„Starea de urgență” care a eșuat

Guvernul a avut un obiectiv în aceste două luni – să reducă avântul pandemiei. A eșuat, pentru că au avut și alte priorități, deloc urgente. Duty-free, resurse naturale, scheme, înțelegeri, atacuri și minciuni, târguri cu instituții, numiri și demiteri. Toate astea au distras atenția executivului de la prioritatea zero.

Două luni în urmă, guvernul a solicitat declararea stării de urgență. De ce era necesar? Din argumentele guvernului, ca să gestionăm pandemia de COVID-19 și să prevenim răspândirea ei. Simplu spus, obiectivul guvernului ar fi fost să aplatizeze curba („flatten the curve”). Dacă, prin minune, încă nu ați văzut imaginea de mai jos, iat-o:

aplatizarea curbei înseamnă să încetinim la maximum răspândirea infecției, astfel încât sistemul medical să poate face față presiunii (numărul de cazuri active să fie sub capacitatea maximă).

Guvernul avea un obiectiv major – să reducă numărul de infecții noi pe zi, ca să avem cât mai puțini oameni în spitale. Pentru că nu poți opri virusul. Dar îl poți încetini.

Mai puțini oameni în spitale = mai puțină presiune pe sistemul medical, inclusiv mai puțini medici infectați.

Pentru a atinge acest obiectiv, guvernul a solicitat puteri adiționale (declararea stării de urgență), probabil pentru că puterile legale de care dispune, nu erau suficiente. Înseamnă că aveau un set de măsuri planificate pentru curmarea pandemiei. Nu aveau nici un plan. Nu s-a prezentat un plan de decizii de urgență care trebuiesc luate. Mai mult, premierul a zis că nu vin cu măsuri concrete fiindcă situația se schimbă „de la oră la oră”, adică ei nici nu consideră că trebuie să aibă un plan. Au intrat în stare de urgență cu o strategie simplă – să improvizeze. Pe mine nu m-au convins.

OMS spunea că aplatizarea curbei înseamnă măsuri proactive și determinate pentru a coborâ numărul de cazuri active. Să depui tot efortul, să aloci toate resursele, să întreprinzi toate măsurile, să aplici proceduri speciale, pentru a reduce la minim infectarea. Nu înseamnă să stai să aștepți să treacă, așa cum aștepți să treacă o ploaie.

Haideți să vedem cum ne-am isprăvit în atingerea acestui obiectiv important. Mai jos evoluția numărului de cazuri active în Moldova. Starea de urgență a fost declarată pe 17 martie 2020. Cum a evoluat pandemia?

Acesta este numărul cazurilor active, pe zile. Nu prea seamănă a aplatizare. Azi avem cel mai mare număr de infectați pe care l-am avut vreodată. Pandemia e în plin avânt. Acest grafic e un indicator simplu că măsurile aplicate de guvern au fost ineficiente, întârziate, proaste. De ce zic asta? Pentru că ele nu au adus rezultate. Măsurile au fost parțiale. Iresponsabile. Iar consecințele – criminale. Iar faptul că prea des au folosit starea de urgență ca paravan pentru lucruri ce nu au nici o legătură cu pandemia, va fi o discuție aparte, o dată și o dată.

Lupta cu pandemia nu e un job part-time.

Obiectivul stării de urgență nu a fost atins. Guvernul a eșuat să protejeze populația, chiar dacă a primit tot instrumentariul pe care l-a solicitat. În schimb, s-au ocupat cu orice vrei, dar nu cu combaterea pandemiei.

Ca totdeauna, au să producă scuze și justificări și au să-i acuze pe toți din jur. Dar ironic, era și este în interesul inclusiv al nostru, al opoziției, ca ei să reușească. Pentru că de eficiența acțiunilor guvernanților depinde și viața celor dragi nouă. Părinții noștri depind de deciziile lor. Și acest gând mă îngrozește.

În aceste două luni am spus nu o dată – ezitarea și incompetența lor ne costă prea scump. Toate țările suferă, dar noi vom suferi mai mult decât am fi putut.

Da, ar fi fost posibil mai bine. Nu, acesta nu e cel mai fericit scenariu.

Să ieșim peste hotarele țării noastre și să vedem cum au atins același obiectiv alte țări în aceeași perioadă. Am ales țări comparabile după mărime și chiar după nivelul de bunăstare. Doar că sunt țări care au avut noroc de guverne mai responsabile.

Georgia. Cazurile curente în scădere. O țară de 2 ori mai mare nu a avut mai mult de 400 de cazuri active.
Albania nu a avut mai mult de 300 de cazuri active.
Aproape o lună în urmă, Serbia a trecut de apogeu. Cam de paști.
Bosnia-Herzegovina. Retragerea pandemiei e vizibilă, la moment.
Croația a doborât pandemia.
Macedonia a doborât pandemia.
Ungaria e pe scădere. O populație de 3 ori mai mare, nu a trecut de 2000 de cazuri active.
Bulgaria abia aplatizează curba, dar au impus carantină strictă de la bun început. Cu o populație de 3 ori mai mare ca noi, au de 2 ori mai puține cazuri curente.
În Estonia pandemia tot bate în retragere.
Letonia a închis tot mult înainte să existe semne de pandemie. Rezultat – doar 19 decesuri și puțin peste 600 de cazuri în perioada de maxim.
Lituania – la fel.
Slovacia e o altă istorie de succes.
România, o țară de 6 ori mai mare, are aproape tot atâtea persoane infectate ca noi.
Concluzia într-un singur grafic (autor – colegul Radu Marian).

După cum vedeți mai sus, da, este posibil mult mai bine. Dacă ai un guvern profesionist, hotărât, responsabil. De fapt, mai bine ca noi e cam o regulă. Majoritatea covârșitoare a țărilor din regiune, comparabile cu noi după dimensiuni, au gestionat mult mai bine criza.

Comentariile sunt de prisos. Gândiți-vă la câtă bâlbâială inutilă au debitat în acete două luni. Câte insulte în toate părțile. Câte atacuri. Câte știri false. Câte minciuni. Câte secrete. Câte scheme. Câte numiri în funcții și împărțeli. Câte decizii luate și imediat după asta anulate. Câte populisme. Câte exemple proaste date populației de cei care o conduc. Toate astea au un cost, doar că îl plătește populația, nu ei.

Această guvernare sunt principalul pericol cu care ne confruntăm. Din cauza lor plătim un cost mult prea mare. Au mai fost comisii de anchetă pe crime comise de la nivel înalt. Și vor mai fi.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

Despre modificarea „duty-free”, încă o dată.

Să nu uităm că miliardul a fost furat sub pretextul „salvării sistemului bancar”. Amnistia fiscală 2 ani în urmă a fost mascată sub „liberalizarea capitalului și stimulare fiscală”. Schema PPP „Arena Chișinău” a fost pentru „promovarea sportului”. Și altele. Iar asumarea răspunderii are intenția declarată de a ajuta antreprenorii și cetățenii pe timp de pandemie.

Eu, totuși, o să insist. Dodon și guvernul justifică această modificare (vezi mai sus) prin „intenția de a ajuta producătorii autohtoni – să vrea evita accizarea dublă a producătorilor autohtoni care vând în regim duty free”. Intenție nobilă. Cum să fii contra?

Noi nu am atacat intenția declarată a acestei modificări. Noi am semnalat un potențial „efect secundar” al acestei modificări. Îngrijorarea noastră este că această modificare poate deschide porțile contrabandei. Această îngrijorare nu a fost nicicum adresată.

Societății nu i s-au dat asigurări că legislația exclude următoarea schemă:

Pas 1: Pe teritoriul vamal al Moldovei (asta înseamnă fără transnistria) se importă un produs accizabil (alcool, țigări). Importatorul achită accizele la import, cum scrie legea.

Pas 2: Marfa este scoasă de pe teritoriul vamal al Moldovei, în transnistria iar suma accizelor este restituită, conform articolului 124 modificat.

Pas 3: Aceeași marfă este reintrodusă în Moldova în mod clandestin, ilegal, din transnistria, fără achitarea taxelor și accizelor, sub formă de contrabandă.

Pas 4: A doua noapte, contrabanda, de ce nu, ia drumul spre Uniunea Europeană.

După modificarea propusă de guvern în asumarea răspunderii, riscul unei așa scheme simple de contrabandă este, după mine, real. Iar guvernul deviază spre alt subiect – spre intenția de a ajuta producătorul autohton. Noi discutăm două subiecte diferite. Noi nu asta am întrebat. Noi am întrebat cum această modificare nu va facilita contrabanda.

Pentru a ajuta producătorul autohton ȘI să excludem contrabanda, această modificare propusă trebuie să fie promovată împreună cu alte măsuri. Altfel legislația va fi permisivă la schema de mai sus. Iar dacă această măsură este una controversată și din cauza ei suferă celelalte, înseamnă că ea nu trebuie inclusă în pachetul de măsuri pentru starea de urgență. Înseamnă că trebuie să discutăm suplimentar.

Trebuie insistăm să ni se dea explicațiile la îngrijorările pe care le-am ridicat, nu să-i lăsăm să devieze unde le este comod. Schemele, delapidările, furturile, nu sunt scrise, negru pe alb, în legi. Și prea des schemele aveau intenția declarată de a ajuta antreprenorii și cetățenii. Niciodată nu au scris „intenția acestei legi este de a promova contrabanda”. Schemele sunt scrise printre rânduri.

Citește și: Scheme pe timp de ciumă.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.

Constructiv: de unde bani să gestionăm pandemia?

Să furi e criminal pe orice timpuri. Să furi de la cei mai săraci oameni din Europa este mizerabil. Să furi de la cei mai săraci oameni din Europa pe timp de pandemie este monstruos. 

Să fie clar. Guvernul Dodon nu e vinovat de apariția pandemiei. Dar ei poartă întreaga responsabilitate pentru gestionarea acestei crize și aici sunt multe obiecții.Ei sunt responsabili de cât de dură va fi lovitura pe care o vom simți. 

Guvernarea trebuie să-și răspundă la două întrebări: 

1. În stare de urgență, ar trebui să ne mobilizăm ca pe timp de război? 

Și, dacă da, atunci

2. acționează ei ca pe timp de război? 

Pe timp de război nu economisești pe măsuri de protejare a populației și de echipare a celor care luptă. Toate resursele sunt direcționate încolo, pe „front”. Pentru că nu are sens să pierzi lupta pentru că ai economisit. Și eu sincer am impresia că guvernanții nu s-au pătruns de suficientă responsabilitate. Asta e periculos și asta ne va costa vieți. 

Ca să salvăm oameni, trebuie să cheltuim. Avem două capitole principale de cheltuieli:

  1. Salarii lucrătorilor medicali. Aici trebuie să oferim un venit decent tuturor medicilor. Nu doar celor care s-au infectat, dar și celor care merg dimineața la muncă cu riscul de a se infecta. Și aceste salarii să nu fie reduse după criză. Oamenii care salvează zilnic vieți, gem de durere în zilele astea. Ei merită un trai decent.
  2. Consumabile și echipamente. Pe asta este criminal să economisești, mai ales să furi din asta

De unde găsim bani? Haideți să vedem câteva idei mai jos:

I. Suspendăm licitații.

Periodic apar tot felul de licitații, care mai de care. Havuzuri, softuri, construcții, traininguri și consultanțe. Ele tot vor apare atâta timp cât sistarea lor va fi responsabilitatea individuală a fiecărui șef de instituție. Pe timp de criză avem nevoie de un filtru nou aici.

Comisia pentru situații Excepționale trebuie să dea instrucțiune tuturor autorităților să sisteze toate licitațiile. Urgența și importanța fiecărei licitații trebuie să fie argumentată suplimentar Ministerului Finanțelor. În baza argumentelor oferite, Ministerul Finanțelor va decide dacă o licitație mai este sau nu prioritară pe timp de criză. Autoritățile trebuie să motiveze suplimentar urgența cheltuielilor. Dacă nu pot argumenta, licitația se anulează, iar banii sunt direcționați pentru gestionarea crizei. Licitațiile cu adevărat importante vor fi reținute cu câteva zile, dar avem șansa să economisim milioane, sau chiar sute de milioane – bani pe care îi putem folosi pentru salarii medicilor. 

Astfel mutăm responsabilitatea de pe directorul fiecărei instituții care își încearcă norocul să-și ducă vreo schemă până la capăt în pofida pandemiei, pe Ministerul Finanțelor. Și cred că e corect pe timp de criză. Și cred că de la această decizie, multe licitații vor dispare de la sine și nici nu vor căuta aprobarea Ministerului. Poftim câteva exemple vânate despre ce se achiziționează într-o veselie în Moldova pe timp de criză. 


Specialiști IT sunt pe aici? Ce e aia asistență pentru software și mentenanță?
Consultanță software?
O fi important…cine știe.
Fasada poate așteaptă? Zic și eu.
80 mii pe hârtie igienică? Cât costă o mască?
Ce-o mai fi și asta exact?
Nu cred că nu e necesar. Dar chiar vă pare urgent și important?
De aici precis se poate de economisit.
2.6 milioane lei. Irigare pentru parcul Catedralei. Urgent și important?
Mi se pare că putem aștepta și aici.
Încă un exemplu unde aș vrea să vedem mai multă informație.
Formare profesională a șomerilor.
Și din nou – formare profesională.
Și dacă copiii stau acasă, ce fel de licitație se face? Nu cumva merită de revizuit și analizat suplimentar?
De obicei pe construcții se fac miș-mașuri. N-ar strica de mai intrat în detalii pe fiecare din ele.
Un milion pe Regimentul Rachete Antiaeriene. Chiar avem nevoie?
Consultanță informatică pentru CNAS. Asta ce o fi. Nu e soft, nu e tehnică, nu e nici măcar training și formare. Asistență și consultanță informatică. Așa un termen.

Mai sus sunt peste 100 milioane lei (selectate în ultima perioadă, deci unele date pot fi învechite) care trebuie analizate suplimentar și, am certitudinea, o parte din ele trebuiesc anulate, altele reduse, altele probabil să meargă înainte. Să te lași pe seama fiecărui director să analizeze suplimentar nu este fezabil. Ministerul Finanțelor trebuie să preia această responsabilitate. Asta a fost propunerea I. Mergem mai departe.

II. Calitatea și eficiența achizițiilor publice.

Un proces calitativ al achizițiilor publice înseamnă utilizarea eficientă a banilor cetățeanului. Acum asta e mai important ca niciodată pentru că economisind bani și redirecționând acolo unde doare, chiar salvăm vieți. Aici văd două componente:

  • Transparența procesului de achiziții (atât achizițiile de urgență, cât și celelalte). Transparența și accesul la informație au fost practic distruse Chiar în prima dispoziție a Comisiei pentru Situații Excepționale. Ele trebuie restabilite urgent. Acum, mai mult ca niciodată, presa de investigație nu trebuie să aibă nici o barieră în a urmări fiecare decizie financiară. Așa economisim. Aici am tot adresat propuneri, dar am impresia că vorbești cu pereții. 
  • Imparțialitatea procesului de achiziții. Aici vorbim în primul rând de Soluționarea Contestațiilor. Un început sănătos ar fi revocarea lui Zagorodnîi care nu îndeplinește criteriile legale de a fi în funcție, dar supraveghează zeci de milioane de lei în achiziții. Și aici am făcut un demers oficial două săptămâni în urmă. Și aici au ignorat. În stare de urgență se fac revocări și numiri irelevante, care nu țin de stare de urgență, într-o veselie. Revocarea lui Zagorodnîi chiar este o acțiune ce ține de starea de urgență. Ei sunt obligați să acționeze pentru a proteja legea. Ei au fost informați oficial. Ei se fac că plouă.

De la achiziții mai calitative, vom avea economii. Economiile trebuiesc direcționate imediat spre acoperirea cheltuielilor pentru gestionarea crizei.

Să furi e criminal oricând. Să furi de la cei mai săraci oameni din Europa este mizerabil. Să furi de la cei mai săraci oameni din Europa pe timp de pandemie este monstruos. 

III. Moratoriu pe plata chiriilor.

Există multe instituții care își permit să stea în chirie prin oficii private, chiar dacă statul dispune de oficii (poate mai puțin luxoase și mai puțin centrale). De exemplu, Consiliul Concurenței plătește 5 milioane anul acesta pentru un oficiu privat care aparține unui fost demnitar. Este un subiect la care discutăm deja de 4 luni. Am propus o reducere a bugetului instituției și să se mute la stat, dar majoritatea parlamentară a respins propunerea. Am fi putut economisi 5 milioane lei în acest an doar din acest capitol de cheltuieli. https://www.facebook.com/dumitru.alaiba/photos/a.601680736937140/900554607049750/?type=3&theater

Doar din această economie toți medicii din Moldova ar fi primit cam 500 lei suplimentar. Avem 12 mii de medici. Poftim costul corupției. Măcar cineva știe câte alte asemenea chirii avem în Moldova?  

Aceste plăți trebuie stopate, pentru moment. Poate e un punct de vedere controversat, dar așa mi se pare corect. Mai ales că oficiile nici nu se prea folosesc, cât pe timp de criză o bună parte din funcționari stau acasă. Pentru că suntem un stat corupt, îndrăznesc să presupun că oamenii care dau statului spațiu în chirie, nu sunt prea străini decidenților, desigur. Tradițional sunt buni prieten cu orice guvernare. Am mari dubii că o să lovim masiv în cei pe care ar trebui să-i protejăm – antreprenorii mici și mijlocii. Cei care au de suferit de la această decizie, în mare parte, vor fi cei care s-au ocupat cu trafic de influență.

Am făcut multe propuneri. Și mai avem propuneri. Propunerile, inclusiv criticile noastre, au un scop clar – să corectăm deciziile proaste, să ajungem la cea mai bună decizie pentru binele cetățeanului. Dar am impresia că nu există deschidere. Există tăcere. Tăcerea lor înseamnă că pur și simplu nu se vrea. Pentru că idei și propuneri sunt. Iar când propunerile se acceptă, mai apar altele, și altele, și altele noi.

Cumva ironic, dar chiar vrem ca ei, care sunt la guvernare, să reușească. Pentru că de asta depinde viața și sănătatea oamenilor noștri, inclusiv a celor dragi nouă. Dar viziunile și deciziile lor uneori chiar ne îngrijorează. Ideile de mai sus sunt atât de elementare, încât însăși faptul că avem o dezbatere/neînțelegere la aceste subiecte trebuie să fie îngrijorător. Să ajungem să discutăm despre necesitatea transparenței? A achizițiilor corecte?

Medicii trebuie să vorbească

După ce ești prins o dată cu minciuna, toate vorbele tale vor fi puse la mare îndoială. Noi nu știm ce se întâmplă în sistemul nostru medical, iar cei ce ne vorbesc acum (Dodon, Chicu, Dumbrăveanu), au fost prinși cu minciuna nu o dată. De aceea, e important acum să vorbească medicii.

Azi un angajat din sistemul medical a vorbit deschis. Îi mulțumim pentru curaj. Când ceva oribil în jurul tău se întâmplă, iar toți tac, dai dovadă de curaj și de integritate vorbind primul.

Câteva zile în urmă, premierul Chicu a ajuns să atace o persoană infectată de COVID19 pentru o înregistrare postată online.

Avem nevoie de mai multe voci. Tăcerea trebuie spartă. Guvernanții încă speră că vor putea ține în ascuns realitatea înspăimântătoare. Ei trebuie să înțeleagă că asta e imposibil. De aceea, trebuie să vorbească toți, în primul rând medicii. Asta poate salva vieți.

Dragi lucrători medicali, vă mulțumim pentru lupta pe care o duceți. Suntem într-un un război, iar voi sunteți ostașii de elită. Iar cât voi luptați, generalii stau cu burțile umflate, departe de front. Mai mult, generalii mint populația despre faptul că vă trimit în luptă neechipați. Mint populația „pentru a nu ridica panică”.

Sacrificiul vostru trebuie apreciat în primul rând prin asigurarea că statul ăsta face tot, absolut tot, să vă protejeze, să vă ofere tot posibilul, să vă ajute ca voi să puteți ajuta oamenii. Eu nu văd în guvernanți acest sentiment.

De aceea, trebuie să vorbiți. Ce o să vă facă? O să vă dea afară pe toți? Ni se spune că suntem în situație excepțională. Etica profesională a fiecăruia din noi ne este principalul ghid.

Sunt tot mai multe informații despre oroarea din sistemul medical. Decizii incompetente sau corupte, lipsă de echipamente și consumabile, lipsă de apă și puncte sanitare prin spitale. Acestea sunt imediat negate de Dodon și guvern. Ei se felicită reciproc pentru cât de bine gestionează criza. Iar oamenii riscă zilnic.

Pentru că autoritățile mint, voi, cei care luptați trebuie să vorbiți. Așa pot salva vieți. Poate, inclusiv a voastră.

E timpul să se spună lucrurilor pe nume. Așa pot fi salvate vieți. Nu e vorba de ridicat panică. E vorba de adevăr. În situație de criză, minimul pe care îl poate face statul este să comunice sincer și clar cu propriii cetățeni. Așa îi protejează. Atunci când statul minte, este responsabilitatea noastră unii față de alții să ne informăm reciproc. Să ne ajutăm. Să fim mai protejați. Așa văd eu lucrurile.

Dragi medici, vorbiți. Vorbiți cu presa, filmați și publicați ce nu e bine. E important. Nu faceți asta pentru a dăuna cuiva. Faceți asta pentru a salva vieți, inclusiv pe a voastră. Cum asta ar ajuta?

  1. Oamenii sunt potențialii pacienți. Ei merită să știe ce îi așteaptă, cu adevărat. Oamenii primesc mesaje confuze. Li se dau asigurări că sistemul e pregătit, totul e sub control, toți fac față. Unul zice că e doar o gripă, altul zice că vor muri mulți. Unul spune că totul e sub control și că autoritățile fac față, altul spune că perioada critică abia începe, dar oricum cheamă bugetarii la lucru, după care își anulează propria decizie. În așa situație oamenii nu realizează seriozitatea problemei. Dacă ar vedea oroarea din spitale, așa cum văd cei din Spania sau Italia, poate ar fi mai convinși să nu glumească cu virusul. Puteți să-i ajutați să înțeleagă. Așa salvați vieți – ajutând oamenii să înțeleagă, să nu riște să ajungă la spital.
  2. Aveți ocazia să atrageți atenția asupra situației în sistemul de ocrotire a sănătății. Aveți dreptul să cereți un tratament decent, să fiți protejați. Suntem într-o luptă și voi sunteți vârful lancei. Nu doar judecătorii, procurorii, miniștrii și deputații, merită creșteri salariale. Dacă mențineți liniștea, criza va trece și vor uita de voi. Vor uita, așa cum au uitat nu o dată. Cereți condiții de muncă decente. De banii pe care i-a investit în palatul prezidențial, Dodon repara 5 spitale. Bani sunt. Doar prioritățile sunt perverse.
  3. Așa vă protejați pe voi și familia voastră. 30% din cei infectați sunt lucrători medicali. E vorba în primul rând de viața și sănătatea voastră. Cu ea riscăm cel mai mult în această liniște criminală. Cifrele spun că nu e în regulă ceva. Dodon și guvernul ne spune că totul e în regulă. Cetățeanul ce să înțeleagă? Vorbind deschis, veți pune presiune publică pe autorități forțându-le să nu umble cu minciuni și dezinformări, ci să vă ofere tot de ce aveți nevoie. Absolut tot. Acum putem economisi pe orice licitație, orice drum sau havuz, dar nu pe voi. Până la urmă, ce au să vă facă? N-au să vă închidă pe toți.

Pandemia o să treacă și fiecare din noi o să rămânem cu gândul ce a făcut ca să trecem peste ea, cum ne-am comportat, cum am vorbit. Cum am mințit sau cum am spus ceea ce trebuia de spus. Asta rămâne cu noi pentru totdeauna. Eu înțeleg, voi nu ați vrut niciodată să deveniți activiști, luptători pentru dreptate. De aia nu vă simțiți confortabil să faceți acest pas, chiar dacă la mulți din voi mocnește. Îmi dau seama. Voi ați vrut o profesie ca să ajutați oamenii, să faceți bine, să salvați vieți. Dar ați face un bine să vorbiți. La tot binele pe care îl faceți în zilele astea, ați mai putea face unul.

Adevărul și transparența salvează vieți. Tăcerea trebuie spartă. Ei recurg la minciună și la tăcere, probabil inclusiv din reflex. Trebuie să-i determinăm să iasă din această stare de negare. Minciuna trebuie taxată. Minciuna e începutul unei crime mult mai mari și mai dureroase. Nu permiteți minciunii să domine această criză. Nimic bun nu va ieși din asta.

Uzurpare pe timp de ciumă. Implicarea lui Dodon.

Consider că Igor Dodon își depășește vădit atribuțiile legale și constituționale, iar asta este penal. Abuzul de putere, abuzul de serviciu, excesul de putere și depăşirea atribuţiilor de serviciu se pedepsesc prin lege. Dodon ar trebui să fie la fel de invizibil pe timp de criză, cum este Zinaida Greceanîi. Așa reiese conform legii. Încă pe 31 martie am sesizat Procuratura Generală în acest sens.

Mai jos explic. O să fie cam 8 minute de citit.

Suntem în criză. Pentru a gestiona eficient o criză este important ca toți să stea la locurile lor și să-și îndeplinească sarcinile întocmai. Nici mai mult, nici mai puțin. Să nu încurce unul altuia. Improvizații, suprapuneri de sarcini, acțiuni contradictorii sau necoordonate, depășiri de atribuții, pot fi fatale și vor crește costurile pe care le vor plăti tot cetățenii. În criza asta costurile se numără în vieți omenești. Nu e de joacă și nu e de glumă.

Nu e loc pentru rânză, cu alte cuvinte.

Un exemplu recent: duminică, pe 5 aprilie, iese Dodon după „Centrul Unic de Comandă” și spune că începând cu 6 aprilie toți funcționarii vin la lucru, în plină pandemie. Iar a doua zi, pe data de 6, iese Chicu și spune că funcționarii sunt trimiși din nou acasă. După ce o zi toți au fost supuși unui risc inutil. Ce a fost asta? Ce e cu bâlbâiala asta? Unul vine și anulează anunțul celuilalt după ce acesta a produs efecte. Și pur și simplu întoarcem pagina? Că „se mai întâmplă?” Și dacă se întâmplă o nevoie, cine își asumă responsabilitatea? Să ne imaginăm ce înțelege un cetățean care consumă știri timp de 2 ore pe săptămână. Absolut nimic. Așa exemple sunt multe.

Două „Comitete”: o Comisie și un Centru.

Sistemul de gestionare a crizei este un haos și un nonsens. Avem două „Comitete”. Să încercăm să le înțelegem.

1. Comisia pentru Situații Excepționale (CSE), prezidată de Ion Chicu. Aceasta ia decizii pentru gestionarea crizei, conform legii și conform Hotărârii Parlamentului privind declararea stării de urgență. Ea e investită cu putere de facto.

2. Centrul Unic de Control (CUC), prezidat de Igor Dodon. După ședințele CUC iese Dodon și povestește orice îi trăsnește prin cap sau îi cade în poală. Doar ca să mai fie văzut „prezidând”.

La ședințele acestor două „comitete” merg cam aceiași oameni. Ședințe în paralel, una după alta. Miniștrii stau în ședințe de două ori mai mult. Super. Eficiență. Coordonarea dintre aceste „comitete” – neclară. Necesitatea de a bombarda cetățeanul cu două rânduri de briefinguri și declarații – enigmatică. Două linii de comunicare separate. Uneori ele se completează, alteori se contrazic, alteori nici nu se intersectează. Unui observator neutru nu îi este clar cine și cu ce se ocupă. Cum omul să se conformeze instrucțiunilor în acest haos? Iese Chicu, după asta imediat Dodon. Cine și cu ce se ocupă și de ce sunt două linii de comunicare și de decizie atunci când managementul elementar îți spune că un singur punct de contact pe timp de criză este imperativ? Care e divizarea sarcinilor dintre ei? De ce două? Sau..poate cine este impostorul?

Explicația mea:

CUC, înțeleg, este reglementat de Hotărârea Guvernului nr. 803 din 01.08.2018 cu privire la Centrul de dirijare în situații excepționale al Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova. Reiese că CUC prezidat abuziv de Dodon se subordonează CSE prezidată de Chicu. Mai mult, Dodon nu are ce căuta acolo. CUC este o structură tehnică, pentru experți, oameni care pricep. Ei asigură o coordonare și analiză a situației la nivel tehnic și comunică CSE informația de ultimă oră, recomandă decizii. Dar structura este concepută una de experți. Dodon a preluat președinția ei cu grave depășiri de atribuții, cheamă la ea o altă droaie de politicieni și consilieri. Repet: la CUC trebuie să discute oameni care-și știu munca, fără a fi întrerupți de bâlbâielile politicienilor care se vor realeși. Acești oameni trebuie să-și spună în ședințe (uneori închise) adevăruri incomode, dar necesare, pentru că așa salvează vieți. Munca lor nu e neapărat publică. Comunică oficial CSE. Așa trebuie să funcționeze acest mecanism.

De ce „avem ce avem”?

De fapt, Dodon ar trebui să fie la fel de invizibil pe timp de criză cum este Zinaida Greceanîi. Și bravo ei. Celor din Guvern le recomand să-și adune tot curajul pe care îl mai au și să-l trimită pe Dodon la plimbare. El este irelevant. El nu trebuiește. El trebuie să stea acasă, cum am spus-o nu o dată.

În disperarea de a fi relevant în perioada de criză, Dodon și-a găsit o jucărică, iar Chicu i-a cedat-o fără a se opune. Dodon are un interes – să fie reales. Au luat coronavirusul la înarmare și acum muncesc asupra colecției de foto video care va fi folosită la toamnă în spoturi. În loc să salveze vieți. Efectele politizării Centrului Unic de Comandă sunt vizibile. Dodon influențează decizii, setează priorități, captează pe timp de criză timpul prețios al jurnaliștilor și al opiniei publice cu discursuri, opinii și poziții irelevante.

Nu ar fi atât de grav, dacă aportul lui nu ar fi contraproductiv, sau chiar distructiv.

Vă amintiți cum, pe la mijloc de martie, când Organizația Mondială a Sănătății recomanda tuturor guvernelor să testeze populația cât mai mult de COVID-19? În Moldova în acele zile se discuta despre fake news și dezinformare. Asta mulțumită lui alde Dodon. Câte vieți și câți infectați ne-a costat doar această bâlbă? Sau bâlba cu „e o simplă răceală”, debitată de la o persoană în care, ne place sau nu, are încredere vreo 25% din populație conform sondajelor? Sau multe altele. După pandemie va trebui să dăm aprecieri la fiecare din ele.

Demult consider că aceste abuzuri trebuie să înceteze și Dodon să nu încurce. Am adresat Procurorului General încă săptămâna trecută un demers unde solicit să se sesizeze. Am mai multe demersuri care nu țin să fie făcute publice acum. După ce am văzut tentativa penală de a scoate bugetarii la lucru, după care anularea ei, am decis că este cazul acest subiect să fie public.

Pentru ca un sistem să funcționeze, toți trebuie să-și îndeplinească funcțiile și atribuțiile și nimeni să nu și le depășească. În caz contrar, se crează un haos cu potențial devastator. 

***************

Mai jos demersul pe care l-am trimis Procurorului General:

Pentru comoditate, postez textul mai jos:

Procurorului General

al Republicii Moldova

Domnului Alexandr STOIANOGLO

Stimate domnule Procuror General,

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1340/2001 Comisia pentru Situații Excepționale, prezidată de Prim-ministru, are sarcina de a gestiona situațiile de criză, cum ar fi starea de urgență actuală. Această structură ia decizii importante pentru a gestiona criza, a proteja siguranța cetățenilor și menține ordinea în stat pe durata situației excepționale. În subordinea Comisiei este Centrul de dirijare în situații excepționale care are un rol tehnic, monitorizează situația și, în funcție de evoluții, poate recomanda Comisiei unele decizii argumentate. Centrul de dirijare a fost conceput drept un organ tehnic, o platformă unde experții își coordonează acțiunile pentru a gestiona mai eficient criza, fără influență politică. Consider că în situația actuală acest Centru este prezidat de Președintele Republicii Moldova fără ca acesta să aibă vreo atribuție sau competență, lucru care constituie un abuz și o încălcare a Legii, motiv din care vă solicit respectuos să vă sesizați. 

Prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 803 din 01.08.2018 cu privire la Centrul de dirijare în situații excepționale al Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova și structurile de asigurare a activității altor comisii pentru situații excepționale a fost aprobat Regulamentul Centrului de dirijare în situații excepționale al Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova.

În conformitate cu anexa nr. 1 din Hotărîrea Guvernului nr. 803/2018, Centrul funcționează pe lângă Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne, în conformitate cu prevederile pct. 13 din Regulamentul Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1340/2001, cu activitate permanentă (24/7), ca structură interinstituţională de suport decizional al Comisiei pentru Situaţii Excepţionale, pentru managementul integrat al situaţiilor excepționale naţionale sau transfrontaliere.

În actele normative sus-numite, Președintelui Republicii Moldova nu îi este atribuit nici un rol. Mai cu seamă, acesta cu siguranță nu poate prezida ședințe, nu poate da indicații, influența deciziile sau prioritățile acestuia. O ingerință de acest gen comportă riscuri pentru calitatea gestiunii crizei și pentru siguranța populației.

Din informațiile oficiale, constat că Președintele Igor Dodon, cu sfidarea prevederilor legale și atribuțiilor sale constituționale, periodic prezidează ședințele Centrului unic de comandă pentru gestionarea crizei coronavirus din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU) al Ministerului Afacerilor Interne (MAI). 

Constituția Republicii Moldova stipulează clar atribuțiile președintelui. De asemenea, Legea nr. 212/2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război, nu prevede nici un rol pentru președintele țării în situație de stare de urgență, iar atribuțiile de comandant suprem al forțelor armate se activează în caz de stare de asediu sau război. Legalitatea prezidării ședințelor Centrului unic de comandă pentru gestionarea crizei coronavirus din cadrul IGSU al MAI trezește mari suspiciuni. 

Am observat mai multe situații în care Președintele Igor Dodon prezidând ședințele, influențează deciziile și setează prioritățile acestora, fără a avea competența sau acoperirea legală a acestor acțiuni. Îngrijorarea mea sinceră se bazează în primul rând pe faptul că deciziile pe care acesta le influențează, prioritățile pe care acesta le setează, dar și discursul în societate promovat de domnul Dodon la subiectul pandemiei COVID-19, sunt deseori contraproductive eforturilor autorităților de a gestiona starea de criză în care ne-am pomenit și de a proteja populația. Președintele Republicii Moldova are atribuții clar delimitate, iar orice ingerință în activitatea instituțiilor aflate în subordinea Guvernului este inadmisibilă, întrucât aceasta sfidează grav unul din cele mai valoroase principii ale unui stat de drept cu aspirații democratice – Principiul Separării Puterilor în Stat. Și mai periculos este faptul că, în toată aparența, prezența excesivă a acestuia în procesul de gestionare a crizei epidemiologice are în spate o motivație pur politică. Este convingerea mea că în situația în care este țara, trebuie să oferim prioritate opiniilor experților, nu politicienilor care se vor realeși. O asemenea iresponsabilitate, prin deplasarea accentelor, setarea priorităților greșite, influențarea deciziilor sau cenzurarea informației care este dată publicității riscă să fie una din cauzele unor pierderi irecuperabile, inclusiv de vieți umane. Este clar că Moldova va suporta costuri din cauza pandemiei COVID-19. Totuși, cât de mari vor fi aceste costuri depinde de calitatea deciziilor și de competența celor care le iau.

Pentru ca un sistem să funcționeze, toți trebuie să-și îndeplinească funcțiile și atribuțiile și nimeni să nu și le depășească. În caz contrar, se crează un haos cu potențial devastator. 

Reieșind din cele sus menționate, vin la DVS cu solicitarea de a verifica legalitatea acțiunilor Președintelui – Igor Dodon, prin prisma prevederilor Codului Penal – Abuzul de putere sau abuzul de serviciu și/sau Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu.

Cu respect,

Deputat în Parlament

Dumitru ALAIBA