Constructiv: de unde bani să gestionăm pandemia?

Să furi e criminal pe orice timpuri. Să furi de la cei mai săraci oameni din Europa este mizerabil. Să furi de la cei mai săraci oameni din Europa pe timp de pandemie este monstruos. 

Să fie clar. Guvernul Dodon nu e vinovat de apariția pandemiei. Dar ei poartă întreaga responsabilitate pentru gestionarea acestei crize și aici sunt multe obiecții.Ei sunt responsabili de cât de dură va fi lovitura pe care o vom simți. 

Guvernarea trebuie să-și răspundă la două întrebări: 

1. În stare de urgență, ar trebui să ne mobilizăm ca pe timp de război? 

Și, dacă da, atunci

2. acționează ei ca pe timp de război? 

Pe timp de război nu economisești pe măsuri de protejare a populației și de echipare a celor care luptă. Toate resursele sunt direcționate încolo, pe „front”. Pentru că nu are sens să pierzi lupta pentru că ai economisit. Și eu sincer am impresia că guvernanții nu s-au pătruns de suficientă responsabilitate. Asta e periculos și asta ne va costa vieți. 

Ca să salvăm oameni, trebuie să cheltuim. Avem două capitole principale de cheltuieli:

  1. Salarii lucrătorilor medicali. Aici trebuie să oferim un venit decent tuturor medicilor. Nu doar celor care s-au infectat, dar și celor care merg dimineața la muncă cu riscul de a se infecta. Și aceste salarii să nu fie reduse după criză. Oamenii care salvează zilnic vieți, gem de durere în zilele astea. Ei merită un trai decent.
  2. Consumabile și echipamente. Pe asta este criminal să economisești, mai ales să furi din asta

De unde găsim bani? Haideți să vedem câteva idei mai jos:

I. Suspendăm licitații.

Periodic apar tot felul de licitații, care mai de care. Havuzuri, softuri, construcții, traininguri și consultanțe. Ele tot vor apare atâta timp cât sistarea lor va fi responsabilitatea individuală a fiecărui șef de instituție. Pe timp de criză avem nevoie de un filtru nou aici.

Comisia pentru situații Excepționale trebuie să dea instrucțiune tuturor autorităților să sisteze toate licitațiile. Urgența și importanța fiecărei licitații trebuie să fie argumentată suplimentar Ministerului Finanțelor. În baza argumentelor oferite, Ministerul Finanțelor va decide dacă o licitație mai este sau nu prioritară pe timp de criză. Autoritățile trebuie să motiveze suplimentar urgența cheltuielilor. Dacă nu pot argumenta, licitația se anulează, iar banii sunt direcționați pentru gestionarea crizei. Licitațiile cu adevărat importante vor fi reținute cu câteva zile, dar avem șansa să economisim milioane, sau chiar sute de milioane – bani pe care îi putem folosi pentru salarii medicilor. 

Astfel mutăm responsabilitatea de pe directorul fiecărei instituții care își încearcă norocul să-și ducă vreo schemă până la capăt în pofida pandemiei, pe Ministerul Finanțelor. Și cred că e corect pe timp de criză. Și cred că de la această decizie, multe licitații vor dispare de la sine și nici nu vor căuta aprobarea Ministerului. Poftim câteva exemple vânate despre ce se achiziționează într-o veselie în Moldova pe timp de criză. 


Specialiști IT sunt pe aici? Ce e aia asistență pentru software și mentenanță?
Consultanță software?
O fi important…cine știe.
Fasada poate așteaptă? Zic și eu.
80 mii pe hârtie igienică? Cât costă o mască?
Ce-o mai fi și asta exact?
Nu cred că nu e necesar. Dar chiar vă pare urgent și important?
De aici precis se poate de economisit.
2.6 milioane lei. Irigare pentru parcul Catedralei. Urgent și important?
Mi se pare că putem aștepta și aici.
Încă un exemplu unde aș vrea să vedem mai multă informație.
Formare profesională a șomerilor.
Și din nou – formare profesională.
Și dacă copiii stau acasă, ce fel de licitație se face? Nu cumva merită de revizuit și analizat suplimentar?
De obicei pe construcții se fac miș-mașuri. N-ar strica de mai intrat în detalii pe fiecare din ele.
Un milion pe Regimentul Rachete Antiaeriene. Chiar avem nevoie?
Consultanță informatică pentru CNAS. Asta ce o fi. Nu e soft, nu e tehnică, nu e nici măcar training și formare. Asistență și consultanță informatică. Așa un termen.

Mai sus sunt peste 100 milioane lei (selectate în ultima perioadă, deci unele date pot fi învechite) care trebuie analizate suplimentar și, am certitudinea, o parte din ele trebuiesc anulate, altele reduse, altele probabil să meargă înainte. Să te lași pe seama fiecărui director să analizeze suplimentar nu este fezabil. Ministerul Finanțelor trebuie să preia această responsabilitate. Asta a fost propunerea I. Mergem mai departe.

II. Calitatea și eficiența achizițiilor publice.

Un proces calitativ al achizițiilor publice înseamnă utilizarea eficientă a banilor cetățeanului. Acum asta e mai important ca niciodată pentru că economisind bani și redirecționând acolo unde doare, chiar salvăm vieți. Aici văd două componente:

  • Transparența procesului de achiziții (atât achizițiile de urgență, cât și celelalte). Transparența și accesul la informație au fost practic distruse Chiar în prima dispoziție a Comisiei pentru Situații Excepționale. Ele trebuie restabilite urgent. Acum, mai mult ca niciodată, presa de investigație nu trebuie să aibă nici o barieră în a urmări fiecare decizie financiară. Așa economisim. Aici am tot adresat propuneri, dar am impresia că vorbești cu pereții. 
  • Imparțialitatea procesului de achiziții. Aici vorbim în primul rând de Soluționarea Contestațiilor. Un început sănătos ar fi revocarea lui Zagorodnîi care nu îndeplinește criteriile legale de a fi în funcție, dar supraveghează zeci de milioane de lei în achiziții. Și aici am făcut un demers oficial două săptămâni în urmă. Și aici au ignorat. În stare de urgență se fac revocări și numiri irelevante, care nu țin de stare de urgență, într-o veselie. Revocarea lui Zagorodnîi chiar este o acțiune ce ține de starea de urgență. Ei sunt obligați să acționeze pentru a proteja legea. Ei au fost informați oficial. Ei se fac că plouă.

De la achiziții mai calitative, vom avea economii. Economiile trebuiesc direcționate imediat spre acoperirea cheltuielilor pentru gestionarea crizei.

Să furi e criminal oricând. Să furi de la cei mai săraci oameni din Europa este mizerabil. Să furi de la cei mai săraci oameni din Europa pe timp de pandemie este monstruos. 

III. Moratoriu pe plata chiriilor.

Există multe instituții care își permit să stea în chirie prin oficii private, chiar dacă statul dispune de oficii (poate mai puțin luxoase și mai puțin centrale). De exemplu, Consiliul Concurenței plătește 5 milioane anul acesta pentru un oficiu privat care aparține unui fost demnitar. Este un subiect la care discutăm deja de 4 luni. Am propus o reducere a bugetului instituției și să se mute la stat, dar majoritatea parlamentară a respins propunerea. Am fi putut economisi 5 milioane lei în acest an doar din acest capitol de cheltuieli. https://www.facebook.com/dumitru.alaiba/photos/a.601680736937140/900554607049750/?type=3&theater

Doar din această economie toți medicii din Moldova ar fi primit cam 500 lei suplimentar. Avem 12 mii de medici. Poftim costul corupției. Măcar cineva știe câte alte asemenea chirii avem în Moldova?  

Aceste plăți trebuie stopate, pentru moment. Poate e un punct de vedere controversat, dar așa mi se pare corect. Mai ales că oficiile nici nu se prea folosesc, cât pe timp de criză o bună parte din funcționari stau acasă. Pentru că suntem un stat corupt, îndrăznesc să presupun că oamenii care dau statului spațiu în chirie, nu sunt prea străini decidenților, desigur. Tradițional sunt buni prieten cu orice guvernare. Am mari dubii că o să lovim masiv în cei pe care ar trebui să-i protejăm – antreprenorii mici și mijlocii. Cei care au de suferit de la această decizie, în mare parte, vor fi cei care s-au ocupat cu trafic de influență.

Am făcut multe propuneri. Și mai avem propuneri. Propunerile, inclusiv criticile noastre, au un scop clar – să corectăm deciziile proaste, să ajungem la cea mai bună decizie pentru binele cetățeanului. Dar am impresia că nu există deschidere. Există tăcere. Tăcerea lor înseamnă că pur și simplu nu se vrea. Pentru că idei și propuneri sunt. Iar când propunerile se acceptă, mai apar altele, și altele, și altele noi.

Cumva ironic, dar chiar vrem ca ei, care sunt la guvernare, să reușească. Pentru că de asta depinde viața și sănătatea oamenilor noștri, inclusiv a celor dragi nouă. Dar viziunile și deciziile lor uneori chiar ne îngrijorează. Ideile de mai sus sunt atât de elementare, încât însăși faptul că avem o dezbatere/neînțelegere la aceste subiecte trebuie să fie îngrijorător. Să ajungem să discutăm despre necesitatea transparenței? A achizițiilor corecte?