Raport la final de sesiune

A fost o sesiune dezgustătoare. M-am convins definitiv că acest parlament se ghidează de multe, dar nu de interesul poporului. Zilnic ei trădează voința poporului. Nu a fost măcar o ședință în care acest parlament să nu ia cel puțin o decizie nepatriotică. Asta este parlamentul Republicii Moldova, dragi cetățeni. Nu trebuie să se mire deputații când văd cât de joasă e încrederea populației în această instituție. E vina și responsabilitatea lor, e rezultatul activității aleșilor poporului.

Am nimerit în acest parlament mai mult sau mai puțin întâmplător. Cu siguranță, fără să o fi planificat. Sentimentul că nu sunt la locul meu îmi este tot mai pronunțat, v-o spun sincer.

Dar dacă tot sunt aici, un alt sentiment mi se conturează tot mai tare. Timpul nostru în acest parlament, în serviciul cetățeanului, este scurt. Am putea pleca oricând. Așa e democrația. Contează ce faci zi de zi pentru a avansa unele idei, ca să rămână în urma ta măcar ceva.

Și dacă în urma noastră vor rămâne doar ceartă, crize, discursuri și conferințe de presă (toate astea, să mă înțelegeți corect, sunt parte din lucrul unui parlamentar și sunt indispensabile), atunci am eșuat. Ar fi frumos dacă în urma noastră ar rămâne cel puțin câteva idei devenite realitate. Ar fi frumos dacă fiecare din noi și-ar pune umărul să ajute țara să facă un mic pas înainte. Și ar fi foarte frumos dacă parlamentarii, așa incompatibili cum suntem, chiar dacă ne batem (pentru că, repet, bătaia există și trebuie să fie parte indispensabilă din activitatea noastră) pe 90% din subiecte, să putem vota lucruri bune, pe acele 10% rămase.

Această sesiune parlamentară a început ofilit și a sfârșit bâhlit. Sesiunea a fost dominată de subiectul pandemiei. Am văzut cum un parlament corupt permite unui guvern incompetent să eșueze în fața cetățenilor, să-i insulte, să-i mintă, să-i sacrifice. Ce au făcut „aleșii poporului” ca să apere poporul? Nimic.

În aceste condiții, fiecare din noi am făcut ce am putut.

Afară de interpelări, sesizări, comunicari, care, deși necesare, sunt ceva mai efemere, am încercat să am câteva inițiative care să fie promovate. Am înregistrat 8 proiecte pe care le puteți vedea aici mai detaliat. Sunt co-autor la mai multe, dar la acestea 8 sunt autor de bază. Următoarele proiecte le-am înregistrat și promovat în această sesiune:

1. Construcția de piste pentru biciclete trebuie să fie obligatorie atunci când o primărie repară capital un drum. Așa, gradual, organic și fără costuri suplimentare, vom construi o infrastructură calitativă. Ține de siguranță în trafic, de localități curate, sănătate, dar și de…civilizație.
2. Orice tip de publicitate a jocurilor de noroc să fie interzisă. Această industrie aduce multă durere în familiile noastre. Ea se ține pe o campanie agresivă de marketing finanțată generos. Dependența de jocuri de noroc e o boală psihică. Jocurile de noroc trebuie să fie mai puțin atractive, pentru asta trebuie să interzicem publicitatea lor.
3. Secretul fiscal ascunde corupție, crimă organizată și evaziune. Trebuie să revizuim conceptul. Multe țări au această conversație de peste zece ani. Moldova încă evită această reformă.
4. Drepturile antreprenorilor mici nu sunt în nici un fel recunoscute. Micii antreprenori sunt cei mai vulnerabili în fața unui stat corupt, birocratizat și nereformat cum este Moldova. Ei sunt cei care muncesc din greu, plătesc impozite și nu primesc mai nimic în schimb de la acest stat. Trebuie să recunoaștem un set minim de drepturi pe care le au companiile micro, mici și mijlocii.
5. Dacă ești antreprenor, e ok să greșești. Nici o greșeală nu trebuie să te coste afacerea. Statul abuzează de dreptul de a elibera amenzi, lucru care favorizează mita și corupția. Din acest motiv am propus un proiect de lege care să oblige inspectorii să elibereze mai multe avertizări în locul amenzilor.
6. Salariile demnitarilor (miniștrilor, deputaților, șefilor de agenții, consilierilor acestora) nu trebuie să fie un mister. Acești oameni sunt angajați de cetățean, plătiți din impozitele pe care le achită cetățeanul. Acești oameni au grijă de un domeniu sau altul din stat, în numele cetățeanului. Cetățeanul, ca să afle cât primește unul sau altul din ei, trebuie să fie jurnalist de investigație, pentru că informația este bine ascunsă și voalată. Nu e bine așa. Trebuie să publicăm această informație, ca ea să fie accesibilă tuturor, la un click distanță.
7. Micii investitori străini, pentru a primi un permis de ședere (atenție, nu cetățenie), trebuie să garanteze crearea a 4 locuri de muncă și o investiție de minimum 60 salarii medii într-un an. Pentru unii, care vin să înceapă de la zero, e un risc. Oricine începe o afacere, vrea să crească să creeze nu 4, ci cât mai multe locuri de muncă, dar cât de corect e să-i impui asta din start? Trebuie să avem o ofertă mai bună pentru acești investitori. Moldova trebuie să fie deschisă oricăror investiții, oricât de mici. De aceea am propus să reducem la 1 loc de muncă și 30 salarii medii. Proiectul a fost susținut în prima lectură la ultima ședință.
8. Revocarea repetată a lui Anatolie Zagorodnîi de la ANSC. Domnul ăsta a fost revocat de parlament în iulie 2019 din funcția în care a fost numit cu încălcare a cerințelor minime din Lege. El nu e competent să ocupe această funcție, dar s-a restabilit printr-o hotărâre de judecată. Prima dată în istoria noastră un judecător a anulat o Hotărâre a Parlamentului. Și toți de la „guvernare” tac. Totul e ok. Tu – măcar urlă. Ei îți zâmbesc. La fiecare ședință a Comisiei Economie, Buget și Finanțe pun la vot acest subiect. La fiecare ședință socialiștii și democrații îl resping. Capturarea unui stat începe prin plasarea oamenilor controlabili în poziții-cheie.
9. Suntem în negarea unei probleme serioase. Suntem într-o criză de mediu. Anul trecut am înregistrat o declarație pe care am propus-o în decursul sesiunii actuale să fie susținută de plenul parlamentului. Majoritatea parlamentară nu a considerat necesar sau important acest subiect. În schimb, au votat mai multe decizii care vor distruge mediul înconjurător.

Tot în această sesiune am avut două sesizări la Curtea Constituțională:

Prima sesizare la Curtea Constituțională are la bază răpirea celor șapte profesori turci. Actualmente, conform legii, autoritățile au dreptul să declare străinii drept persoane indezirabile pe motiv de securitate națională, fără a li se explica motivul. Consider că partea cu „fără a li se explica motivul” este anticonstituțională. De asemenea, legea noastră pe de o parte spune că străinii nu pot fi duși într-o țară dacă „există temeri justificate că acolo viaţa îi va fi pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante” (asta e corect), iar pe de alta spune că e ok să îi extrădezi dacă străinul este pericol pentru securitatea națională (asta nu).

A doua sesizare la Curtea Constituțională, în cazul în care o să pot convinge Înalta Curte, ar putea fi un pas uriaș în promovarea meritocrației și descurajarea clientelismului. Constituția noastră spune că „oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică” (art 39, pt 2). Consider că asta înseamnă că numirile cu încălcare de legislație, pe criterii politice, contravin Constituției. Numind o persoană ce nu corespunde cerințelor legale într-o funcție publică, statul, de fapt, îngrădește accesul la o funcție publică acelor persoane care corespund cerințelor legale de a candida și a deține funcția dată. La baza acestei sesizări este cazul numirii lui Anatolie Zagorodnîi la Agenția Națională pentru Soluționarea Constestațiilor în pofida faptului că acesta nu întrunește cerințele legale de a deține această funcție. Numirea lui contrar legislației a încălcat dreptul altei persoane competente de a avea acces la această funcție.

Cam asta a fost agenda mea în această sesiune, dacă e să scoatem din ea politica. Desigur, se putea mai mult. Dar asta e ceea ce am reușit în condițiile și constrângerile în care ne-am pomenit.

Restul activității mele, cum am spus, e mai greu de evaluat în baza unor criterii clare, pentru că da, ține de vorbit, de scris, de dat întrebări, ținut legătura cu alegătorii de peste ocean, de comunicat, postări pe blog și pe rețele, evenimente. În munca unui parlamentar asta e indispensabil. E important, însă, să nu facem doar asta.

Probabil, am fi reușit mai multe dacă era mai puțină gălăgie pe subiecte deseori irelevante și triviale, care se consumă în două zile fără a ajuta țara noastră să facă un pas înainte. Dar e greu fără din astea. Până la urmă, lupta e o parte componentă foarte importantă a activității politice. Uneori lupta se dă pe subiecte importante, alteori – pe subiecte gen pantalonii verzi. Nu ai cum gestiona asta.

Vă mulțumesc din suflet tuturor oamenilor buni care m-ați ajutat imens în această perioadă. Cu un sfat, o informație, cu o expertiză, cu un comentariu sau editare a unui document, cu o idee genială, sau propunere, cu o mică donație din care mai promovez unele postări cu câțiva bănuți, ca să ajungem la și mai multă lume. Nu o să dau o listă, pentru că sunteți chiar foarte mulți.

***puțină politică***

Da, Dodon și socialiștii lui au căutat orice pretext pentru a deconecta parlamentul. Dodon a avut nevoie de liniște. Pentru asta trebuia să deconecteze platforma parlamentară. Gălăgia venea aproape doar de acolo. Chiar de nu era pandemia, cred că această sesiune avea să fie una bâhlită și disfuncțională. Poate nu chiar atât de bâhlită, dar bâhlită. Dar a fost pandemia și Dodon a utilizat orice pretext pentru a deconecta parlamentul. Și chiar când parlamentul a funcționat, el a funcționat pe jumate de viteză. Sau mai puțin.

Calific asta ca o obstrucționare clară a activității parlamentului, soră cu uzurparea. Există oameni care au influențat și chiar impus asemenea decizii, măsuri arbitrare și disproporționale, care au frânat clar activitatea parlamentului. Lor le transmit o salutare. S-ar putea să vă prindă termenul de prescripție, pentru că în țara noastră lucrurile se schimbă repede. Asta vă doresc din suflet și sincer.

Chiar și așa. Toate astea sunt niște manevre disperate. Ei fac asta din slăbiciune, nu din motiv că se simt puternici. Sunt slabi. Gândesc primitiv. Sunt previzibili. Speriați uneori. E greu să credem asta, dar da, sunt slabi, disperați, incompetenți, lipsiți de idei și viziune. Și da, se tem de noi mai tare decât ne imaginăm noi asta.