30 de ani de „ajutor prietenesc” al Rusiei

Această postare este preambul la opinia mea despre conținutul acordului pentru împrumutul rusesc. Am urmărit fiecare pas al acestui subiect și am mai scris pe 22 noiembrie 2019, pe 13 decembrie 2019, pe 21 ianuarie 2020, pe 14 februarie 2020.

Spune-mi cine-ți este prietenul și-ți voi spune cine ești. Rusia este o guvernare cleptocrată, un model de autoritarianism din secolul 21, o țară care exportă minciună, corupție, dictatură și instabilitate. Rusia nu ne este prietenă. 

Am mai multe argumente, dar o să dau doar trei.

I. Embargouri care au falimentat sute de afaceri și au distrus ramuri întregi. 

De-a lungul anilor, Rusia a impus embargou după embargou. Nu au fost unul sau două. Au fost multe. De fiecare dată când voința poporului nostru nu coincidea cu voința Moscovei, Moscova pedepsea direct oamenii pentru acțiunile guvernanților. 

Embargouri au fost multe. Periodic, accesul mărfurilor noastre era închis, pentru a fi redeschis, și din nou închis. Câteva din ele: 

2005-2006embargou comercial din partea Rusiei asupra industriei alimentare moldovenești, în special afectată producția de legume și fructe. Redeschis în 2007

2006-2007 – embargou la vinuri și coniacuri, și cel mai renumit. A fost cel mai dureros și a devastat vinificația noastră pe ani buni înainte. Durerea a fost și mai mare pentru că embargoul s-a pliat pe seceta devastatoare din 2008. După asta industria și-a revenit, mai puternică decât era. Mulți au preferat alte piețe și au făcut o alegere corectă.

În acea perioadă, Dodon era ministru al economiei și lansa monopoluri Metalferos, privatiza Hotelul „Codru”, etc. Întrebați-l ce a făcut atunci ca să salveze economia. 

2011 – embargou la fructe, legume, vin și coniac. Probabil supărați pentru că au fost umiliți în decembrie 2010, când PD l-a tras pe sfoară pe Narîșkin în ultimul moment, rușii au lovit direct în antreprenori și în locuri de muncă. 

În acest articol despre implicarea lui Dodon în promovarea unor companii, pe sub radar. Ce primea pentru așa servicii – să răspundă el. 

Septembrie 2013 – Rusia instituie următorul embargou la vinuri și produse alcoolice tari (chiar dacă acestea continuau să fie premiate cu medalii de aur în Moscova). 

Moldova se pregătea să parafeze Acordul de Asociere la summitul de la Vilnius din noiembrie 2013. Dodon pe atunci petrecea mai mult timp la Moscova decât la Chișinău. Aceste simple coincidențe. 

21 iulie 2014 – Rusia instituie un embargou la fructele moldovenești (din cauza că acestea ar avea insecte dăunătoare) și la conserve (pentru pretinse încălcări a “cerințelor legislative ruse pentru protecția consumatorilor”). Merele, prunele și piersicii pierd piața de desfacere. Sute de agricultori suferă. În 2012, Rusia cumpăra 90,6 din fructele moldovenești. În 2013, spre Rusia au mers 43% din produsele agroalimentare (o cifră de afaceri de aproape 1 miliard USD).  Tot în acea perioadă sunt interdicții la produse de mobilier, textile, produse chimice. 

Moldova semna Acordul de Asociere pe 27 iunie 2014. Ne-am ales cu această capodoperă de la Viorel Mardare. Să luăm o pauză din lectură și să ni-l amintim.

…mergem mai departe.

1 noiembrie 2014 – o altă interdicție la import a produselor din carne.

Cam de atunci, rușii au luat o tactică diferită – strategia listelor. Accesul era permis, dar nu pentru toți. În baza listelor preagreate. Dacă ești în listă – ai acces. Dacă nu – nu. Ca la discotecă privată. Iar Dodon a început a face liste și a trimite la Moscova. Asta e diferența. La Bruxelles trimiți liste de reforme implementate, iar la Moscova – liste de companii cărora le este permis accesul. Pierde producătorul nostru și pierde consumatorul rus. Nu câștigă cam nimeni.

Aceste embargouri au distrus economii și afaceri concrete. Numărul antreprenorilor care au falimentant din cauza deciziei politice a lui Putin se ridică la sute, poate mii. În acest timp, embargoul alimenta corupția

Comportamentul Rusiei cel mai bine ilustrează riscul căruia te supui atunci când depinzi economic de o dictatură cum este Rusia. De fiecare dată când noi încercam să ne urmăm interesele naționale, Rusia lovea dur, direct în oameni. O decizie politică are efecte imediate pe plan economic, la apăsarea unui simplu buton. Democrațiile sunt mai previzibile. De aceea Dodon își poate permite să insulte UE în fiecare zi, fără să se teamă de sancțiuni economice, embargouri. Pentru că UE pur și simplu nu funcționează așa. Anume de aceea este înțelept din partea noastră să ne legăm de regimuri democratice, să depindem cât mai puțin de sisteme autoritare. E vorba chiar de suveranitate, de securitate națională, la urmea urmei.

Concluzie: În timp ce Rusia ne pedepsea brutal exportatorii, lovituri de la care unii nu s-au mai recuperat, exportatorii se reorientau spre alte piețe. Rezultat – în 2018 spre Rusia exportam 8%. În 2018 în UE exportam aproape 70% (în 2020 probabil va fi aproape de 80). În 2004 exportam 35% spre Rusia și 40% spre UE, conform BNS.

Acest grafic spune două lucruri: 

Linia albastră (UE) sugerează că noi am făcut corect alegând drumul spre UE. Mărfurile noastre au tot mai mare acces, iar Acordul de Asociere a jucat un rol imens.

Linia roșie arată cum acțiunile Rusiei pur și simplu au îndepărtat Moldova din punct de vedere economic. 

Aici mă opresc cu primul argument. Următoarele două vor fi mai scurte.

II. Livrarea de gaze naturale.

O altă armă pe care Rusia a aplicat-o asupra economiei a fost prețul la gaze.

Azi plătim pe gaze 170 USD, pe când pe bursele în UE prețul este 85-90. Dar în trecut a fost și mai rău. Plăteam triplu, cvadruplu.

În paralel cu embargourile comerciale, aproape totdeauna am avut probleme în negocierile prețurilor la gaze. În 2006-2008 Gazpromul a revizuit, radical, prețul. Asta a durut țara întreagă. Scumpirea prețului la gaze naturale lovește direct în cetățeni și antreprenori. Și cu cât mai săraci sunt, cu atât mai mare este durerea. Nu știe asta Rusia? Desigur știe.

Am avut câteva blocaje în negocieri, perturbări de livrări în plină iarnă. Prin coincidență, atunci când Rusiei nu-i plăcea o decizie sau alta.

În 2000 și în 2009 moldovenilor le-a fost închis gazul. Am înghețat cu toții. Mulțumim.

III. Incitarea separatismului.

Această postare nu era completă fără să menționez modul în care Rusia a incitat separatismul în decursul acestor trei decenii de la independență. Rusia oferă suport și susținere, inclusiv financiară, regimului separatist din Transnistria. Periodic, Rusia a incitat spiritele în Gagauzia. Referendumuri de independență și din astea. Dodon – idiotul util care a acționat contrar intereselor și integrității propriei țări.

O să mă opresc aici, pentru că argumentul cred că este clar.

Concluzii:

Rusia nu are nevoie de prietenia noastră. Rusia are nevoie de pârghii prin care să continue să ne controleze. Pentru că pârghiile actuale se cam epuizează:

Pârghia economică s-a consumat. Nu ne mai doare. Maximum ce putem pierde e 8% din exporturi.

Pârghia energetică – la fel. Interconectarea cu UE este aproape inevitabilă.

Transnistria – ne-am obișnuit cumva și cu asta.

Cam… nu prea au cu ce ne ține. Și uite aici sensul acestui împrumut, oferit în condiții periculoase. Acest împrumut rusesc este contrar intereselor și securității naționale – în primul rând. În al doilea rând, este neavantajos din punct de vedere economic. Sunt bani mai ieftini. Dacă Dodon nu poate să-i acceseze, să elibereze locul, o să-i accesăm noi.

Și nu, dragii noștri, nu este „rusofobie” oarbă și irațională. Sunt argumente clare. Trebuie să ne întrebăm dacă Rusia este prietenul care Dodon ne spune că este. Și eu spun că nu, Rusia nu ne este prietenul pretins. Nu așa fac prietenii.

De fiecare dată când Moldova încearcă să-și urmeze interesul național, Rusia lovește populația. NU guvernarea. Direct populația. Rusia timp de 30 de ani a avut un comportament subversiv vizavi țara noastră. Au suferit toți, indiferent de limba vorbită. Ruși, moldoveni, gagauzi, au pierdut locuri de muncă, au plătit mai scump facturi pentru pentru gazele naturale, electricitate (care se produce tot din gaze) și au suportat scumpiri în lanț.

Poporul rus merită o guvernare democratică, care nu fură și care guvernează în interesul cetățeanului. În situația actuală, eu nu cred că Rusia, în modul în care este guvernată acum, ne este o țară prietenă. 

De-a lungul anilor Rusia s-a comportat cu Moldova asemeni unui alcoolic care își bate soția. Iar Moldova a avut atitudinea soției abuzate care, sărmana, nu are curajul sau demnitatea să își caute de viața ei, să-și ia soarta în mâini. Asemeni acelei soții, la următorul abuz al Rusiei, miniștri, prim-miniștri, președinți moldoveni au bătut drumul la Moscova să se roage, să se închine, să-și exprime speranțe, în loc să-și caute de viața proprie și de țara proprie. Așa am pierdut 30 de ani. 

Să nu fiu înțeles greșit. Cea mai mare parte din eșecul Moldovei e din cauza hoților de pe loc. Dar Rusia nu a fost văzută să ajute democrației sau bunăstării cetățenilor.

Iar Dodon… Dodon poate e patriot, dar cu siguranță nu e patriot al Moldovei.

Urmează o altă postare despre însăși acordului de împrumut. Sper să nu repet ce au zis alții.

PS: Jurnaliștii scriu primele drafturi ale istoriei. Acest articol nu ar fi fost posibil fără să-mi împrospătez memoria din arhivele (unele vechi de aproape 20 de ani) ale Info-Prim Neo, moldova.org, anticoruptie.md, Pro-TV, Logos Press, Rise Moldova.

Abonează-te și primește toate postările direct pe mail.