statului despre aceste reguli și proceduri, în timp util și într-o formă simplă.

Art 3. Să solicite și să primească informația corectă, actualizată, prezentată uniform în limbile română și rusă într-o formă clară și într-un format simplu de utilizat la computer.

Art 4. La reglementări și clarificări disponibile public, care setează precedente pozitive și sunt aplicate uniform de autoritățile statului ca răspuns la solicitările antreprenorului.

Titlul 2. Plata impozitelor

Art 1. Să plătească impozite în conformitate cu legislația Republicii Moldova și să beneficieze de servicii publice de calitate, oferite de funcționari profesioniști și cu o atitudine corectă față de reprezentanții mediului de afaceri.

Art 2. Să activeze într-un regim fiscal și într-un mediu ce încurajează dezvoltarea și concurența loială.

Titlul 3. Reglementări clare

Art 1. Să opereze într-un cadru de reglementare care îi protejează de corupție și concurența neloială, care să asigure implementarea universală a reglementărilor și să prevină tratamentul preferențial.

Art 2. Să fie scutiți de autorizări și controale ce se dublează, dar și de alte conflicte ce rezultă din situația în care diferite autorități elaborează izolat reglementări identice sau similare celor deja existente.

Titlul 4. Recurs

Art 1. Să se plângă, anonim sau public, pe conduita oricărui funcționar, autorități de control, sau alt exponent al autorităților locale sau centrale.

Art 2. Să solicite revizuirea unui control sau autorizări de către un alt funcționar într-un timp util și conform unor criterii clare și transparente.

Art 3. Să conteste o încălcare pretinsă sau o penalizare prin aplicarea unui mecanism clar definit și în timp util.

Art 4. Să solicite compensare financiară în cazul în care contestația este admisă sau funcționarul este demonstrat incompetent sau corupt.

Titlul 5. Tratament corect și profesionist

Art 1. Să aibă parte de un tratament politicos și profesionist din partea tuturor reprezentanților statului. Dreptul de a interacționa cu inspectori politicoși, competenți și profesioniști, cu un aspect exterior ca atare, rolul cărora este de a ajuta sectorul privat.

Art 2. Să fie subiecții unor controale cât mai discrete, eficiente, ce ar crea un disconfort minim pentru companie, conduse de inspectori competenți, care aplică regulile uniform, fără tratament, verificări și penalități preferențiale sau arbitrare.

Titlul 6: Dreptul creditorului și debitorului

Art 1. Să fie protejat de un set minim de drepturi ale creditorilor și debitorilor elaborate, și implementate pentru a proteja antreprenorii de la creditări falimentare și abuzuri din partea instituțiilor financiare neoneste.

Titlul 7: Asociere

Art 1. Să se asocieze, împreună cu alți mici antreprenori, în jurul problemelor de interes comun și să facă apeluri colective adresate autorităților, solicitând rezolvarea acestora. Să inițieze acțiuni comune sau activități de advocacy.

Titlul 8: Avocatul businessului

Art 1. Să protesteze împotriva încălcării acestor drepturi și să sesizeze autoritatea centrală competentă în domeniu, responsabilitatea căreia va fi să investigheze și să acționeze în interesul antreprenorilor. Această autoritate va funcționa ca un ”avocat al businessului”, cu atribuții și capacități de a investiga asemenea plângeri în orice sector relevant.

Instituțiile de la orice nivel, care interacționează cu mediul de afaceri, vor depune toate eforturile ca aceste drepturi să fie respectate și promovate în spiritul unei competiții loiale și a bunei guvernări pe care le reprezintă.

Guvernul Republicii Moldova va promova reformele necesare, va elabora legi noi și va implementa legislația existentă pentru a proteja, menține și avansa drepturile din prezenta Declarație. 


Distribuiți asta unui antreprenor. Aștept comentarii pe textul de mai sus până pe data de 1 iunie. Email: [email protected]

PS: și dacă tot sunteți aici, citiți și asta. Haideți să încercăm să susținem producătorii autohtoni. Eu am ajuns să numesc asta „mici acte de patriotism”. Producătorii locali crează locuri de muncă și plătesc impozite la stat.

„E ok să greșești”: avertizări în locul amenzilor.

Avem un nou proiect de lege pentru a determina statul să dea mai puține amenzi și mai multe avertismente antreprenorilor. Statul nostru tratează antreprenorii de parcă ei ar fi criminali. Una din bâtele principale – amenzile abuzive. Pentru o greșeală minoră, neintenționată, uneori ești pus să plătești mii de lei. Așa, orice antreprenor poate fi ruinat și scos din afaceri eliberând loc altora. Tot amenințând cu amenzi funcționarii pot estorca mită din antreprenori. Statul trebuie să-și schimbe atitudinea.

Moldova nu e o economie cu adevărat liberă. Oamenii de afaceri au o problemă. Un stat corupt, imprevizibil, care are reguli neclare, contradictorii și multe. E greu să lucrezi cinstit, iar dacă un inspector își pune scop să te ruineze prin amenzi, găsește cum. Deaceea viteji sunt puțini. E un stimulent bolnav care încurajează oamenii de afaceri să țină capul în jos și să prefere să dea mită pentru a evita probleme și controale. Câteva amenzi usturătoare pot îngropa orice afacere.

Intenția declarată a oricărui guvern pe care mi-l amintesc este de a se transforma dintr-un oponent al mediului de afaceri într-un partener care îndrumă și consultă, oferă informații. În realitate, statul prin inspectorii săi este principalul obstacol din calea unei afaceri mici și mijlocii. E prea ușor să storci mită.

Prezumția nevinovăției e o chestie constituțională. Ea mai este cum e în cazul cetățenilor. În cazul antreprenorilor ea pur și simplu nu există în realitate. Statul tratează businessul ca și cum acesta ar fi criminal și businessul trebuie să demonstreze că nu este așa. Statul aplică amenzi aleatorii, nejustificate, după care antreprenorul trebuie să meargă prin diferite instanțe să demonstreze că s-a comis o greșeală.

Aceste probleme sunt un impediment din calea mediului de afaceri oricând. Dar ele sunt îndeosebi de periculoase pe timp de criză, când întreaga țară depinde de cât de repede se vor dezvolta antreprenorii să poată angaja oameni și plăti impozite cinstit. Intrăm într-o criză, care încă nu știm cât de tare ne va lovi.

Alternativă există. Și ea funcționează în țări cu economii libere. Trebuie să promovăm practica avertizărilor. Scopul statului nu trebuie să fie acumularea de venituri din amenzi, ci respectarea reglementărilor. De aceea, împreună cu prietenii de la CPR Moldova am lucrat asupra unui proiect care să defavorizeze amenzile și să oblige inspectorii să aplice mai multe avertizări. Ceea ce se întâmplă acum, cu amenzi brutale impuse celor care încearcă să-și construiască o afacere în Moldova, trebuie să dispară.

Esența proiectului este simplă. Permitem ca statul să aplice avertizări atât la încălcări fiscale nesemnificative, cât și la încălcări semnificative. Pentru încălcările nesemnificative, amenda poate fi aplicată doar începând cu a treia încălcare în decursul unui an. E un început de conversație.

Statul vrea să se transforme într-un partener al mediului de afaceri. Să înceapă printr-o atitudine de partener. Prin adoptarea pe larg a unei culturi a avertizărilor în loc de amenzi, statul ar spune antreprenorilor că este ok să greșești, toți greșim, dar e important să mergem înainte și să ne corectăm greșelile. Și că nici o greșeală întâmplătoare, comisă din lipsă de experiență, nu te va costa afacerea.

Desigur, există răufăcători în economie, oameni cu intenții pe de-a dreptul malefice. Ei trebuie identificați și penalizați dur. La moment, însă, sunt amendați toți cei mulți, nu și spălătorii profesioniști de bani și evazioniștii de rang înalt. Poate ei scapă anume pentru că statul e ocupat cu eliberat amenzi, în loc de analize și investigații mai sofisticate? Zic și eu.

Mai sus e ce cred eu la subiect. Dar vedeți însăși proiectul de lege:

Tradițional, înainte să înregistrăm proiectul oficial, aștept poate cineva mai are ceva sugestii de îmbunătățire. Peste 2 zile, vrem să înregistrăm proiectul. Până atunci, dacă aveți propuneri putem să mai ajustăm proiectul, împreună. Lăsați-vă comentariul sub postare, sau trimiteți la [email protected] Și transmiteți vreunui antreprenor.

PS: și pentru că am ajuns să discutăm despre economie, citiți și asta. Haideți să încercăm să susținem producătorii autohtoni. Eu am ajuns să numesc asta „mici acte de patriotism”. Producătorii locali crează locuri de muncă și plătesc impozite la stat. În această criză, acestea sunt două lucruri care se topesc văzând cu ochii.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

PARCURSUL PROIECTULUI:

Opriți exporturile de cereale. Măsură de urgență.

„Buna ziua. Dl Alaiba o situatie cu griul din RM, poate examinati si interveniti daca aveti posibilitate. La moment toti “liderii” care au griu il transporta la portul din Giurgiulesti pentru export astfe, se ridica pretul pe piata interna si se micsoreaza stocul. In curind vom ramiine fara griu, respectiv fara faina, piine pe perioada pandemiei”.

Așa un mesaj (ortografia respectată). TransOil este unica companie care poate exporta cerealele prin Giurgiulești. Monopol. Face supraprofituri în loc ca banii să rămână la cei care muncesc. Asta e devastator pe timp de „pace” dar în special pe timp de criză.

Ar fi înțelept să se interzică exportul de cereale. Urgent. Azi. Pandemia este doar unul din motive. Alt motiv e faptul că, probabil, ne așteaptă o secetă devastatoare. Asta sugerează cifrele din trecut. După o iarnă foarte caldă, urmează o secetă devastatoare. Cea mai recentă a fost seceta din 2008 pe care cei mai în vârstă și-o amintesc. A fost foarte dureros. Câmpii pârjolite, oamenii din sate dădeau vitele la abatoare pentru că pur și simplu nu aveau cu ce le hrăni, în plină vară. A fost o criză economică pe care au resimțit-o în primul rând cei mai săraci – cei care se hrănesc direct din grădina lor. Iarna din anul ăsta a fost și mai caldă decât iarna dinaintea secetei din 2008.

Vorbeam despre asta încă în februarie, dar nu ai cu cine vorbi.

Da, timpul și-a ieșit din minți. Nu, nu vi se pare. Iarna aceasta e cea mai caldă iarnă din ultimii 40 de ani. De…

Gepostet von Dumitru Alaiba am Donnerstag, 6. Februar 2020

Va fi secetă? Nu va fi? Nu știm. Știm că asta sugerează cifrele din ultimii 40 de ani. Într-un fel sau altul, avem două argumente în favoarea asigurării securității alimentare pentru anul 2020.

Dacă lui domnul Chicu și întreaga lui Comisie de Situații Excepționale i-ar păsa și dacă ar avea suficientă maturitate să audă vocile care nu-i plac, i-aș zice să facă asta urgent. Suntem în a treia săptămână de „stare de urgență”. Asta e o decizie care trebuia luată în prima săptămână. Nu limitarea transparenței și accesului la informație.

V-ați luat guvernul? Munciți. Nu l-ați luat pentru mașină și șofer. Și nu pentru scheme și achiziții.

Asta este o adevărată măsură de urgență care se impune, nu schemele cu resurse naturale, domnilor membri ai Comisiei. Pe timp de pandemie ei își bat capul să organizeze scheme. Grotesc. Vă promitem, o să răspundeți.

Ce salarii au demnitarii?

Răspuns scurt – nimeni nu prea știe, cu exactitate. Asta e o problemă.

O lună în urmă parlamentarii au sărit ca arși. Mulți din ei au aflat din presă că au un salariu mai mare după ce au votat bugetul pentru 2020. Am divulgat această informație pentru a arăta că (1) aceste creșteri se fac absolut netransparent și că (2) deputații foarte des votează legi fără nici măcar să știe ce votează. Sau să încerce să înțeleagă.

Ambele probleme sunt foarte serioase și constituie potențial un pericol pentru democrația noastră. Dacă la a doua problemă trebuie să muncim prin instrumentele democrației, votând oameni care știu a citi legile pe care le votează, la a doua e ceva mai simplu. Trebuie să avansăm transparența îna cest domeniu.

Faptul că reacția publicului la subiectul salariilor deputaților a fost atât de animată mi-a demonstrat un lucru – este un subiect de interes public major. Și dacă cetățeanul este interesat, suntem obligați să reacționăm. Iar dacă nu vom reacționa, cetățeanul în continuare nu va avea încredere în parlament.

E foarte greu să aflăm ce salarii primesc cei care decid lucruri importante pentru țara noastră. Informația poate fi dedusă, cumva, din declarațiile de avere. Însă este complicat, neuniform, durează, nu toți oamenii vor să dedice timp să calculeze și estimeze, iar informația oricum va fi cu o întârziere. Vom putea ști doar la anul ce salarii sunt anul acesta în sistem – doar după depunerea declarațiilor.

În alte țări, spre exemplu, Estonia, este mult mai simplu (faceți scroll până jos la fișierele excel). Intri pe pagina web a Ministerului Finanțelor și vezi cât primește un ministru, un prim ministru, un șef de agenție sau consilierii lor. Totul pe o pagină. Cel mai bine plătit funcționar în Estonia, apropos, este șeful de la Fisc.

De aceea, am intenția să înregistrez un proiect similar. Aproape identic. Nici măcar nu pretind că este ideea mea. Diferența este că în Estonia se publică absolut toate salariile la toți funcționarii. Eu am zis că, pentru moment, să publicăm salariile demnitarilor, șefilor de agenții și a cabinetului lor. De la ei cerem rezultate. Ei și trebuie să fie sub lumina reflectoarelor. Consultanții și funcționarii muncesc așa cum li se spune.

Înainte să înregistrez proiectul, îl postez aici mai jos. Vă rog să citiți, să vă dați cu părerea în comentarii, să sugerați cum să-l îmbunătățim. Poate ne scapă ceva. Spuneți ce vă place, ce nu vă place.

Mai jos proiectul de lege și nota informativă. Aștept opinii până luni (9 martie 2020) – cel mai simplu – în comentarii pe pagina mea, să vadă și alții. După asta finalizez și înregistrez proiectul și începem promovarea lui.

PROIECT

Modificarea și completarea legii privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nr. 270 din 23.11.2018

La articolul 5 – Coordonarea implementării sistemului unitar de salarizare se vor include două alineate noi, după cum urmează: 

(3) Ministerul Finanțelor, până pe data de 1 mai a fiecărui an, va publica pe pagina sa web cuantumul salariilor de bază pentru anul curent al persoanelor cu funcții de demnitate publică, a personalului din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate publică, a funcţionarilor publici de conducere de nivel superior şi a conducătorilor unităţilor bugetare.  

(4) Ministerul Finanțelor, până pe data de 1 mai a fiecărui an, va publica pe pagina sa web suma totală a remunerării (salarii, indemnizații, compensații), încasate în anul anterior de persoanele cu funcții de demnitate publică, personalul din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate publică, funcționarii publici de conducere de nivel superior și conducătorii unităților bugetare. 

NOTA DE ARGUMENTARE

Scopul prezentului proiect de lege este asigurarea unei transparențe în domeniul finanțelor publice, lucru care va contribui la creșterea încrederii cetățenilor în instituțiile statului. Divulgarea informației de interes public cu privire la remunerarea funcționarilor și demnitarilor de rang înalt din stat este un pas crucial în direcția dată. 

Impunând cele mai înalte standarde de transparență, inclusiv despre salariile funcționarilor și demnitarilor, instituțiile vor fi nevoite să? demonstreze permanent societății faptul că acționează în interesul public și că banii din impozitele cetățenilor sunt utilizați cu eficiență maximă. Asigurând o transparență la capitolul remunerării funcționarilor și demnitarilor, vom responsabiliza instituțiile statului să ofere rezultate palpabile societății, dar și să-și justifice într-un mod mai public necesitățile financiare, sau chiar însăși existența. 

Sentimentul societății este că instituțiile statului nu acționează în interesul oamenilor. Acest lucru este confirmat de majoritatea sondajelor de opinie credibile din țara noastră. O redresare lentă a acestei situații este posibilă doar prin creșterea nivelului de încredere a cetățenilor în instituțiile statului, lucru care se poate asigura doar prin mai multă transparență, deschidere și predictibilitate. 

După cum au demonstrat mai multe cazuri publice recente, informația cu privire la salarizarea funcționarilor și demnitarilor este de interes public maxim. Pentru a satisface acest interes al societății, această informație trebuie să fie publică. Din cauza că la moment această informație nu este publicată în mod adecvat, iar creșterile salariilor au loc într-un mod netransparent și neclar, reacția societății este una de condamnare și neîncredere. Fiecare cetățean trebuie să aibă dreptul să știe cum sunt plătiți din impozitele sale persoanele care iau decizii importante în statul nostru. 

Principalele prevederi și elemente noi ale proiectului de lege. Proiectul dat propune includerea a două prevederi noi în legea privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nr. 270 din 23.11.2018, obligând Ministerul Finanțelor: 

  • Să publice cuantumul salariilor de bază lunare ale demnitarilor și funcționarilor de rang înalt pentru anul curent.
  • Să publice toate remunerațiile din anul precedent (salariile, indemnizațiile, compensațiile). 

Practica dată există, spre exemplu, în Estonia, dar și în alte țări, unde legiuitorii au căzut de acord asupra faptului că salariile demnitarilor și funcționarilor de rang înalt, dar și a consilierilor lor, sunt și trebuie să fie o chestiune de interes public. 

Prevederile actualului proiect de lege vin să avanseze normele și practicile existente și nu introduc o normă cardinal nouă. Veniturile funcționarilor și demnitarilor pot fi estimate din informația deja disponibilă public, însă publicului larg îi este dificil, din cauza formei în care aceasta este publicată (declarațiile de avere și interese). Actualul proiect de lege va crește nivelul de transparență, accesibilitate și utilizabilitate a informației date, astfel ca publicul larg să poată consulta informația dată cu mai puține impedimente, fără a genera vreun cost adițional pentru buget.

Argumentarea economico-financiară. Proiectul dat nu presupune cheltuieli suplimentare și nu se anticipează dificultăți în implementarea acestuia. În același timp, acesta va contribui substanțial la utilizarea mai eficientă a resurselor bugetare, prevenind situațiile în care banii publici sunt utilizați netransparent, ineficient sau păgubos. 

Impactul proiectului de lege. Odată adoptat, proiectul de lege va constitui un pas în creșterea încrederii societății în instituțiile statului. Proiectul de lege va asigura o transparență mai mare a cheltuielilor pentru remunerarea demnitarilor și funcționarilor de rang înalt, va responsabiliza instituțiile publice și le va aduce mai aproape de cetățeni. Cetățenii vor fi mai bine informați despre veniturile demnitarilor. Este dreptul cetățenilor și, totodată, o bună practică internațională care merită să fie preluată. 

Anatolie Zagorodnîi trebuie demis a doua oară. Iată de ce.

În iulie 2019 Anatolie Zagorodnîi a fost revoat de parlament – absolut legal. S-a restabilit prin judecată. Judecata a scris istorie, anulând pentru prima dată o Hotărâre de Parlament. Am mai înregistrat un proiect. Să-l mai demitem o dată. Voința poporului trebuie menținută.

În iulie 2019 Parlamentul l-a demis pe Anatolie Zagorodnîi. Motivele – nu îndeplinește condițiile legale de a fi fost numit în funcție. El pur și simplu nu are trei ani de experiență în domeniul achizițiilor publice, așa cum zice legea. Din câte am aflat mai târziu, chiar și concursul nu a fost unul public, punctajele fiind calculate după ușile închise. Nici asta nu e conform legii. Zagorodnîi trebuia revocat pentru că nu a fost numit acolo legal. Asta și alte câteva acțiuni au condus la debursarea primei tranșe de asistență la UE în valoare de 30 milioane EURO (condiționalitatea numărul 2 – ține de soluționarea contestațiilor).

La sfârșitul lui iulie, 2019, cumătrul lui Zagorodnîi și consilierul lui Dodon este numit în funcția de director la CNA. Regret mult faptul că am ridicat mâna pentru domnul Flocea. Sunt puține voturi pe care le regret mai mult.

Ceva mai târziu a căzut guvernul Sandu, iar Zagorodnîi s-a simțit încurajat să dea Parlamentul în judecată. Urmare a cine știe ce presiuni asupra justiției, Zagorodnîi obține anularea Hotărârii Parlamentului. Adică, anularea voinței poporului. Judecata a scris istorie. E prima Hotărâre de Parlament anulată prin judecată. Înainte de hotărârea judecății, Zagorodnîi deja se întâlnea cu Zinaida Greceanîi în ședințe oficiale. Vedem tot mai multe semne că Dodon îl reciclează și îl protejează pe Zagorodnîi.

Dar aceste tertipuri nu schimbă realitatea. Motivele din care Zagorodnîi a fost demis prima dată, nu au dispărut. Dacă trebuie să-l mai dăm afară o dată, o să-l mai dăm o dată. Zagorodnîi în continuare nu satisface cerințele legale de a fi fost numit în funcție. El în continuare nu are trei ani de experiență în achiziții publice. Concursul, urmare a căruia a fost el numit a fost în continuare unul neconform legii.

Dodon ne asigură că a doua tranșă de la UE e în drum, iar pe de altă parte distruge progresele obținute în cadrul primei tranșe, imediat după ce au primit banii. Condiționalitatea respectivă are un obiectiv clar – ANSC trebuie să fie condusă eficient, imparțial și profesionist. Orice acțiuni care ne vor îndepărta de aceste obiective nu sunt în spiritul condiționalității. Și atunci de ce UE să ne dea a doua tranșă când vede cât de ușor ăștia distrug progresele din tranșa precedentă, imediat după ce au venit banii?

Câteva alineate mai importante din Nota Informativă mai jos:

La 30 noiembrie 2018, Comisia economie, buget si finanțe a aprobat desfășurarea concursului public privind ocuparea funcției de consilier pentru soluționarea contestațiilor din cadrul Agenției Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor (ANSC). În urma concursului (au fost evaluați doi candidați), Comisia a propus Parlamentului numirea în funcția de consilier ANSC a deputatului PDM, dlui Anatolie Zagorodnîi. 

Ulterior, prin Hotărârea Parlamentului nr. 1 din 07.02.2019, dl Anatolie Zagorodnîi a fost numit în funcția de consilier pentru soluționarea contestațiilor – director general al Agenției Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor, pe un termen de 7 ani.

Conform Legii, Parlamentul numește un consilier pentru soluționarea contestațiilor urmare a unui concurs „deschis, imparțial și transparent”. 

În pofida petrecerii formale a concursului, caracterul deschis, imparțial și transparent al acestuia este unul incert, dat fiind că la etapa de evaluare aceste norme au fost încălcate, în special la etapa de evaluare a rezultatelor. Or, scorurile finale nu au fost calculate în prezența tuturor deputaților, lucru care vine în contradicție cu caracterul public al concursului, stipulat în legislație. Un concurs deschis, imparțial și transparent înseamnă nu doar petrecerea interviurilor, ci și o evaluare clară și transparentă a scorurilor finale, iar caracterul imparțial al concursului poate fi pus la îndoială de însăși faptul că urmare a concursului deputații din Comisia Economie, Buget și Finanțe au selectat un coleg de parlament în această funcție. 

Mai mult ca atât, domnul Zagorodnîi nu îndeplinește condițiile legale pentru a pretinde la funcția de consilier al ANSC. 

El nu îndeplinește cerința stipulată la art. art. 81 alin. (5) lit. d) al Legii nr. 131/2015 și anume experiența de cel puțin 3 ani în domeniul achizițiilor publice. 

Candidatura domnului Zagorodnîi urma a fi descalificată și nu putea trece etapa de preselecție. La etapa evaluării, Comisia a ignorat acest fapt și a propus Parlamentului numirea domnului Zagorodnîi în funcția de consilier ANSC, or, este clar din documentele depuse, că în activitatea sa anterioară, domnul Zagorodnîi nu a activat timp de trei ani în domeniul achizițiilor publice. 

Scopul prezentei hotărâri este de a corecta această greșeală. 

În conformitate cu art. 81 alin. (11) al Legii privind achizițiile publice, dar și art. 16 al Hotărârii cu privire la instituirea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor, Parlamentul, la propunerea Comisiei economie, buget şi finanţe, poate revoca un consilier în cazul în care acesta nu întrunește cerințele legale de numire în funcție

În concluzie, Anatolie Zagorodnîi a fost numit în funcția de consilier în soluționarea contestațiilor al ANSC urmare a unui concurs care nu întrunește criteriile unui concurs „deschis, imparțial și transparent”, iar experiența profesională a dumnealui nu corespunde criteriilor legale, în special ceea ce ține de experiența de trei ani în domeniul achizițiilor publice, iar caracterul parțial al concursului este demonstrat de însăși faptul că acesta a fost selectat în funcție direct din funcția de deputat.   

Ulterior numirii sale în funcția de consilier şi concomitent director al ANSC, funcționalitatea și transparența instituției a început a suferi vizibil. Cu puțin timp după numirea domnului Zagorodnîi în funcție, instituția a început a degrada la capitolul transparență – probleme semnalizate, dar ignorate de fosta guvernare. 

Agenția Națională pentru Soluționare a Contestaților este o autoritate crucială în supravegherea procesului de achiziții publice, în asigurarea unei transparențe a acestuia. Autoritatea are sarcina să revizuiască și să corecteze greșeli admise la etapele anterioare din procesul de achiziții. Funcționalitatea acestei instituții este și una din condițiile din acordul încheiat între Moldova și Uniunea Europeană privind acordarea asistenței macrofinanciare de 100 milioane EURO, obligație asumată pentru debursarea primei tranșe. Chiar dacă Moldova deja a primit acești bani, este datoria noastră să menținem reformele funcționale și să nu admitem degradarea acestora. Asta, dacă vrem să ne recomandăm ca parteneri de încredere.

În conformitate cu legislația în vigoare, mandatul unui consilier încetează în cazul revocării din funcție de către parlament, iar revocarea poate avea loc în cazul în care se demonstrează că acesta nu îndeplinește cerințele legale de numire în funcție.

Este cunoscut faptul că domnul Zagorodnîi a fost revocat printr-o Hotărâre anterioară a Parlamentului din aceleași motive. Prin prezenta Hotărâre a Parlamentului se propune menținerea deciziei Parlamentului de a-l revoca pe domnul Zagorodnîi. Domnul Zagorodnîi în continuare nu îndeplinește criteriile legale de numire în funcție. Domnul Zagorodnîi a fost numit de Parlament urmare a unui concurs viciat. Există prea multe motive din care aflarea în funcție a domnului Zagorodnîi nu este legală. 

Exploatarea ABUZIVĂ a resurselor naturale ar putea fi mai simplă, dacă parlamentul votează o lege a guvernului Dodon.

Exploatarea iresponsabilă a resurselor naturale distruge comunitățile rurale. Deseori sate întregi devin victime ale unui antreprenor care a obținut (nu se știe cum) dreptul de a exploata vreo mină de nisip sau prundiș din apropiere. Fântânile seacă, aerul devine insuportabil din cauza prafului permanent, este distrus terenul agricol – cernoziomul este înlăturat pentru a extrage zăcămintele și, deși există obligația ca solul să fie pus la loc, deseori asta nu se întâmplă. Devine imposibil să trăiești în așa localitate. 

Vă dau doar un exemplu: recent a apărut o știre despre o asemenea problemă în satul Delacău din raionul Anenii Noi, care riscă să fie transformat în șantier. Un antreprenor a pus ochiul pe un teren împădurit chiar în coasta satului, unde s-ar afla mult nisip industrial. Localnicii revoltați sunt contra, iar autoritățile spun că „totul e corect, legal”. Clasic. 

Aceasta este doar una din numeroasele comunități din Republica Moldova, care riscă să fie afectate negativ de exploatarea iresponsabilă a resurselor minerale. 

Mai vedeți, de exemplu, această investigație Rise Moldova și citiți despre exploatarea minieră din Horodiște. 

Oamenii rămân neprotejați, iar statul se acoperă cu scuza „promovăm mediul antreprenorial”. Asta nu e „mediu antreprenorial”, mă scuzați. Harta de mai jos va ilustra problema mai bine:

Avem 187 cariere autorizate și aproape 300 de cariere neautorizate. Chiar și din cele autorizate nu știm câte sunt exploatate responsabil. Recent „Expert-Grup” a lansat o hartă interactivă, care afișează carierele de calcar, nisip, argilă, prundiș și alte substanțe minerale de pe întreg teritoriul țării noastre. Potrivit estimărilor, în perioada 2010-2017, suma prejudiciului cauzat de exploatarea ilicită a resurselor minerale a ajuns la peste 200 milioane de lei. Asta e, sunt aproape sigur, o estimare modestă. Vorbim de mii de oameni afectați – de viața și sănătatea lor, de terenuri agricole scoase din circuit. La moment autorizația pentru aceste zăcăminte este de 5 ani. O dată la cinci ani statul poate interveni pentru a corecta o „greșeală” cu miros de corupție, comisă în trecut. 

Corupția este facilitatorul acestor abuzuri. Iar pentru ca totul să fie „conform legislației”, diferite cercuri de interese își lobează legi care să le permită să continue. Legal.

Rezolvăm problema, sau?.. 

Pentru că problema nu ar fi destul de mare, Guvernul Dodon vrea să crească termenul de exploatare la asemenea afaceri, pe un termen nedefinit. Acum termenul este de 5 ani. Vedeți proiectul de lege care deja a fost votat de parlament în prima lectură, pe 6 februarie. Proiectul are un parcurs rapid. Pe 4 decembrie 2019 este aprobat de guvern, iar peste 2 luni deja e votat în prima lectură. O fi prioritar pentru cineva. 

Săptămâna trecută parlamentul a votat în prima lectură o lege care va permite autorizarea acestor mine până nu se epuizează resursele. Pe un termen nedefinit. Pentru exploatarea apelor subterane vor să crească de la 5 ani la 25 de ani. E un risc prea mare pentru o țară atât de coruptă ca a noastră. 

Dacă în legea actuală statul are măcar o dată la cinci ani oportunitatea de a se implica pentru a corecta un abuz, în cazul în care această lege este votată, acest lucru va fi mult, mult mai greu. Sau imposibil. Vom lăsa de izbeliște sate întregi la cheremul unui businesman. E un risc prea mare. 

Eu sunt 100% pentru simplificarea mediului de afaceri. Dar pentru mine mediul de afaceri înseamnă să aduci o valoare adăugată la economie. Să produci, să creezi, să construiești, să creezi locuri de muncă, să plătești taxe onest, să respecți legi. Când extragi ceea ce găsești în pământ și lași în urma ta pământ pârjolit, asta nu e afacere. E sinucidere. 

Ca să încercăm să oprim aceste scheme, am propus un amendament la acest proiect care, dimpotrivă, să reducă termenul actual de 5 ani la 4 ani. Dacă tot guvernul a început această conversație, eu cred că termenul trebuie redus la 4 ani, nu crescut pentru un termen nedefinit, cum propune guvernul. 

Vedeți aici amendamentul:

Vorbim de mii de oameni care sunt deja afectați de asemenea practici. Simplificările propuse de Guvern vor avea un efect previzibil – vor agrava situația actuală. Nu trebuie să simplificăm abuzul din exploatarea zăcămintelor naturale. 

Curând o să cerem Parlamentului să voteze Declarația noastră privind instituirea Crizei de Mediu. Același parlament nu poate fi văzut votând proiecte care riscă să dăuneze grav mediului înconjurător. 

Dacă în comunitatea voastră au loc cazuri de exploatare abuzivă a resurselor naturale, contactați-ne.

Simplificăm viața investitorilor străini. Proiect de lege.

Republica Moldova vinde pașapoarte contra unei investiții de 100 de mii de EURO. Cumpărătorii sunt tot felul de oligarhi și tipi dubioși. Așa practică e una dezonorabilă și cetățenia prin investiții trebuie anulată.

Pe de altă parte, un investitor care își deschide în Moldova o companie, investește aceeași sumă, investește în echipament, să creeze locuri de muncă și să plătască impozite, s-ar putea să aibă probleme cu permisul de ședere peste un an.

Pentru ca un investitor să primească permisul de ședere, el trebuie să facă o investiție de 60 salarii medii și să demonstreze că a creat patru locuri de muncă.

Chiar acum știu un potențial mic investitor francez care încearcă să-și deschidă o companie și, până se lămurește cu birocrația, stă în România ca să nu consume cele 90 de zile permise legal pe an pentru turiști. Altcineva a făcut o investiție de vreo 80 mii Dolari, dar are doar trei angajați. Plătește toate impozitele, plătește salariile curat. Obiectiv, de atâția angajați are nevoie la etapa actuală. Îi expiră permisul de ședere. Acum are o perioadă de incertitudine și nu vrea să riște să extindă investiția până are o claritate cu permisul. Logic.

Ce facem cu așa investitori? Îi alungăm din țară, sau îi încurajăm să crească și să se dezvolte, pentru că nu avem chiar atât de mulți? Eu cred că a doua opțiune.

Alte țări din regiune au condiții mai atractive, motiv din care proiectul actual propune să simplificăm procedura dată prin reducerea cerințelor de acordare a unui permis de ședere pentru investitori la 30 salarii medii și un loc de muncă. Moldova nu este o destinație tocmai populară pentru investitori, iar eforturile autorităților sunt întreptate pentru a atrage investitori mari. Asta trebuie să continue, dar am zis să facem o ofertă pentru investitorii mici. Mai ales că avem un milion de oameni în diasporă. Cel puțin o mie din ei ar putea găsi un partener de afaceri pentru o investiție mică. Ar trebui să le creăm cât mai puțin disconfort. Dacă pot să creeze cel puțin un loc de muncă, atunci să fie bineveniți. Un loc de muncă creat acasă este egal cu o persoană care nu a emigrat în Italia sau Germania și o familie care rămâne împreună.

Economic, suntem integrați în proporție de 70% în UE. Micii investitori aventurieri de acolo vin să angajeze aici oameni și să lucreze cu țara de origine. Să vină.

NB: Inițiativa dată este pentru investitori, pentru oameni care vin să creeze locuri de muncă și să plătească impozite. Nu se referă la permisele de ședere pentru muncitori necalificați. Am văzut o inițiativă în acest sens de la guvern. Acest proiect nu e din categoria asta. Este mult mai puțin „controversat”, să-i zic așa.

Mai jos vedeți proiectul. Până marți o să aștept opinii și comentarii pentru îmbunătățire la [email protected] După ce analizez propunerile voastre, o să-l înregistrez.

proiectul final înregistrat pe data de 12 februarie aici:

Cerem declararea crizei de mediu pe teritoriul Republicii Moldova

Criza de mediu este următoarea mare amenințare pentru existența noastră a tuturor. Corupția, inacțiunea și miopia politicienilor doar a facilitat degradarea continuă a calității aerului, apei, solurilor. Această problemă este ignorată în țara noastră. 

Da, politicienii trebuie să-și bată capul de problemele de mediu, pentru că problemele ecologice necesită decizii politice. 

Avem cele mai poluate râuri din Europa, cea mai mică rată de împădurire din Europa, cele mai multe gunoiști pe cap de locuitor și un aer cu care îți este greu să respiri. Despre depozitele de pesticide expirate și deșeuri radioactive nici nu se scrie în rapoarte, doar circulă informații din gură în gură. Aceste probleme ne distrug sănătatea noastră și fură din bunăstarea viitoarelor generații. 

Asta e moștenirea pe care o lăsăm copiilor noștri? 

Problemele de mediu trebuiesc abordate sincer și cu maximă autocritică. Problema trebuie, în primul rând, recunoscută. Asta e primul pas spre a corecta starea de lucruri. Trebuie să recunoaștem – suntem într-o criză, potențial mai periculoasă și mai devastatoare decât orice război mondial. Întreaga planetă e în flăcări. Țara noastră nu poate fi o excepție. 

Parlamentele din tot mai multe țări declară stare de criză de mediu, pentru a impulsiona mai multă acțiune și determinare. Nu putem fi excepție. Nu trebuie să fim o excepție. Este iresponsabil să negăm, să ignorăm, să tacem. 

Protestul Mondial pentru Climă la Chișinău, 24 mai 2019


Azi am înregistrat declarația privind criza de mediu în Republica Moldova. 

Citiți mai jos textul declarației:

Declarație cu privire la constatarea stării de criză de mediu pe teritoriul Republicii Moldova

Parlamentul Republicii Moldova, în calitate de organism legislativ suprem al poporului și unică autoritate legislativă a țării, potrivit art. 6 al Constituției Republicii Moldova, confirmat în această funcție în rezultatul alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019, constată cu îngrijorare degradarea mediului înconjurător pe teritoriul Republicii Moldova, cauzată inclusiv de lipsa unor acțiuni determinate și a unei conștientizări din partea politicienilor și a administrației publice locale și centrale. Poluarea aerului, a apelor, a solului, gestionarea ineficientă a deșeurilor, reglementările ineficiente din domeniul ocrotirii mediului și politicile care nu încurajează suficient de hotărât o schimbare de atitudine riscă să afecteze grav sănătatea populației, inclusiv, și în primul rând, a generațiilor viitoare, și să împiedice dezvoltarea durabilă a țării noastre. Interesele mediului de afaceri în a obține profituri imediate fără a ține cont de daunele provocate mediului înconjurător, în combinație cu corupția politică care blochează cu prea mare ușurință orice tentativă de schimbare sau reglementare eficientă, riscă să aducă mediul înconjurător la un nivel de degradare avansată, punct din care să nu mai existe cale de întoarcere.

Țara noastră are de înfruntat o multitudine de provocări. Prin prezenta declarație, ținem să atragem atenția asupra mușamalizării gradului de poluare a mediului înconjurător și negarea realității privind catastrofa ecologică în care ne aflăm. Anterior, ne-am confruntat cu atitudinea indiferentă a autorităților centrale și locale, a mediului de afaceri și a fiecăruia din noi. Perpetuarea acestei indiferențe riscă să devină fatală pentru sănătatea, securitatea și bunăstarea generațiilor următoare. Se impun măsuri imediate pentru a redresa situația, motiv din care Parlamentul Republicii Moldova, bazându-se pe Legea nr. 1515 din 16.06.1993 privind protecția mediului înconjurător, art. 6 al Legii, care oferă împuterniciri Parlamentului Republicii Moldova să declare teritorii drept zone de criză ecologică sau de catastrofă ecologică, declară prin prezenta Hotărâre stare de criză de mediu pe teritoriul Republicii Moldova.

Concluziile Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), entitate din cadrul Organizației Națiunilor Unite, avertizează că, pentru a evita un dezastru global, omenirea trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a preveni o încălzire globală cu mai mult de 1.5°C. Atingerea acestui obiectiv presupune o mobilizare fără precedent a tuturor statelor lumii. Republica Moldova este obligată să-și aducă aportul la acest proces, iar pentru asta realitatea din țara noastră trebuie recunoscută.

Creșterea numărului zilelor de caniculă și a incidenței fenomenelor meteorologice extreme pe teritoriul Republicii Moldova, fenomene corelate încălzirii globale, prognozate să crească în frecvență și intensitate în următoarele decenii, cauzează pagube sectorului agricol, afectează sănătatea cetățenilor Republicii Moldova și, implicit, aduce daune economiei naționale.

Țara noastră se ciocnește cu multiple probleme de mediu care afectează în cel mai direct mod calitatea vieții cetățenilor, printre care:

  1. Râurile mici din Republica Moldova sunt la cel mai înalt nivel de poluare din Europa din cauza lipsei sistemelor de epurare ale apelor uzate. Apele uzate neepurate din orașe și sate fiind deversate direct în râuri sau pe sol, provoacă o poluare excesivă a apelor de suprafață din țară. Agenții economici, de asemenea, nu au construit sisteme de epurare ale apelor uzate industriale, deversând ape uzate industriale în mediul înconjurător, fără epurare. Râurile Nistru și Prut reprezintă singura sursă de apă potabilă pentru municipiul Chișinău și multe alte orașe. Acestea sunt poluate zilnic cu ape uzate netratate din localitățile situate în bazinele acestor râuri;
  2. Apa din fântânile de mină de pe teritoriul țării nu corespunde standardelor în proporție de 70%;
  3. Starea actuală a solurilor Republicii Moldova este îngrijorătoare: 35% din soluri sunt erodate, peste 36 de mii hectare de terenuri sunt afectate de ravene și alunecări, se atestă un număr mare de soluri contaminate cu pesticide. Prejudiciul cauzat economiei doar de scăderea recoltelor constituie 423 mln. lei anual;
  4. În anul 2018 au fost în funcțiune peste 1100 de gunoiști autorizate, iar numărul gunoiștilor neautorizate identificate a fost de peste 2800. 100% din deșeurile generate de cetățenii RM sunt depozitate la sol. Acest factor are un impact negativ imens asupra sănătății populației, prin poluarea apelor de suprafaţă, a apelor subterane, a solului, aerului şi a mediului în general, inclusiv prin efectul de seră;
  5. Nivelul de poluare al aerului în municipiul Chișinău este estimat ca fiind, în majoritatea cazurilor, între înalt și foarte înalt, sursa principală de poluare a aerului fiind mijloacele de transport;
  6. Suprafața ariilor naturale protejate de stat constituie doar 5,8% din teritoriul țării, iar conform cerințelor stipulate în convențiile internaționale din domeniu, statul Republica Moldova nu asigură o conservare eficientă a diversității biologice;
  7. Fondul forestier național constituie, oficial, doar 13,2% din suprafața țării, cu mult sub media europeană de 40%. Suprafața pădurilor rămâne neschimbată în ultimii 5 ani în pofida plantărilor efectuate în ultimii ani. Cu doar 13,2% de terenuri împădurite din suprafața țării nu vom putea dezvolta reziliența climatică și vom pierde și acel volum rămas de apă în țară, care există în 2019.

Acestea și alte probleme de mediu sunt alimentate și agravate de corupție, inacțiune, lipsă de viziune și indiferență.

În acest sens, Parlamentul Republicii Moldova:

  • recunoaște că schimbările climatice reprezintă un pericol existențial, inclusiv la nivel național, atât pentru mediul înconjurător, pentru economia țării, cât și pentru cetățenii acestei țări, inclusiv și în primul rând, pentru generațiile viitoare;
  • consideră că problemele de mediu cu care se confruntă Republica Moldova sunt grave și necesită o soluționare urgentă, iar pentru depășirea acestei crize este nevoie de o mobilizare comună a autorităților atât centrale cât și locale, mediului de afaceri, și a întregii societăți.

De asemenea, Parlamentul Republicii Moldova face apel:

  • Către Guvernul Republicii Moldova și ministerele de resort să ofere tot suportul necesar pentru elaborarea și implementarea de urgență a unui plan național de acțiuni care va viza criza de mediu, inclusiv prin susținerea obiectivelor de scurtă durată și de lungă durată, astfel încât procesul de contracarare a crizei de mediu să nu fie afectat de factorul politic;
  • Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului și instituțiile subordonate să aplice metode mai eficiente pentru a adresa criza de mediu și să racordeze legislația de mediu necesităților actuale, pentru a accelera soluționarea gestionării ineficiente a deșeurilor, a poluării surselor de apă, a degradării solurilor, a sporirii suprafeței ariilor naturale protejate și a pădurilor, a poluării aerului etc.;
  • Ministerul Economiei și Infrastructurii să demareze procesul de tranziție către o economie circulară, iar fiecare decizie economică să fie evaluată prin prisma durabilității și sustenabilității, astfel încât să putem asigura o dezvoltare economică cu impact minim asupra mediului înconjurător. Avem o economie mică și slab dezvoltată, iar acest fapt trebuie văzut ca o oportunitate de a construi, din temelie, o economie verde;
  • Ministerul Finanțelor să elaboreze politici fiscale care să contribuie la ocrotirea mediului prin descurajarea utilizării materialelor poluante și a atitudinii indiferente față de mediul înconjurător. Inspectoratul pentru Protecția Mediului și subdiviziunile sale responsabile de finalitatea politicilor naţionale de mediu, să efectueze un control riguros al activităţilor economice de pe teritoriul Republicii Moldova şi să asigure respectarea uniformă și implementarea calitativă a legislaţiei de mediu pe întreg teritoriul țării;
  • Instituțiile statului să fie mai determinate în lupta cu corupția de la toate nivelele. Corupția este un factor care exacerbează inclusiv riscurile de mediu prin aplicarea selectivă sau defectuoasă a reglementărilor existente sau prin prevenirea aprobării reglementărilor noi, necesare pentru protecția mediului;
  • Autoritățile locale să soluționeze problemele de mediu urgente care afectează populația la nivel local, prioritate având poluarea apelor, a aerului și a solurilor, gestionarea deșeurilor, precum și să întreprindă în mod urgent măsuri pentru prevenirea poluării continue a mediului;
  • Mediul de afaceri să respecte legislația de mediu, să coopereze cu autoritățile centrale și locale în vederea reducerii impactului asupra mediului înconjurător prin activitățile economice și sporirii protecției acestuia;
  • Instituțiile de resort, instituțiile de învățământ, sectorul non-guvernamental și asociativ să informeze cetățenii Republicii Moldova cu privire la criza de mediu, ce reprezintă aceasta și care sunt responsabilitățile cetățenilor cu privire la respectarea legislației de mediu și protecția mediului înconjurător.

De asemenea, Parlamentul solicită Guvernului Republicii Moldova instituirea unei comisii de raportare trimestrială despre acțiunile întreprinse și progresele înregistrate privind implementarea acestora.

Semnat:

Dumitru Alaiba

Doina Gherman

Veronica Roșca

Galina Sajin

Virgil Pârslariuc

Oazu Năntoi